Tradiție și gusturi dobrogene la Cumpăna: A doua ediție a „Festivalului Șuberecului” își deschide porțile în acest weekend

Administrația locală dă startul celei de-a II-a ediții a „Festivalului Șuberecului”, un eveniment dedicat întâlnirii dintre gusturi, obiceiuri și culturile care definesc mozaicul Dobrogei.

Program extins: Standurile se deschid de dimineață

Pentru ca vizitatorii să se poată bucura pe îndelete de preparate și să evite aglomerația, organizatorii au stabilit un program flexibil. Standurile cu bunătăți tradiționale vor fi deschise publicului încă de la ora 11:00, în ambele zile ale sfârșitului de săptămână.

Astfel, iubitorii de bunătăți culinare au timp la dispoziție să viziteze târgul, să descopere secretele rețetelor pregătite de participanți și să guste renumitul șuberec dobrogean.

Spectacol artistic și deschidere oficială

Momentul festiv al inaugurării va avea loc oficial sâmbătă, de la ora 16:00. Începând cu aceeași oră, atât sâmbătă, cât și duminică, atmosfera va fi întreținută de un bogat program artistic susținut de ansambluri folclorice și soliști invitați, pregătiți să aducă pe scenă cântecul și jocul popular.

Coordononatele evenimentului:

• Loc: Centrul Civic Cumpăna
• Perioadă: 19–20 septembrie 2026
• Program standuri: de la ora 11:00
• Spectacol artistic: începând cu ora 16:00 (în ambele zile)

Organizatorii lansează o invitație deschisă tuturor celor care vor să petreacă un weekend relaxant: veniți de dimineață să vă plimbați printre standuri, să descoperiți aromele autentice și să rămâneți alături de comunitate pentru spectacolul de pe scenă!

Secretul gustului: Ce este, de fapt, șuberekul și cum se prepară în satele din Dobrogea?

Deși astăzi șuberekul (sau yarîmgea, așa cum îi spun turcii și tătarii din zone precum Cobadin) poate fi găsit la diverse evenimente sau terase, rețeta sa își păstrează rădăcinile adânci în tradiția comunităților musulmane din Dobrogea. Gospodinele păstrează cu sfințenie meșteșugul transmis din generație în generație, pregătindu-l adesea după metode vechi, pe plite din lut sau pe sofra.

Denumirea de yarîmgea vine din limba turcă și înseamnă „pe jumătate” – o referire la forma de semicerc pe care o ia foaia rotundă de aluat după ce este umplută și pliată.

Variante de aluat și umplutură

• Aluatul: Poate varia în funcție de gospodină. Unele rețete folosesc simplu apă, făină, sare și puțin bicarbonat, în timp ce altele mizează pe iaurt și un strop de drojdie sau oțet pentru a obține un aluat și mai fraged.
• Umplutura tradițională: Poate conține carne tocată (de vită, oaie sau pasăre) amestecată cu multă ceapă, sare, piper și izmă (mentă sălbatică), pentru o prospețime aparte. De asemenea, în satele dobrogene sunt la fel de apreciate și variantele de șuberek umplute cu brânză sau cu cartofi pasați (asemănător unui piure), condimentați cu ceapă și verdețuri.

Citește și

Travel

Dobrogea la taifas culinar. Saramură de pește pe tablă și secretele Plăcintei Dobrogene cu recunoaștere europeană

Travel

Septembrie, luna de aur a litoralului românesc

Travel

Mii de turiști au ajuns la Jurilovca pentru un festival neexistant: Cum au creat agențiile de turism și Inteligența Artificială o dezinformare de proporții

• Cum se servește: Tradiția spune că șuberekul prăjit în ulei se savurează cel mai bine cald, alături de un pahar de ayran rece sau de zeamă de varză.

Fie că alegi să mergi la Centrul Civic din Cumpăna pentru a gusta un șuberek fierbinte pregătit pe loc, sau vrei să experimentezi acasă rețetele vechi ale gospodinelor dobrogene, acest weekend este despre comunitate, istorie locală și gusturi care nu se uită.

P.S. De la făcălețul otoman la regina patiseriei de pe bulevard: Istoria secretă a merdenelei

Polemica recentă dintre „merdeneaua tradițională” și „croasantul franțuzesc” scoate la iveală nu doar gusturi culinare, ci și o poveste lingvistică fascinantă.

Deși astăzi o asociem instantaneu cu aluatul fraged și brânza sărată cumpărată la colț de stradă, merdeneaua a parcurs un drum lung de la uneltele patiserilor turci din vechiul bazar până la gustarea-simbol a litoralului.

Arheologia unui cuvânt: De la lemn la aluat

Originea termenului se află în limba turcă, unde merdane desemnează rola, cilindrul sau tăvălugul – obiectul familiar pe care în bucătărie îl numim sucitor, făcăleț sau melesteu. Timp de aproape un secol, cuvântul a desemnat exclusiv instrumentul de lemn, nu preparatul alimentar:

• Anul 1882: În ziarul Curierul apărea o rețetă de baclavale unde gospodinele erau sfătuite să întindă bucățile de aluat „de o palmă cu merdeneaua”.
• Anul 1968: O știre economică anunța triumfător că un vagon cu peste 16.000 de „merdenele” a fost expediat în Anglia — fiind vorba, evident, despre sucitoare din lemn cu mânere fixe sau mobile destinate exportului.

Metamorfoza din anii ’50: Cum a devenit unealta plăcintă

Marea schimbare s-a produs în perioada postbelică printr-un transfer metonimic: numele uneltei folosite la întins foile subțiri a fost preluat direct de produsul de patiserie.

• Secolul XIX – 1950 (Unealta din lemn): Desemna exclusiv sucitorul cu mânere folosit la întins foile de plăcintă, baclavale și doboș.
• 1958 – 1959 (Pateurile calde): A devenit nume comercial pentru pateurile calde cu brânză sau carne, puse în vânzare la pizzeriile și bufetele de stat.
• Anii ’80 (Perioada de criză): A fost transformată în gustare de economie opresivă, apărând în Buletinul Oficial rețete de „merdenele cu varză și sfeclă”.
• Prezent (Mâncarea urbană de stradă): A rămas un simbol al hranei populare, autentice, puse adesea în opoziție cu „croissantul”.

Merdeneaua dobrogeană vs. Croisantul de import

În Dobrogea, unde moștenirea culinară otomană s-a împletit natural cu stilul de viață marinăresc, merdeneaua a găsit terenul perfect. Spre deosebire de finisețea sterilă a unui croasant franțuzesc, merdeneaua oferă o experiență directă: foietajul crocant, bine uns, mâncat fierbinte dintr-o hârtie pătată de grăsime pe faleza din Constanța sau în drum spre plajă.

Trecerea de la făcălețul din lemn al patiserilor la gustarea caldă din vitrină arată cum limba română asimilează turcismele: le transformă din unelte de lucru în simboluri ale confortului urban cotidian.

(Chiar dacă Dicționarul spune croasant, rămânem fanii gustului autentic!)