Se cred oameni liberi, gânditori independenți, dar în realitatesunt captivi într-o colivie ideologică. Când aud un adevăr care le zdruncină dogmele, reacționează cu furie, nu cu rațiune. Suferă de reactanță psihologică, acea iluzie a libertății care îiface să respingă orice idee ce nu le-a fost livrată de sus, gata mestecată. Politicienii, corporatiștii și jurnaliștii sunt cei maibuni pacienți ai acestui sindrom.

Politicianul modern este o creatură fără convingeri, dar cu multe sloganuri. Promite mult, livrează puțin și reușeștecumva să se facă uitat fix când trebuie. Patriotism? O povestebună pentru campanie. Principii? Ceva negociabil la un prânzcu „factorii de decizie”. Singura lui frică? Să nu rămână fărăloc la masa unde se împarte prada.

Corporatistul este omul care și-a vândut sufletul pe un abonament premium la sala de fitness și o excursie sustenabilăîntr-o țară exotică. Vorbește fluent limbajul newspeak-uluiprogresist, repetând lozinci despre diversitate și incluziune întimp ce lucrează 12 ore pe zi pentru o firmă care îșiexploatează angajații. Dacă mâine i se spune că libertatea de exprimare este toxică, va aplauda frenetic și va cere mai multăcenzură, doar are rate de plătit.

Jurnalistul mainstream nu mai caută adevărul, ci doaraprobarea stăpânilor. Presa liberă a murit, iar în locul ei avemun cor de papagali dresați să repete ceea ce trebuie, cândtrebuie. Dacă trebuie demonizat un adversar, îl vor transformaîn monstru peste noapte. Dacă un prieten al sistemului trebuiespălat de păcate, va deveni sfânt în trei zile. Când sunt prinșicu minciuna, ridică din umeri și îți spun că e doar o interpretare.

Întreaga societate este ținută în frâu de această sfântă treime a minciunii, politicienii vând iluzii, corporatiștii le pun înpractică, iar jurnaliștii le împachetează frumos. Cine îndrăznește să conteste sistemul este imediat marginalizat. Dar adevărul are o calitate unică, nu are nevoie de aprobarea lor ca să existe. Așa că, indiferent cât de tare urlă trompetele lor, rămâne o realitate simplă, împăratul e gol. Doar că nimeni nu are voie să spună asta.

Dar noi spunem. Și nu ne oprim aici.

Ninel PEIA,

Senator al României
Chestor al Senatului