Sâmbătă, 24 octombrie 2026, Uniunea Armenilor din România a inaugurat oficial Centrul Cultural Armean Constanța, situat pe strada Primăverii nr. 45.

Noul așezământ este conceput ca o ușă deschisă pentru întreaga comunitate a orașului, iar tinerii creatori, oamenii de presă și artiștii locali vor putea organiza aici expoziții, spectacole și dezbateri fără a plăti vreo taxă de utilizare a spațiului.

Un hub gratuit pentru artiștii constănțeni și un omagiu adus generozității

La evenimentul festiv au fost prezenți reprezentanți ai autorităților locale și județene, personalități ale vieții politice și culturale, printre care deputatul Varujan Pambuccian și scriitorul Varujan Vosganian, fost ministru și președinte al Uniunii Armenilor din România, alături de lideri ai altor comunități etnice din Dobrogea.

Conducerea filialei locale a subliniat că proiectul reprezintă o restituire morală față de oraș:

„Vrem să fim gazde, nu vrem să fim niște patroni sau niște proprietari. Mă gândesc în primul rând acum la tinerii artiști constănțeni care vor avea un spațiu deschis și fără costuri pentru actul cultural. Scopul în viața asta nu e să acumulezi pentru tine, ci să dai din surplus celorlalți pentru ridicarea orașului”, a declarat Liviu Merdinian, președintele filialei Constanța a Uniunii Armenilor din România.

Terenul pe care a fost ridicată clădirea poartă o poveste specială de generozitate: a fost donat comunității cu decenii în urmă de un binefăcător pasionat de educație și cultură, a cărui situație juridică a fost ulterior clarificată prin eforturile lui Hacic Garabet. Scriitorul Varujan Vosganian a reliefat importanța de a fi o „generație de sacrificiu” care lasă moșteniri durabile celor ce vin din urmă.

Printre manifestările ce urmează să fie găzduite se numără conferințe despre patrimoniul arhitectural al Tomisului, ateliere de miniatură, recitaluri de jazz, întâlniri medicale și conferințe dedicate restaurării vehiculelor de epocă.

Atmosfera vibrantă de la deschidere, discursurile invitaților și ecoul acestei sărbători multiculturale în spațiul constănțean pot fi urmărite în detaliu în reportajul video realizat de Constanța 100%

Istorie și filologie. Originea „armenească” a Moștenirii Pontice și etimologia „culturii”

Prezența armenilor la Marea Neagră și rolul lor în formarea vocabularului citadin poartă o profunzime lingvistică strâns legată de drumurile comerciale medievale și de ideea de mecenat:

  • Etimologia etnonimului armean (Armenia): Numele provine din limba veche persană (Armina), atestat în celebra inscripție de la Behistun a regelui Darius I (sec. VI î.Hr.). În vorbirea populațiilor aramaice și ulterior în greaca bizantină (Armenia), termenul îi desemna pe locuitorii înaltului podiș muntos sud-caucazian. În limba română, etnonimul a păstrat filiera bizantino-slavă, armenii fiind recunoscuți în vechile târguri moldovenești și dobrogene drept constructori iscusiți, negustori cinstiți și protectori ai artelor.
  • Etimologia cuvântului cultură (culture): Substantivul provine din latina clasică (cultura), derivat din tema participiului trecut al verbului colere („a îngriji”, „a păzi”, „a cultiva” / „a ara pământul” - de unde provine și termenul colonie).
    • La origine (mijlocul secolului al XV-lea), desemna stric aratul și pregătirea pământului pentru culturi agricole, fiind ulterior extins în biologie (creșterea bacteriilor sau a microorganismelor).
    • Sensul figurat de „cultivare a minții prin educație și rafinament” apare în jurul anului 1500, transpunând metafora celebră a lui Cicero (cultura animi). Până în secolul al XIX-lea, termenul s-a folosit doar cu o puternică conștientizare a metaforei agricole subiacente, evoluând abia spre 1805-1867 către sensul modern de „partea intelectuală a civilizației” și „ansamblu de realizări ale unui popor”. Așa cum nota poetic William Butler Yeats în jurnalul său din 1909: „Cultura este sanctitatea intelectului” („Culture is the sanctity of the intellect”).
  • Etimologia cuvântului donație / donator (donation): Preluat prin filieră franceză (donacion) direct din latina clasică (donatio / donationem – „actul de a oferi ca dar”), termenul reprezintă un substantiv de acțiune derivat din verbul donare („a dărui”), care la rândul său vine din substantivul donum („dar”). În spatele acestora se află o rădăcină străveche proto-indoeuropeană (*do- – „a da”). Curios este că verbul modern din engleză (to donate, atestat la 1819) este o derivare regresivă (back-formation) creată ulterior direct din substantivul donation.

Reflecție lingvistică. Filologia darului într-un Tomis multicultural

Este fascinant să observăm cum toponimia și vocabularul urban al Constanței au fost șlefuite de amprenta lingvistică a fiecărei comunități în parte. Armenii au adus cu ei nu doar o veche tradiție liturgică și arhitecturală, ci și un vocabular al negustoriei nobile și al sprijinirii comunității.

În graiul vechi românesc, a face o danie sau a fi ctitor (termen preluat din grecescul ktitor – „ziditor”, „fondator”) însemna să ridici un lăcaș nu pentru fala personală, ci pentru folosința obștii. Noul centru de pe strada Primăverii reînvie exact această lexicografie a generozității urbane, dovedind că identitatea Constanței este, prin excelență, un mozaic de culturi care știu să dăruiască.

Despre autor: Alexandru Robea este publicist și lingvist, licențiat în Istorie și Litere, cu studii masterale în lingvistică avansată. Scrie despre Constanța, patrimoniu cultural și etimologie pe Vocea Constanței și este editor la Povestea Casei