Companiile americane care dezvoltă o generație nouă de reactoare nucleare mici pentru reducerea emisiilor de carbon au o mare problemă: o singură companie din lume produce și vinde combustibilul lor nuclear, iar aceasta este Rosatom, un gigant rus de stat, scrie Reuters.
România, care va construi la Doicești în 2027-2028 primul reactor modular mic împreună cu compania americană NuScale, nu are această problemă, deoarece societatea folosește un alt gen de combustibil nuclear și nu este dependentă de Rusia, au declarat reprezentanții celor două companii pentru Libertatea.
„Designul NuScale folosește combustibil nuclear disponibil, bine cunoscut și aprobat pentru reactoare cu apă sub presiune (PWR), care poate fi obținut de la furnizorii existenți de combustibil PWR, inclusiv Framatome, cu care NuScale a negociat un acord cu pentru furnizarea de ansambluri de combustibil pentru prima centrală electrică NuScale VOYGR SMR”, a declarat Diane Hughes, vicepreședinte NuScale pentru marketing și comunicare.
Reprezentanții Nuclearelectrica, compania română de stat ce va construi reactoare modulare împreună cu NuScale la Doicești, județul Dâmbovița, spun același lucru.
„Reactoarele modulare de mici dimensiuni, tehnologia NuScale, cea pe care România intenționează să o dezvolte și implementeze până la sfârșitul acestui deceniu, nu utilizează HALEU, ci uraniu ușor îmbogățit”, spun reprezentanții Nuclearelectrica.
Așadar, proiectul dezvoltat de România nu necesită importarea de combustibil nuclear de acest tip, indiferent de provenienta acestuia, mai arată aceștia.
Uraniu îmbogățit de 20%
Combustibilul nuclear de tip HALEU este un uraniu ușor îmbogățit de până la 20% puritate.
Majoritatea centralelor nucleare din lume folosesc uraniu îmbogățit de 5%.
Conform Reuters, există o singură companie în lume care produce combustibilul de tip HALEU, numită TENEX, care este parte a gigantului nuclear de stat Rosatom.
Guvernul SUA analizează acum folosirea unei părți a rezervelor sale de 586,5 tone de uraniu îmbogațit pentru a fi alocat companiilor producătoare, astfel încât să rezolve problema combustibilului.
O problemă de tipul „oul sau găina”
Războiul din Ucraina și criza climatică au readus energia nucleară în prim-plan pentru reducerea emisiilor.
Însă problema este de tipul „oul sau găina”: nimeni nu comandă reactoare fără să fie sigur că are combustibilul necesar și nimeni nu investește în producerea de combustibil fără să fie sigur că are reactoare unde să îl vândă.
Faptul că Rusia are monopol pe acest gen de combustibil nuclear a fost o îngrijorare pentru Washington, iar războiul din Ucraina a schimbat jocul, din moment ce nici guvernul și nici companiile care dezvoltă reactoare avansate nu vor să depindă de Moscova, mai scrie sursa citată.
Rosatom nu e pe lista de sancțiuni
Nicio țară occidentală nu a impus sancțiuni asupra colosului de stat Rosatom, în special din cauza importanței sale pentru industria nucleară la nivel global.
Însă companii precum X-energy și TerraPower, care dezvoltă astfel de reactoare, nu vor să fie dependente de Rusia.
În afară de Rusia, o singură companie are licență să producă HALEU. Compania americană Centrus a primit în 2019 aprobarea de a face o unitate demonstrativă.
Aceasta trebuia să producă din acest an combustibil nuclear, dar intrarea în funcțiune a fost amânată pentru 2023 din cauza problemelor privind containerele de depozitare și a problemelor logistice globale.
Odată intrată în producție, aceasta va avea nevoie de 5 ani pentru a produce 13 tone de combustibil pe an.
Necesar mare de combustibil
Dar această cantitate este doar o treime din necesarul estimat de Departamentul Energiei pentru reactoarele din SUA.
Iar acest lucru vine ca urmare a faptului că 9 din 10 reactoare avansate finanțate de Washington sunt proiectate să utilizeze acest gen de combustibil nuclear.
TerraPower, de exemplu, spune că are nevoie de 15 tone de HALEU pentru prima încărcare a reactorului său avansat.
Alți producători de combustibil sunt și mai în urmă. Compania franceză Orano spune că poate începe producția acestui tip de combustibil în 5-8 ani, dar că va aplica pentru licența de producția după ce va avea clienți cu contracte pe termen lung.
Însă pentru TerraPower și X-energy, care au deja proiecte nucleare în statele americane Wyoming și respectiv Washington, cronometrul a început să ticăie. Aceste reactoare trebuie să fie gata până în 2028.
Licențe speciale
Deși uraniul îmbogățit la un nivel de 20% este departe de nivelul de 90% necesar pentru a face arme nucleare, companiile au nevoie de licențe speciale pentru a-l produce. Certificări adiționale de securitate sunt necesare pentru producerea, împachetarea și transportul combustibilului.
Statele Unite plănuiesc alocarea unei cantități din uraniul deținut, care să fie apoi „diluat” până la concentrația necesară.
Anul trecut, centralele nucleare din SUA au importat 14% din uraniul folosit din Rusia și 28% din serviciile de îmbogățire.
Cine sunt cei mai mari producători de uraniu
Cel mai mare producător de uraniu din lume este Kazahstanul, cu o cotă de 45% din minereul extras în 2021, urmat de Namibia (12%), Canada (10%) și Australia (9%), conform World-nuclear.com, al Asociației Nucleare Mondiale.
Mai departe, minereul trebuie rafinat și preparat sub formă de combustibil nuclear înainte de a fi utilizat.
Energia nucleară asigură 10% din electricitate la nivel mondial.
În România, Nuclearelectrica furnizează circa 20% din necesarul național prin operarea a două reactoare la Cernavodă.
Acestea funcționează pe baza unei tehnologii canadiene, numită CANDU. Acestea utilizează uraniu natural, neîmbogățit.
