Liviu Tofan, directorul executiv al ImunoCare, dezvăluie modul în care a reușit să depășească diagnosticul de scleroză multiplă

A dus o luptă grea și lungă, de peste 20 de ani, cu un diagnostic considerat incurabil: scleroza multiplă. Acum, dacă îl întâlnești pe Liviu F. Tofan, directorul executiv al ImunoCare, și nu îți mărturisește el ce diagnostic are, cu greu ți-ai da seama. Dar în spatele acestei reușite se ascund ani de chin și luptă, atât din partea lui cât și a familiei sale, de diagnostice ambigue și terapii ineficiente. Secretul reușitei lui Liviu de a depăși acest diagnostic îl constituie determinarea, dorința de a învinge și, nu în ultimul rând, un dram de noroc.

“A fost, și încă mai este, o luptă foarte grea, mai ales că la început aveam de luptat cu necunoscutul, dar și cu teama și faptul că nu eram foarte documentat pe subiect dar, de-a lungul timpului, toate acestea s-au transformat într-o îndârjire și o determinare care au ajuns să mă caracterizeze.

După acceptarea diagnosticului corect, parte foarte importantă, și ea, din aventura vieții mele, dar și după mai multe încercări de tratament, mai mult sau mai puțin reușite, am găsit, într-un final îndrumarea corectă”, ne-a mărturisit Liviu.

Protocolul Coimbra, terapia care a făcut posibil miracolul

Un om foarte puternic, Liviu F. Tofan și-a revenit spectaculos, cu ajutorul Protocolului Coimbra, a uleiului CBD și a fiziokinetoterapiei.

A dus o luptă grea și lungă, de peste 20 de ani, cu un diagnostic considerat incurabil: scleroza multiplă. Acum, dacă îl întâlnești pe Liviu F. Tofan, directorul executiv al ImunoCare, și nu îți mărturisește el ce diagnostic are, cu greu ți-ai da seama. Dar în spatele acestei reușite se ascund ani de chin și luptă, atât din partea lui cât și a familiei sale, de diagnostice ambigue și terapii ineficiente. Secretul reușitei lui Liviu de a depăși acest diagnostic îl constituie determinarea, dorința de a învinge și, nu în ultimul rând, un dram de noroc.

“A fost, și încă mai este, o luptă foarte grea, mai ales că la început aveam de luptat cu necunoscutul, dar și cu teama și faptul că nu eram foarte documentat pe subiect dar, de-a lungul timpului, toate acestea s-au transformat într-o îndârjire și o determinare care au ajuns să mă caracterizeze.

După acceptarea diagnosticului corect, parte foarte importantă, și ea, din aventura vieții mele, dar și după mai multe încercări de tratament, mai mult sau mai puțin reușite, am găsit, într-un final îndrumarea corectă”, ne-a mărturisit Liviu.

Protocolul Coimbra, terapia care a făcut posibil miracolul

Un om foarte puternic, Liviu F. Tofan și-a revenit spectaculos, cu ajutorul Protocolului Coimbra, a uleiului CBD și a fiziokinetoterapiei.

De doctorul Costin  Militaru, medic specializat în Protocolul Coimbra și cannabisul medicinal, îl leagă o prietenie veche, nu doar relația medic-pacient, așa că Liviu a decis să pună umărul pentru a veni în sprijinul altor pacienți și s-a implicat activ în domeniul medical, cei doi fondând împreună ImunoCare, singurul centru de terapii complementare pentru modularea imunității din România.

“Confruntarea cu scleroza multiplă înseamnă, practic, jumătate din viața mea de până acum. Urmez Protocolul Coimbra din ianuarie 2021, dar problemele mele au început încă din copilărie. Ca preșcolar eram mai mereu răcit, iar mama și medicii apropiați nouă, din sânul familiei, erau toți cu ochii pe mine. Apoi viața mi-a dat o lovitură dură: când eram în gimnaziu, mama mea a fost răpusă de cancer.

Mai mereu implicat ca lider în anii de liceu, mi-am dat seama că în ultimii ani a apărut o problemă, spre sfârşit când era mai important. Această problemă, veche de prin anii 2000, m-a împiedicat să îmi desfăşor întreaga activitatea aşa cum mi-aş fi dorit, în perioada asta eu mai mereu funcţionând doar la viteză redusă.

2000, anul de debut al calvarului

Totul a debutat, în vara lui 2000, prin scăderea acuității vizuale. Practic, o ceață apărea și dispărea. Oftalmologul a pus totul pe seama suprasolicitării, în fapt, fiind vorba despre o nevrită optică nediagnosticată. În februarie 2001, pe un fond de suprasolicitare şi stress, în prag de bacalaureat, cu un sistem imunitar foarte slăbit, genunchiul şi glezna de la piciorul stâng mi s-au inflamat puternic, având evidente probleme de locomoţie și lipsă totală de echilibru. În acelaşi timp, din spatele urechii stângi cobora un current, ca un fulger, pe braţ, apoi degetele se încleştau, iar în final curentul de descărca în piciorul stâng până în talpă.

De aici începe periplul meu cu medicii, prin diverse spitale, din Galați și din București. Inițial am primit diagnosticul de leuconevraxită cronică. Medicii apropiați familiei mi-au administrat și o schemă de suplimente menite să-mi crească imunitatea.

În vara lui 2001, la București, în urma unui RMN făcut într-un centru privat, am primit, din start, diagnosticul de scleroză multiplă. Interpretarea RMN-ului era că am creierul inflamat / demielinizat aproape integral.

La indicaţia unui ‘mare’ neurolog bucureştean, profesor universitar, iniţiator şi ‘dirijor’ al programelor naţionale,  considerat mult timp un mare ‟Dumnezeuˮ al neurologiei româneşti , şi la intervenţia familiei am intrat într-unul din studii, că aşa erau considerat la început aceste medicamente din programele naţionale, doar studii. Acest ‟imunosupresorˮ, Betaferon, unul din medicamentele posibilităţi de ‟tratamentˮ, care existau atunci pe piaţă pentru SM nu erau tratamente pentru că nu tratau nimic. Doar menţineau pacientul pe linia de plutire. Rezonabil, au considerat atunci toţi! Însă, în mintea mea existau multe întrebări fără răspuns.

Explicaţia venită chiar de la ‟marele Dumnezeuˮ era scurtă şi foarte seacă fără a fi cumva detaliată; că e o boală complicată, autoimună care înseamnă că sistemul imunitar e prea puternic şi îţi atacă propriul corp, sistemul nervos în mod special. Nu mă mulţumea deloc această logică. Eu îi răspundeam: Ok, dacă sistemul e aşa puternic, eu de ce sunt în continuu răcit?

Speriat şi debusolat fiind alături de întreaga mea familie, am intrat totuşi în acest studiu cu un grad sporit de prudenţa în octombrie 2001, la 19 ani.

În fine, cu excepţia câtorva recăderi (cam cinci, nu foarte majore) am reuşit timp de 10 ani să-mi văd de viaţă la viteza redusă cu controale regulate la Spitalul Universitar din Bucureşti. Este foarte interesant că de-a lungul acestor ani mai trebuia să fac câte-un RMN de control, iar rezultatele indicau că inflamarea creierului se reducea până la dispariţie în unele locuri, deşi fizic nu se observa acest lucru iar starea mea fizică era în continua cădere, şi trebuia să depun mai mult efort pentru a face faţă activităţilor mele universitare.

Dintr-o conversaţie cu o prietenă de suferinţă, am aflat despre borelioză (boala Lyme) şi am început să caut mai multe informaţii despre asta pe internet.

După 10 ani de imunosupresor a descoperit că are boala Lyme

Parcurgând toate informaţiile găsite m-am regăsit în multe relatări; am mers la Institutul Clinic Fundeni pentru o analiză specială şi la veterinar pentru o microscopie în câmp întunecat pentru a descoperi ce ‟vietăţiˮ mă parazitează (erau multe) şi deja am crezut că aveam răspunsul căutat de atâţia ani.

Am oprit de urgenţă imunosupresorul, după aproape 10 ani. Am consultat unul dintre cei doi medici din ţară despre care am aflat că încercau să trateze boala Lyme. După o evaluare foarte riguroasă am început schemele de antibiotice în care erau inserate mereu viamine şi minerale. Şi totul a început să se schimbe în bine. Deja oboseala cronică dispăruse, iar sistemul imunitar se refăcea încet. Sau cel puţin asta am crezut.

Asta se întâmpla în 2011. Am continuat tratamentul timp de câţiva ani.

Până în acel moment activitatea mea profesională era cumva normală însă la început de 2013, pe fond de stres maxim, la job, şi de solicitare nervoasă, dacă până acum acuzam o oarecare slăbiciune pe partea stângă, acum efectiv nu puteam să îmi mai mişc piciorul drept, iar mâna dreaptă a început să tremure, nemaiputând ţine un pix (un simptom asemănător cu Parkinson-ul).

La acel moment, medicul neurolog mi-a dat o altă schemă de antibiotic mai puternic care m-a scăpat temporar, cumva, de tremurul mâinii, însă şchiopătatul era încă deranjant.

În 2007, un RMN cu rezultate ciudate i-a alarmat pe medici

La sfârșitul anului 2007, doamna doctor mi-a recomandat un RMN. Rezultatul acestuia arăta complet diferit faţă de toate cele făcute până în acel moment. Comparându-le pe toate, medicul mi-a spus că sunt complet diferite şi că nu înţelege ce mi se întâmplă. Sau mă rog, cred ca înţelegea. Leziunile apărute erau complet noi. Teoria dumneai era ca aş avea un virus însă mi-a răspuns sincer că ea nu ştie să trateze viruşi. Pe moment nu mi-a prea convenit acest răspuns, dar ulterior l-am apreciat.

În iarna lui 2018 mi s-a întâmplat ceva cu totul deosebit,  în sens negativ.

Din cauza unei răceli foarte puternice am rămas aproape imobiliziat nemaiputând să mă susţin pe propriile-mi picioare.

Am luat decizia de a merge la Constanţa, la cel de-al doilea medic din ţară care cunoaşte boala Lyme, dr. Bogdan Cristian Ion, specialist în oxigenară hiberbară. Acesta, examinându-mi întreg istoricul medical a concluzionat la prima vedere că eu m-am zbătut mai mereu între două diagnostice teribile: mai noua scleroză multiplă şi mai vechea borelioză (Lyme) venită, cumva pe linie maternă, direct de la mama, întrucât toate analizele mele de Lyme indicau faptul că eu nu am fost muşcat niciodată de vreo căpuşă.

Şi aşa era, după un set complet de analize (multe pe care nu le făcusem până în acel moment) s-a văzut că pe lângă Lyme aş avea şi o serie de viruşi foarte probabil cu care mă născusem care îmi afectau şi mi-au afectat foarte mult sistemul imunitar de-a lungul timpului.

Am început tratamentul, îmbinând şedintele de Oxigenare hiperbară cu  cele de Hipertermie, cu vitaminele pe bază de ierburi, antivirale şi apoi antibiotice puternice. Toate acestea au reuşit să mă ridice cumva în picioare, având totuşi dificultate mare la mers, cu lipsa de coordonare şi de echilibru. Ştiam atunci că mai am multe de tras până să reuşesc să răzbesc negura. Dar luminiţa era aproape…

2020, anul în care Liviu a renăscut

Începând cu primăvara lui 2020 mi s-a întâmplat ceva care mi-a schimbat complet viaţa. O serie de evenimente binevenite au dus către a doua mea naștere. Sau mai bine spus după 20 de ani de frustrare, chin şi incertitudini am întâlnit câteva persoane, medici şi terapeuţi, care mi-au redat complet aripile retezate din start la 18 ani.

În această perioadă, l-am întâlnit pe doctor Costin Militaru, un tip cu care cumva mă ştiam dinainte ca el să devină medic. Surpriza a fost mare când am aflat că nu e orice medic, ci unul specializat în terapii de modularea imunităţii. Fix de ce avem nevoie, mi-am spus… Surpriza a fost cu atât mai mare când am aflat ca el este cunoscut la nivel internaţional drept ‟doctorul canabisˮ, fiind specializat în terapii bazate pe cannabis medicinal. Deci se poate intui că din 2020 sunt ‘consumator’ fervent de cannabis medicinal, nu?

Aproape în aceeaşi perioadă, primăvara-vara 2020, la recomandarea doctorului Ion, l-am cunoscut pe domnul doctor  Florin Cristea, un medic neurolog ca nimeni altul, complet diferit în abordare de toţi neurologii întâlniţi până atunci. Pe scurt, el este medicul pe care trebuie să-l întâlneşti când te confrunţi cu o problemă neurologică în România. Acesta, fără să clipească mi-a vorbit despre vitamina D şi acţiunea ei în afecţiunile autoimune. Mi-a explicat totul despre Protocolul Coimbra, despre care auzise că face minuni, fără ca el personal să-l practice. El a fost cel care l-a recomandat pe doctorul Sergio Menendez ca medic specializat pe acest protocol terapeutic. Şi de acolo a început să iasă soarele şi pe strada mea”, mărturisește Liviud F. Tofan.

Progrese rapide și mari șanse de mai bine

“Am avut mai întâi o consultaţie via skype cu doctor Menendez. Am început protocolul pe 10.01.2021 şi după trei luni, când l-am cunoscut personal, la Timişoara, încă nu aveam niciun fel de rezultat deşi luam doze foarte mari de vitamina D. Sub atenta lui îndrumare am început să jonglăm cu dozele de vitamina D până când am ajuns la doza optimă pentru mine, adica 60k unităţi, iar rezultatele au început să apară încet, încet. Echilibrul şi coordonarea reapăruseră, mintea era mai limpede şi renăscusem, spre uimirea tuturor.

La controlul de un an de la începutul protocolului, domnul doctor, profund impresionat, m-a lăudat pentru progresele mele rapide şi m-a asigurat ca în scurt timp voi fi ca nou.

Trebuie să menţionez că începând cu vara lui 2021 am început în mod organizat şi şedinţe de kinetoterapie şi fizioterapie la clinica NOVOKINETIC Bucureşti, deschisă de profesorul Cristian Paraschivescu, specialist cu peste 40 de ani de experienţă în recuperare medicală, lucru care, alături de întregul protocol, m-a ajutat foarte mult, făcându-mă să renasc.

Astfel, în prezent, recuperez continuu prin kinetoterapie şi fizioterapie şi reconstruiesc, permanent, prin intermediul Protocolului Coimbra, potenţat constant de uleiul CBD toate acestea reprezentând cheia succesului recuperării mele”, explică Liviu F. Tofan miracolul recuperării sale.

Ce este Protocolul Coimbra

Centrul integrat de terapii complementare pentru modularea imunităţii, ImunoCare, este recunoscut pentru terapiile eficiente pe care le oferă:

–       Terapia cu canabis medicinal (CBD);

–       Terapia cu vitamina D3 (Protocolul Coimbra);

–       Terapia cu doză mică de naltrexonă (LDN).

Naltrexona (clorhidratul de naltrexone), aparține unui grup de medicamente care se numește antagoniști opioizi. Naltrexona nu induce dependență. 

Câtă vitamina D se administrează în Protocolul Coimbra

Nivelurile adecvate de vitamina D sunt personalizate și se stabilesc pentru fiecare pacient în parte,

Practic, atingerea nivelului optim de vitamina D constituie 95% din succesul tratamentului.

În general, durează circa doi ani pentru a ajusta dozele de vitamina D administrate unui pacient. După această perioadă, tratamentul constă doar în menținerea nivelurilor adecvate.

De doctorul Costin Militaru, medic specializat în Protocolul Coimbra și cannabisul medicinal, îl leagă o prietenie veche, nu doar relația medic-pacient, așa că Liviu a decis să pună umărul pentru a veni în sprijinul altor pacienți și s-a implicat activ în domeniul medical, cei doi fondând împreună ImunoCare, singurul centru de terapii complementare pentru modularea imunității din România.

“Confruntarea cu scleroza multiplă înseamnă, practic, jumătate din viața mea de până acum. Urmez Protocolul Coimbra din ianuarie 2021, dar problemele mele au început încă din copilărie. Ca preșcolar eram mai mereu răcit, iar mama și medicii apropiați nouă, din sânul familiei, erau toți cu ochii pe mine. Apoi viața mi-a dat o lovitură dură: când eram în gimnaziu, mama mea a fost răpusă de cancer.

Mai mereu implicat ca lider în anii de liceu, mi-am dat seama că în ultimii ani a apărut o problemă, spre sfârşit când era mai important. Această problemă, veche de prin anii 2000, m-a împiedicat să îmi desfăşor întreaga activitatea aşa cum mi-aş fi dorit, în perioada asta eu mai mereu funcţionând doar la viteză redusă.

2000, anul de debut al calvarului

Totul a debutat, în vara lui 2000, prin scăderea acuității vizuale. Practic, o ceață apărea și dispărea. Oftalmologul a pus totul pe seama suprasolicitării, în fapt, fiind vorba despre o nevrită optică nediagnosticată. În februarie 2001, pe un fond de suprasolicitare şi stress, în prag de bacalaureat, cu un sistem imunitar foarte slăbit, genunchiul şi glezna de la piciorul stâng mi s-au inflamat puternic, având evidente probleme de locomoţie și lipsă totală de echilibru. În acelaşi timp, din spatele urechii stângi cobora un current, ca un fulger, pe braţ, apoi degetele se încleştau, iar în final curentul de descărca în piciorul stâng până în talpă.

De aici începe periplul meu cu medicii, prin diverse spitale, din Galați și din București. Inițial am primit diagnosticul de leuconevraxită cronică. Medicii apropiați familiei mi-au administrat și o schemă de suplimente menite să-mi crească imunitatea.

În vara lui 2001, la București, în urma unui RMN făcut într-un centru privat, am primit, din start, diagnosticul de scleroză multiplă. Interpretarea RMN-ului era că am creierul inflamat / demielinizat aproape integral.

La indicaţia unui ‘mare’ neurolog bucureştean, profesor universitar, iniţiator şi ‘dirijor’ al programelor naţionale, considerat mult timp un mare ‟Dumnezeuˮ al neurologiei româneşti , şi la intervenţia familiei am intrat într-unul din studii, că aşa erau considerat la început aceste medicamente din programele naţionale, doar studii. Acest ‟imunosupresorˮ, Betaferon, unul din medicamentele posibilităţi de ‟tratamentˮ, care existau atunci pe piaţă pentru SM nu erau tratamente pentru că nu tratau nimic. Doar menţineau pacientul pe linia de plutire. Rezonabil, au considerat atunci toţi! Însă, în mintea mea existau multe întrebări fără răspuns.

Explicaţia venită chiar de la ‟marele Dumnezeuˮ era scurtă şi foarte seacă fără a fi cumva detaliată; că e o boală complicată, autoimună care înseamnă că sistemul imunitar e prea puternic şi îţi atacă propriul corp, sistemul nervos în mod special. Nu mă mulţumea deloc această logică. Eu îi răspundeam: Ok, dacă sistemul e aşa puternic, eu de ce sunt în continuu răcit?

Speriat şi debusolat fiind alături de întreaga mea familie, am intrat totuşi în acest studiu cu un grad sporit de prudenţa în octombrie 2001, la 19 ani.

În fine, cu excepţia câtorva recăderi (cam cinci, nu foarte majore) am reuşit timp de 10 ani să-mi văd de viaţă la viteza redusă cu controale regulate la Spitalul Universitar din Bucureşti. Este foarte interesant că de-a lungul acestor ani mai trebuia să fac câte-un RMN de control, iar rezultatele indicau că inflamarea creierului se reducea până la dispariţie în unele locuri, deşi fizic nu se observa acest lucru iar starea mea fizică era în continua cădere, şi trebuia să depun mai mult efort pentru a face faţă activităţilor mele universitare.

Dintr-o conversaţie cu o prietenă de suferinţă, am aflat despre borelioză (boala Lyme) şi am început să caut mai multe informaţii despre asta pe internet.

După 10 ani de imunosupresor a descoperit că are boala Lyme

Parcurgând toate informaţiile găsite m-am regăsit în multe relatări; am mers la Institutul Clinic Fundeni pentru o analiză specială şi la veterinar pentru o microscopie în câmp întunecat pentru a descoperi ce ‟vietăţiˮ mă parazitează (erau multe) şi deja am crezut că aveam răspunsul căutat de atâţia ani.

Am oprit de urgenţă imunosupresorul, după aproape 10 ani. Am consultat unul dintre cei doi medici din ţară despre care am aflat că încercau să trateze boala Lyme. După o evaluare foarte riguroasă am început schemele de antibiotice în care erau inserate mereu viamine şi minerale. Şi totul a început să se schimbe în bine. Deja oboseala cronică dispăruse, iar sistemul imunitar se refăcea încet. Sau cel puţin asta am crezut.

Asta se întâmpla în 2011. Am continuat tratamentul timp de câţiva ani.

Până în acel moment activitatea mea profesională era cumva normală însă la început de 2013, pe fond de stres maxim, la job, şi de solicitare nervoasă, dacă până acum acuzam o oarecare slăbiciune pe partea stângă, acum efectiv nu puteam să îmi mai mişc piciorul drept, iar mâna dreaptă a început să tremure, nemaiputând ţine un pix (un simptom asemănător cu Parkinson-ul).

La acel moment, medicul neurolog mi-a dat o altă schemă de antibiotic mai puternic care m-a scăpat temporar, cumva, de tremurul mâinii, însă şchiopătatul era încă deranjant.

În 2007, un RMN cu rezultate ciudate i-a alarmat pe medici

La sfârșitul anului 2007, doamna doctor mi-a recomandat un RMN. Rezultatul acestuia arăta complet diferit faţă de toate cele făcute până în acel moment. Comparându-le pe toate, medicul mi-a spus că sunt complet diferite şi că nu înţelege ce mi se întâmplă. Sau mă rog, cred ca înţelegea. Leziunile apărute erau complet noi. Teoria dumneai era ca aş avea un virus însă mi-a răspuns sincer că ea nu ştie să trateze viruşi. Pe moment nu mi-a prea convenit acest răspuns, dar ulterior l-am apreciat.

În iarna lui 2018 mi s-a întâmplat ceva cu totul deosebit, în sens negativ.

Din cauza unei răceli foarte puternice am rămas aproape imobiliziat nemaiputând să mă susţin pe propriile-mi picioare.

Am luat decizia de a merge la Constanţa, la cel de-al doilea medic din ţară care cunoaşte boala Lyme, dr. Bogdan Cristian Ion, specialist în oxigenară hiberbară. Acesta, examinându-mi întreg istoricul medical a concluzionat la prima vedere că eu m-am zbătut mai mereu între două diagnostice teribile: mai noua scleroză multiplă şi mai vechea borelioză (Lyme) venită, cumva pe linie maternă, direct de la mama, întrucât toate analizele mele de Lyme indicau faptul că eu nu am fost muşcat niciodată de vreo căpuşă.

Şi aşa era, după un set complet de analize (multe pe care nu le făcusem până în acel moment) s-a văzut că pe lângă Lyme aş avea şi o serie de viruşi foarte probabil cu care mă născusem care îmi afectau şi mi-au afectat foarte mult sistemul imunitar de-a lungul timpului.

Am început tratamentul, îmbinând şedintele de Oxigenare hiperbară cu cele de Hipertermie, cu vitaminele pe bază de ierburi, antivirale şi apoi antibiotice puternice. Toate acestea au reuşit să mă ridice cumva în picioare, având totuşi dificultate mare la mers, cu lipsa de coordonare şi de echilibru. Ştiam atunci că mai am multe de tras până să reuşesc să răzbesc negura. Dar luminiţa era aproape…

2020, anul în care Liviu a renăscut

Începând cu primăvara lui 2020 mi s-a întâmplat ceva care mi-a schimbat complet viaţa. O serie de evenimente binevenite au dus către a doua mea naștere. Sau mai bine spus după 20 de ani de frustrare, chin şi incertitudini am întâlnit câteva persoane, medici şi terapeuţi, care mi-au redat complet aripile retezate din start la 18 ani.

În această perioadă, l-am întâlnit pe doctor Costin Militaru, un tip cu care cumva mă ştiam dinainte ca el să devină medic. Surpriza a fost mare când am aflat că nu e orice medic, ci unul specializat în terapii de modularea imunităţii. Fix de ce avem nevoie, mi-am spus… Surpriza a fost cu atât mai mare când am aflat ca el este cunoscut la nivel internaţional drept ‟doctorul canabisˮ, fiind specializat în terapii bazate pe cannabis medicinal. Deci se poate intui că din 2020 sunt ‘consumator’ fervent de cannabis medicinal, nu?

Aproape în aceeaşi perioadă, primăvara-vara 2020, la recomandarea doctorului Ion, l-am cunoscut pe domnul doctor Florin Cristea, un medic neurolog ca nimeni altul, complet diferit în abordare de toţi neurologii întâlniţi până atunci. Pe scurt, el este medicul pe care trebuie să-l întâlneşti când te confrunţi cu o problemă neurologică în România. Acesta, fără să clipească mi-a vorbit despre vitamina D şi acţiunea ei în afecţiunile autoimune. Mi-a explicat totul despre Protocolul Coimbra, despre care auzise că face minuni, fără ca el personal să-l practice. El a fost cel care l-a recomandat pe doctorul Sergio Menendez ca medic specializat pe acest protocol terapeutic. Şi de acolo a început să iasă soarele şi pe strada mea”, mărturisește Liviud F. Tofan.

Progrese rapide și mari șanse de mai bine

“Am avut mai întâi o consultaţie via skype cu doctor Menendez. Am început protocolul pe 10.01.2021 şi după trei luni, când l-am cunoscut personal, la Timişoara, încă nu aveam niciun fel de rezultat deşi luam doze foarte mari de vitamina D. Sub atenta lui îndrumare am început să jonglăm cu dozele de vitamina D până când am ajuns la doza optimă pentru mine, adica 60k unităţi, iar rezultatele au început să apară încet, încet. Echilibrul şi coordonarea reapăruseră, mintea era mai limpede şi renăscusem, spre uimirea tuturor.

La controlul de un an de la începutul protocolului, domnul doctor, profund impresionat, m-a lăudat pentru progresele mele rapide şi m-a asigurat ca în scurt timp voi fi ca nou.

Trebuie să menţionez că începând cu vara lui 2021 am început în mod organizat şi şedinţe de kinetoterapie şi fizioterapie la clinica NOVOKINETIC Bucureşti, deschisă de profesorul Cristian Paraschivescu, specialist cu peste 40 de ani de experienţă în recuperare medicală, lucru care, alături de întregul protocol, m-a ajutat foarte mult, făcându-mă să renasc.

Astfel, în prezent, recuperez continuu prin kinetoterapie şi fizioterapie şi reconstruiesc, permanent, prin intermediul Protocolului Coimbra, potenţat constant de uleiul CBD toate acestea reprezentând cheia succesului recuperării mele”, explică Liviu F. Tofan miracolul recuperării sale.

Ce este Protocolul Coimbra

Centrul integrat de terapii complementare pentru modularea imunităţii, ImunoCare, este recunoscut pentru terapiile eficiente pe care le oferă:

– Terapia cu canabis medicinal (CBD);
– Terapia cu vitamina D3 (Protocolul Coimbra);
– Terapia cu doză mică de naltrexonă (LDN).

Naltrexona (clorhidratul de naltrexone), aparține unui grup de medicamente care se numește antagoniști opioizi. Naltrexona nu induce dependență.

Câtă vitamina D se administrează în Protocolul Coimbra

Nivelurile adecvate de vitamina D sunt personalizate și se stabilesc pentru fiecare pacient în parte,

Practic, atingerea nivelului optim de vitamina D constituie 95% din succesul tratamentului.

În general, durează circa doi ani pentru a ajusta dozele de vitamina D administrate unui pacient. După această perioadă, tratamentul constă doar în menținerea nivelurilor adecvate.