Toamna, sezonul virozelor: cum se vede în analize diferența dintre o răceală banală și o infecție care merită atenție

Odată cu primele zile reci, cabinetele medicilor de familie se umplu de pacienți cu nasul înfundat, tuse și febră. Cele mai multe dintre aceste episoade sunt viroze care trec singure în câteva zile, cu odihnă, lichide și tratament pentru simptome. O parte mică evoluează însă altfel: febra persistă, tusea se agravează sau starea generală nu se îmbunătățește. Pentru a separa cele două situații, medicul se bazează în primul rând pe consult, iar uneori și pe câteva analize de sânge simple.

Semnalele care schimbă abordarea

O răceală obișnuită are un traseu previzibil: câteva zile de disconfort, apoi o ameliorare treptată. Medicul devine mai atent atunci când acest traseu nu se respectă, iar situațiile tipice sunt:

febra care durează mai mult de trei-patru zile sau revine după o ameliorare;

tusea care se agravează, însoțită de respirație dificilă sau durere în piept;

durerea de urechi, de gât sau de sinusuri care se intensifică în loc să scadă;

vârsta foarte mică, vârsta înaintată sau o boală cronică, situații în care o infecție poate evolua mai repede.

În aceste cazuri, examenul clinic poate fi completat cu analize care arată cât de intens reacționează organismul.

Ce arată primele analize

Hemoleucograma este, de obicei, primul pas. Numărul total de leucocite și proporția dintre tipurile lor oferă o primă orientare: în multe infecții bacteriene cresc neutrofilele, în timp ce virozele se însoțesc mai des de leucocite normale sau ușor scăzute și de o creștere relativă a limfocitelor. Tiparul nu este o regulă fixă, dar îl ajută pe medic să decidă ce verifică mai departe.

Citește și

Medical

Aparatul safir și gutiera de noapte: două soluții pe care merită să le cunoști, explicate de echipa Northo

Medical

Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța recrutează trei medici cardiologi pentru Laboratorul de Angioplastie și Cateterism Cardiac

Medical

Spitalul „Mama și Copilul” din Constanța intră în linie dreaptă: Lucrările au ajuns la 75%, iar inaugurarea este țintită de Ziua Femeii

Alături de hemoleucogramă apare frecvent analiza
VSH
, viteza de sedimentare a hematiilor. Analiza arată cât de repede se depun globulele roșii într-un tub de sânge, într-o oră, iar procesul se accelerează când în sânge cresc proteinele produse în timpul inflamației. VSH-ul urcă însă încet, în câteva zile, și coboară la fel de lent după vindecare. De aceea, la o viroză abia începută poate fi încă normal, iar la câteva săptămâni după o infecție poate rămâne ușor crescut fără să mai indice ceva activ. Este mai util pentru a urmări evoluția decât pentru a surprinde debutul. Intervalele de referință diferă, în plus, după vârstă și sex.

Markerul care reacționează în câteva ore

Mult mai rapid răspunde proteina C reactivă, produsă de ficat la semnalele inflamației. Concentrația ei începe să crească la câteva ore de la debutul unei infecții și atinge maximul în una-două zile. În infecțiile bacteriene urcă, de regulă, mult mai sus decât în viroze, motiv pentru care unele ghiduri internaționale de medicină de familie o folosesc ca reper suplimentar atunci când medicul cântărește dacă este nevoie de antibiotic. Tocmai această viteză o face utilă în primele zile ale unei infecții, când VSH-ul nu a apucat încă să se modifice.

Cifra are sens doar împreună cu restul tabloului: simptomele, durata lor și rezultatul hemoleucogramei. Un rezultat ușor crescut la
proteina C reactiva
, după două zile de febră, nu înseamnă automat o infecție bacteriană, după cum o valoare normală în primele ore nu exclude una. Momentul recoltării contează, iar uneori medicul preferă să repete analiza după o zi sau două, ca să vadă direcția în care se mișcă valorile.

De ce antibioticul nu este o variantă „de siguranță”

Virozele nu răspund la antibiotice. Folosite fără indicație, acestea nu scurtează boala, pot aduce efecte adverse și contribuie la rezistența bacteriilor la tratament, o problemă importantă și în România, unde consumul de antibiotice se numără printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Analizele de inflamație îl ajută pe medic să ia o decizie mai bine fundamentată, dar nu o iau în locul lui.

Cum se fac, practic, analizele

Hemoleucograma, VSH-ul și proteina C reactivă se recoltează din aceeași probă de sânge venos și nu cer, de obicei, o pregătire specială, deși multe laboratoare recomandă recoltarea dimineața. Ele pot fi făcute cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau direct, cu plată. În rețelele mari de laboratoare, precum Clinica Sante, cu peste 300 de centre de recoltare în toate județele, analizele cu plată se fac fără programare, iar rezultatele sunt disponibile online, astfel încât pot fi trimise rapid medicului.

Analizele arată cât de puternic reacționează organismul, nu ce anume a declanșat reacția. Interpretarea lor, împreună cu simptomele și cu examenul clinic, îi aparține medicului, iar dacă starea se înrăutățește brusc, consultul nu ar trebui amânat în așteptarea unui rezultat.