Violența și excesele care-i distrug pe cei din jur nu vin doar de la șmecherii bogați. Și lumea în nevoi, dar care se distrează agresiv, lumpenul cu explozie imprevizibilă este un alt fenomen despre care merită poate să vorbim.

Încercați să vă reprezentați România ca un sendviș de păcănele și afaceri imobiliare. Pentru că asta e. Sărăcimea își face iluzii pe TikTok și se pierde în păcănele, pariuri sportive și firimituri căzute. Noii bogați imobiliari, cum sunt și părinții celui care a produs tragedia din 2 Mai, și-au căpătat imunitate politică și polițienească.

Pentru unii dintre cei cu bani mulți, lumea e o rezervație

După tragedia de la 2 Mai, au apărut, firesc, legăturile dintre șoferul iresponsabil și familie. De ce firesc? 

Pentru că se leagă: bani, imobiliare, imunitate în fața poliției – altfel, foarte strictă cu amărăștenii fără RCA. Nici măcar nu e vorba de o mafie, clan sau altceva. Pur și simplu, pentru unii cu mulți bani, restul sunt o rezervație umană în care intri și faci ce vrei. 

Pentru mari șefi de Poliție, Procuratură și servicii, lumea e compusă din carne de tun și ăia care îți pot periclita funcția, deci ultimii au prioritate. Unii au strigat după accidentul de la 2 Mai: n-are legătură cu banii! N-are și are. 

Accidentul uitat din Tulcea

Acum 4 ani, în Tulcea, într-o zi de august, într-un sat uitat de lume, niște stupizi beți de vreo 40 de ani se urcă într-un BMW decapotabil și accelerează nebunește printr-un sat. 

Șoferul pierde controlul mașinii și intră într-o curte, omorând un copil de 7 ani, o tânără însărcinată de 26 de ani și o vârstnică de 70 de ani. Apoi fuge de la locul accidentului. 

Totul e transmis live pe facebook. Aici nu era bogăție. E o scenă tipică de violență în sărăcie. Șoferul avea și el o biografie tipică: venit din străinătate, vreo două luni de chefuri în care îi zăpăcește de cap pe consăteni, cu niște bani veniți din combinații dubioase.

Luna august a ajuns peste tot luna impunității, nu doar în Vama Veche. „Dom‘le, să se distreze oamenii”. Peste tot în țară, și cu diaspora întoarsă acasă, trebuie să vibreze gardurile de boxe, să se ambaleze motoarele diesel ale tigăilor culese din Germania. 

Și distracția face victime. Dar produce consum, produce și ceva agitație turistică în haosul de pe Litoralul românesc, batjocură istorică horeca-imobiliară, unde singura atracție rămasă e că ai scăpat întreg.

Ăla de la Vama Veche e deja numit „beizadeaua”. Ăla de la Tulcea, e un bărbat din sărăcie care pune mâna pe niște bani și-și distruge consătenii. Amândoi au ceva în comun. Sunt din două clase sociale care au luat-o razna. 

Și sunt două clase sociale, ultrasărăcimea și ultrabogățimea care s-au interlopizat, care fac bani din combinații care-i distrug pe cei din jur. Pe unii îi protejează poliția, pe ceilalți îi ignoră – după principiul „de ce să te legi la cap, lasă-i să se omoare între ei”.

Lumpenul cu explozie imprevizibilă

De bogați și de problemele lor nu-mi pasă. Se descurcă ei și singuri. Însă adevărata marcă a anilor post-2010 este că sărăcimea, ruralul și micul urban devastat de plecări și îmbătrânit au născut un exemplar insuportabil, lumpenul cu explozie imprevizibilă. Educație nu, șanse să te extragi din zone distruse prin educație, prin muncă, foarte puține. Și atunci, sărăcimea începe să-și selecteze indivizii cel mai bine dotați pentru distrugere. 

Când statul se retrage, rămâne soluția interlopă, goana după recrutarea de fete pentru „produs”, de muncitori de înșelat prin Spania sau Italia. 

Oamenii muncitori și care respectă regulile sunt sfidați

Nu există localitate să nu-și aibă această categorie. Și nu există localitate în care poliția să nu știe. Repet, nici nu e vorba de corupție în toate cazurile – pur și simplu, de pe 20-30% dintre cetățeni s-a luat mâna.

Această interlopizare a sărăcimii distruge hotărât sărăcimea cealaltă, aia muncitoare și demnă. Cea care își îndeamnă copiii să învețe. Cea care respectă regulile. 

De aceea n-o să am niciodată vreo simpatie pentru interlop. Lumpenii violenți n-au nicio scuză, ei sunt doar produsul felului în care ne-am bătut joc de cetățenii fără noroc în viață, fără pile, fără relații, fără altceva decât brațele cu care muncesc.

Un stat cu ajutoare sociale la minimum, cu grijă mică spre deloc față de familiile sărace, va avea în mai puțin de o generație (vreo 10 ani) o din ce în ce mai groasă pătură de sărăcani lumpeni. Lumpenul e masă de manevră isterică, crudă, distructivă și autodistructivă, se zbate să supraviețuiască într-o fugă continuă de poliție și de alte instituții și se distrează numărând banii luați cu camătă pe TikTok.

Vulnerabilitatea îmbogățiților este conduita propriilor copii

Un stat care a dat liber la speculă imobiliară de toate felurile va avea o pătură de proaspăt îmbogățiți care vor cumpăra tot, clemența poliției, vor lua mese cu cine contează din poliție, SRI sau DIICOT, se vor încuscri și năși cu toți politicienii care dau din gură pe la televizor. Adică tot o formă de interlopi agresivi. 

Sunt ăia care fac toate tâmpeniile și scapă miraculos. Drama acestor nou îmbogățiți este că-și țin greu copiii în frâu. Aici apare o corespondență  aparent stranie, o frăție mortală: între cei de bani gata și interlopul care s-a afirmat în sărăcime.

Între acești doi poli este strivit tot mijlocul, compus nu neapărat doar din clasa de mijloc, ci și din tot ce înseamnă angajat cinstit. Nu mai sunt protejați nici dacă se închid în resorturi de lux, nici dacă stau într-un colț rural și-și văd de treabă.

Nu avem crimă organizată extinsă, dar avem crimă dezorganizată peste tot

Iar aici se vede filozofia complet greșită a intervenției statului. Poliția nu face prevenție. Nu descurajează, doar are grijă să nu se sară calul. Iar când se sare calul, dăm peste morți direct. Ani de zile, mai în glumă, mai în serios, râdeam că nu suntem în stare să avem mafioți precum bulgarii. 

E adevărat, nu avem crimă organizată de dimensiuni mari. Iar aici poliția are un rol important. Merită să-l pomenim. Dar avem crimă dezorganizată la greu. 

Și asta vine nu din faptul că statul nu face și nu drege, ci din faptul că și elitele bugetare se interlopizează și ele, au un comportament crud, sec, elimină orice încercare de revizuire în prea multe locuri, nu doar în Botoșani sau în Urziceni.

Deznădejdea care e prinsă într-un slogan precum „nu am aer” e tocmai de la sentimentul de sufocare când te lovești de doi poli crescuți din inegalitate și stat minimal, care și-a tăiat costurile de unde contează, educație, sănătate, protejarea muncitorilor și a demnității lor. 

Ne-a luat 20 de ani să ajungem aici. Îți ia și mai mult să repari, să stabilești un echilibru, să nu lași sărăcimea să arate ca o masă de zombi lumpenizați și să nu lași clasele îmbogățite să-și bată joc până la omor de cei de mai jos pe scara socială. 

Aici nu mai e vorba nici măcar de droguri, teste, condus haotic, e vorba de normalizarea unei zone de junglă, de unde scapă cine poate și unde instituțiile statului nu mai intră decât pentru vreo șpagă sau promovare.

Ne pierdem nu doar clasa de mijloc, ci și clasa curajului și a acceptării statului

Tot acel mijloc social, prins între cele două tipuri de sălbăticie, interlopul de buzunar amețit cu droguri ieftine și beizadeaua turmentată de droguri scumpe, un mijloc în care sunt prinși și muncitori, și clasă de mijloc inferioară, și bugetari modești (nu ăia care câștigă cât bancherii), o va lua razna de frică. 

Un mijloc speriat se va duce instinctiv către promisiunea autorității și polițienismului, către diverse butaforii ale siguranței și încrederii în timp ce vor continua să fie zdrobiți.

În concluzie, de aia ni se pare că mulți dintre bogații și săracii României par la fel de iresponsabili. Pentru că aceste categorii extreme nu mai pot produce decât „combinații”. Felul în care își fac banii, supraviețuiesc sau se distrează îi omoară pe ceilalți. 

Ca să pui așa ceva sub control, îți trebuie nu doar stat, ci și politicieni și șefi de instituții care să înțeleagă dublul pericol: pierderea controlului în rândul celor mai săraci și cedarea completă a controlului către cei mai bogați.