Publicat: Sat, Feb 20th, 2016

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă. Nicolae Sever Cărpinişanu – un remarcabil tipograf, jurnalist şi publicist al Constanţei

Sever Carpinisanu fotoUnul dintre fiii urbei tomitane care s-au remarcat prin activitatea desfăşurată, mai cu seamă pe tărâm jurnalistic şi publicistic, până la jumătatea secolului al XX-lea, a fost Nicolae Sever Cărpinişanu. În registrul original pentru născuţi din anul 1900 aflat în patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale este înregistrat actul „de naşterea copilului Nicolae, de sex bărbătesc, de religie ortodoxă, de naţionalitate şi protecţie română, născut la cinci ianuarie, ora unu dimineaţa, la casa părinţilor săi din cătunul Anadolchioi; fiul legitim al D-lui Petre Petrescu Cărpinişanu, de ani patruzeci şi trei, de profesiune subchirurg, şi al D-nei Salomia, de ani treizeci, ambii domiciliaţi în cătunul Anadolchioi”.

Potrivit procesului verbal de interogator, datat 20 noiembrie 1954, identificat în dosarul de urmărire informativă din patrimoniul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, începând cu anul 1912 Nicolae Sever Cărpinişanu a fost ucenic la tipografia lui Nicolaescu Dumitrache unde a lucrat până în 1914 când s-a angajat la tipografia lui Popa Gheorghe. După intrarea României în Marele Război s-a refugiat împreună cu familia la Galaţi unde timp de un an a vândut ziare ruseşti. În vara lui 1917, pentru două luni, a fost tâmplar la spitalul din Folteşti, iar până în noiembrie acelaşi an a lucrat la tipografia „Şor” din Bolgrad. De aici a plecat împreună cu familia la Chişinău şi s-a angajat la tipografia „Besarabscaia”. În octombrie 1918 s-a mutat la Iaşi unde a activat ca tipograf mai întâi la tipografia „Goldenberg”, apoi la „Neamul Românesc”, până în 1919 când s-a stabilit cu familia la Bucureşti. Timp de două luni a fost secretarul scriitorului Gheorghe Brăescu, după care a revenit în urbea tomitană, la tipografia lui Popa Gheorghe, devenită tipografia „Constanţa” şi, ulterior, „Dobrogea Jună”, după cum avea să menţioneze în document. Din 1924 a activat ca reporter de fapte diverse la ziarul „Dobrogea Jună”, iar din 1925, timp de un an, a deţinut funcţia de secretar al acestei publicaţii.Carpinisanu fila 1 din dosar

Dornic de a se perfecţiona, Nicolae Sever Cărpinişanu a plecat în 1926 la Paris unde a urmat Şcoala Superioară de Jurnalism şi Şcoala de Înalte Studii Sociale. După absolvire a revenit în ţară şi a lucrat la elaborarea „Buletinului festiv al Camerei de Comerţ şi Industrie Constanţa”. În octombrie 1928 a fost numit şef birou studii, anchete şi informaţii economice al acestei instituţii, principala sarcină fiind aceea de a redacta publicaţia „Dobrogea economică” pe care a îndeplinit-o până în 1947.

În paralel, începând cu anul 1945 a pus bazele Teatrului muncitoresc „Filimon Sârbu” unde a lucrat până în 1949 când a devenit instructor teatral la Direcţia Generală a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Din 1952 a activat o scurtă perioadă la Teatrul de Stat Constanţa în funcţia de asistent director de scenă, în data de 4 august acelaşi an fiind dizlocat la Bicaz.  În luna martie 1954 a revenit la Constanţa, iar din data de 1 iulie a fost angajat bibliotecar la Liceul „Mircea cel Bătrân”.

Referitor la activitatea masonică, în procesul verbal sus-menţionat, Nicolae Sever Cărpinişanu avea să declare următoarele: „în anul 1935, la îndemnul poetului avocat Alexandru Gherghel, fiind lămurit de acesta, am intrat în Francmasonerie, la propunerea lui, cu toate că întru început nu am fost primit de conducătorul francmason, pe atunci avocatul Irimescu, întrucât îmi spunea Gherghel că eu nu am o situaţie materială bună, astfel că numai la insistenţele acestuia am fost primit, conform ritualului, în această organizaţie secretă […]. De la iniţierea mea în Francmasonerie, adică de la primirea mea, mi-am continuat activitatea conform ritualului, adică conform regulilor impuse de Francmasonerie. Am participat la şedinţele francmasonice care se ţineau săptămânal, iar în unele ocazii la două săptămâni. Pe timpul verii luam vacanţa mare care dura 3 sau 4 luni. Şedinţele aveau caracter educativ pe linia francmasonică, ele constau în ţinerea de planşe (lecţii educative ce tratau probleme umanitariste şi de artă). Şedinţele se deschideau conform ritualului gradului, astfel că la şedinţele gradelor mai mari nu se discuta cu gradele mici. Cele mai multe şedinţe erau de gradul III având scopul educativ pe linia francmasonică. Totuşi, de multe ori, şedinţele se deschideau şi se închideau numai cu ritualul care consta din citirea unor texte anume făcute pentru închidere şi deschidere, aceasta din lipsă de conferenţiari pregătiţi. După terminarea unei şedinţe se trecea la «agapă» care consta dintr-o gustare şi un pahar de vin ce se ţinea conform unui ritual anume pentru agapă”.

Carpinisanu fila 2 din dosarNicolae Sever Cărpinişanu avea să răspundă anchetatorului şi la alte întrebări precizând că a activat în loja Tomis, de Rit Antic şi Acceptat, fiind prezent, în perioada 1936-1938, la circa 30 de ţinute. De la accederea în această lojă, timp de trei luni a avut gr. 1 (ucenic), apoi a primit gr. 2 (calfă), iar după alte şase luni gr. 3 (maestru). A urcat în ierarhia masonică după alte nouă luni când a primit gr. 4 (maestru secret) şi i-a fost încredinţată funcţia de locotenent al lojii, o scurtă perioadă ţinând şi locul de orator al acesteia. În continuare, supus interogatoriului, avea să mai menţioneze că „În şedinţele francmasonice la care am participat s-au ţinut diferite conferinţe de rit masonic, conferinţe ce aveau la bază, următoarele principii de bază: UMANITARISM – adică iubeşte pe om în general, în special pe mason, considerat fiind ca fratele cel mai apropiat. Prin acest principiu ei urmăreau îndoctrinarea celor ce luau parte, cu principiile Revoluţiei burgheze franceze de la 1789. FRĂŢIETATE – adică suntem fraţi cu toată lumea, chiar cu cei care nu sunt masoni. Calitatea de mason impunea, ca obligaţie, ca toată lumea să fie înfrăţită. CUNOAŞTEREA – adică viaţa nu este decât lupta pentru a cunoaşte; puneau accent pe ştiinţă (geometrie). FRUMUSEŢE – adică principiul GNOZEI;  nu există cunoaştere şi frăţietate fără frumuseţe. Trebuie împodobite cunoaşterea cu frăţietatea. AJUTOR MUTUAL – adică pentru toţi oamenii, în special pt. masoni trebuie dat ajutor atunci când e la o nenorocire”.

Întrebat de anchetator despre taxele achitate pentru fiecare grad masonic primit, Nicolae Sever Cărpinişanu avea să precizeze: „În acel an, 1936-1937, am plătit pentru fiecare grad suma de 150 lei, iar la şedinţă, pentru fiecare din ea, introduceam o sumă oarecare într-o pungă neagră sau «Trunchiul văduvei». Menţionez că pentru taxa de grad am avut reducere făcută de Gherghel care a intervenit la Dumitrache Dumitriu” (venerabilul lojii – n.ns.).

Nicolae Sever Cărpinişanu a trecut la cele veşnice la 28 iulie 1975, în municipiul Constanţa. La data de 2 noiembrie 2010, Consiliul Director al Asociaţiei Române de Istorie a Presei a decis instituirea Premiului naţional pentru jurnalism „NICOLAE SEVER CĂRPINIŞAN”, conferit anual unor personalităţi care s-au remarcat în jurnalism, precum şi în activităţile civice.

Virgil COMAN

Despre Autor