Sindromul impostorului se dezvăluie atunci când succesul este atribuit norocului și nu efortului individual sau când ne spunem des, într-o formă sau alta „pe cine păcălesc eu?”.

 

Acest sindrom este o afecțiune psihologică în care o persoană se simte nesigură cu privire la propriile abilități și își pune sub semnul întrebării succesul pe care îl are. Este o experiență internă care are la bază credința că nu ești la fel de competent ca alți oameni din branșă. Impostorul se simte ca și cum nu ar fi suficient de competent și că, în cele din urmă, va fi demascat și toată lumea va afla că este o persoană lipsită de valoare. Toate aceste gânduri au efecte negative asupra sănătății mentale și pot duce la stres, anxietate și depresie.

Cercetările arată că sindromul impostorului este o afecțiune de care suferă multe persoane, indiferent de nivelul lor de succes. Un studiu realizat în România, publicat în Journal of Evidence-Based Psychotherapies, a arătat că aproximativ 70% dintre studenții de la facultate se simt, într-un fel sau altul, ca fiind impostori, indiferent de performanțele lor academice.

Citește și Câți ani trăiesc pisicile. Care este durata medie de viață

Un alt studiu, realizat în Europa de cercetătorii de la Universitatea din Cambridge, a arătat că sindromul impostorului este mai frecvent la femei decât la bărbați. Studiul a constatat că femeile aveau o tendință mai mare de a-și pune sub semnul întrebării abilitățile lor și de a se simți ca „fals”, chiar dacă aveau performanțe bune și erau apreciate de colegii lor.

Oricine poate fi afectat de sindromul inpostorului indiferent de pregătire, competențe sau status social. Mulți dintre cei care experimentează aceste sentimente vin din familii care valorizează reușitele. Alții au tendințe perfecționiste și nu acceptă decât perfecțiunea. Ce putem face dacă ne regăsim în acest scenariu?

Un pas important în tratarea sindromului impostorului este de a dezvolta o perspectivă sănătoasă și echilibrată asupra succesului. În loc să ne concentram doar pe performanță și pe obținerea rezultatelor, este important să ne concentrăm și pe procesul prin care ajungem la aceste rezultate.

Totodată, putem apela și la conceptul de „Good enough” sau „Destul de bun”. Acesta datează din 1953 și a fost folosit pentru a liniști mamele care se simțeau de parcă nu sunt suficient de bune pentru copiii lor, deși le ofereau tot ce aveau de oferit. Poți internaliza și tu acest concept, spunându-ți că ești suficient de bun, ești suficient de deștept, ești suficient de muncitor. Acest lucru nu înseamnă că nu există loc de mai bine, dacă îți dorești, ci doar că așa cum ești tu acum, ești suficient!

Articolul Sindromul impostorului o afecțiune psihologică în care o persoană se simte nesigură apare prima dată în Pedagoteca.