Răspunsul vine de la Teatrul de Stat Constanța, care a transformat băncile școlii în scenă deschisă. Programul „Teatru în clasă” a debutat în primele licee din municipiu, aducând spectacole de 30 de minute despre anxietăți, online și balul de absolvire.
Teatrul de Stat Constanța (TSC) a dat startul unei inițiative culturale curajoase prin care spectacolele de teatru profesionist se mută, fără cortine sau decoruri grandioase, direct în sălile de clasă. Primele reprezentații au avut loc marți, 3 noiembrie 2026, la Liceul Teoretic „Ovidius” și la Liceul Tehnologic de Electrotehnică și Telecomunicații, deschizând un dialog viu și necesar cu tinerii.
Informații utile și date operative
- Inițiativa: Programul cultural-educațional „Teatru în clasă”, lansat de Teatrul de Stat Constanța.
- Parteneri: Facultatea de Arte a Universității „Ovidius” din Constanța (de unde provin majoritatea actorilor) și conducerile liceelor gazdă.
- Formulă: Spectacole compacte (aprox. 30 de minute), concepute fără decoruri grele sau echipamente complexe, urmate obligatoriu de dezbateri între elevi și artiști.
- Extindere: Proiectul va continua în perioada următoare în mai multe unități de învățământ din municipiu și județ, prin parteneriate educaționale.
Două spectacole, două lumi ale adolescenței
Producțiile montate în cadrul programului s-au născut din texte selectate în urma unui apel deschis dedicat tinerilor dramaturgi, punând în lumină teme reale, ferite de clișee sau moralisme ieftine:
- La Liceul Teoretic „Ovidius” – „După ce se termină piesa asta”
- Autor: Teodora Savu.
- Regia: Edda Coza și Dan Coza.
- Subiectul: În timpul balului de absolvire, patru adolescenți se refugiază într-o sală de clasă. Acolo, dincolo de muzică și hărmălaie, se deschid discuții profunde despre prietenie, presiunea așteptărilor familiale, viitor și alegerile profesionale care le vor marca viața.
- Distribuție: Bianca Ghiță, Bianca Ilie, Daniel Barbu și Nicolae Chiriac.
- La Liceul Tehnologic de Electrotehnică și Telecomunicații – „MAXXxxxXING”
- Autor: Iulia Mirică.
- Subiectul: O incursiune interactivă și lucidă în universul influencerilor, al faimelor efemere și al validării digitale. Piesa chestionează obsesia pentru succes online și capcanele comparației perpetue cu modele fabricate pe rețelele sociale.
- Distribuție: Andrei Bibire, Alin Constantin, Constantina Moroianu și Gabriel Roșu.
Fiecare zi de premieră a însumat trei reprezentații consecutive (de la orele 10:30, 11:30 și 12:30), transformând fiecare oră de curs într-o platformă de dezbatere deschisă. Potrivit echipei artistice, reacțiile elevilor au confirmat apetitul tinerilor pentru confesiuni scenice oneste, fără falsuri pedagogice.
„Am întâlnit adolescenți curioși, lucizi și articulați și am aflat că au fost încântați să descopere povești despre experiențele lor cotidiene, care nu îi portretizează apelând la clișee... și reușesc să redea un limbaj autentic”, a punctat regisoarea Edda Coza.
Etimologia „teatrului” și spațiul sacru al clasei
Ideea de a scoate teatrul din clădirea clasică a instituției și de a-l duce în sala de clasă ne oferă o oportunitate minunată de a privi spre sensul originar al cuvintelor care ne definesc viața culturală.
Termenul teatru își trage rădăcinile din grecescul theatron (θέατρον), care derivă la rândul său din verbul theasthai („a privi”, „a contempla”, „a fi martor”). În Grecia Antică, theatronul nu era doar o clădire, ci însăși „locul de unde se privește”. Mutat între bancurile unei școli din Constanța, teatrul își recâștigă funcția sa antică: dispare distanța confortabilă dintre scenă și fotoliu, iar sala de clasă redevine o agoră în miniatură, unde tinerii nu mai sunt simpli spectatori pasivi, ci martori activi ai propriilor lor frământări.
La rândul său, cuvântul clasă provine din latinescul classis (grup de cetățeni chemati la oaste, diviziune socială), evoluând în timp spre spațiul ordonat al învățării. Când teatrul intră în clasă, granița dintre artă și viața de zi cu zi se dizolvă: sala de clasă încetează să mai fie doar un loc al predării unilaterale și devine un laborator viu al reflecției umane.
Notă de cultivare a limbii- Regizor vs. Regisor (Recomandarea lingvistului Alexandru Graur)
Pentru că vin de la Litere, trebuie să adaug partea aceasta. Pentru tinerii participanți care își vor asuma rolul de creatori de film, merită amintită o nuanță filologică extrem de interesantă legată de profesia de autor al filmului. Marele lingvist român Alexandru Graur atrage atenția în lucrările sale de cultivare a limbii române (”Capcanele” limbii române, pag. 12. Unde apare că un sufix neologic, mult folosit, - iza, pe care unii au crezut că îl întâlnesc și la verbele franțuzești are aveau infinitivul în -ir, astfel saisir a devenit în gura multora a sesiza, în lod de a sezisa, cum era corect. La fel și regiza în log de regisa ) asupra ortografierii și pronunției corecte a acestui împrumut.
Termenul provine din limba germană (Regisseur, derivat la rândul său din francezul régisseur). Alexandru Graur recomanda cu insistență păstrarea fonetismului și scrierea cu s (regisor / regisoare). Deși dicționarele actuale au consacrat forma cu z, lecția lingvistică a lui Alexandru Graur rămâne o dovadă de rigoare intelectuală și de respect pentru etimonul european al termenului.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
Povesteacasei.ro
moneybuzz.ro