Locuiesc într-un sat la aproximativ 20 de kilometri de Constanța, dar distanța față de un trai adaptat acestui secol rămâne de nivelul anilor lumină. Până nu de mult, au trăit într-un grajd. Acum stau într-un container utilat, dar Primăria întârzie cu avizele pentru conectarea la rețeaua electrică. Când a fost vorba să le taie ajutorul social, s-au mișcat rapid.
Vandana Ali avea 14 ani când a devenit mamă. S-a născut şi a crescut în Siminoc, sat care aparţine de oraşul Murfatlar. „Am foarte puţină şcoală”, mărturiseşte femeia cu capul îmbrobodit, faţă rotundă şi ochi căprui, migdalaţi. Împreună cu Mahmud, Vandana şi-a întemeiat o familie şi au locuit mulţi ani în fostele grajduri C.A.P. din sat.
Nume cu poveste
Pe primul născut al ei, Vandana l-a numit Tayfun, nume turcesc care are rădăcini comune cu taifunul din română. Tayfun are acum 22 de ani, e însurat şi are un băieţel. Stă împreună cu soţia lui în casa socrilor.
A doua a fost Nazar. „Nazar e ochiul acela albastru, pe care îl porţi ca să te ferească de deochi”, explică fata de 15 ani. E într-a VIII-a şi se pregăteşte cu mari emoţii pentru examenele de sfârşit de gimnaziu. Nazar ar vrea să meargă la liceu, mai departe, dar, deocamdată, părinţii ei nu ştiu cum vor face rost de bani pentru navetă.
Al treilea pe lume a venit Mocai, care are 11 ani şi e elev într-a V-a. Inspiraţia pentru numele Mocai e un actor sau un cântăreţ, Vandana nu mai ştie exact.
Yildiz, adică Steaua, a fost a patra. Are 9 ani, e în clasa a II-a şi i se spune Melisa acasă. Samir, al cincilea, merge pe şase ani şi e în grupa mare la grădiniţă. Nu-i place numele lui, care înseamnă „prieten bun”. De aceea, povesteşte mama lui, băieţelul a insistat ca frăţiorul lui, mezinul, să fie numit cu un „nume frumos”: „A vrut să-i punem Jador şi aşa i-am pus”. Jador are doi ani şi câteva luni şi stă când pe genunchii tatălui, când în braţele mamei, când în spatele surorilor mai mari.
„Mai bine acasă. Uite ce se întâmplă la alte ţări”
Vandana şi Mahmud sunt turci musulmani şi se duc săptămânal la geamia din Murfatlar, aflat la 6 km distanţă. Comunitatea turcă din Siminoc s-a împuţinat, cei bătrâni au murit, cei tineri au plecat. Viaţa pentru Vandana şi Mahmud n-a fost uşoară în satul cu în jur de o mie de locuitori, dar cei doi nu s-au gândit nicio clipă să emigreze. „Ne-am obişnuit aici. Mai bine acasă. Uite ce se întâmplă la alte ţări. Uite la Turcia, cutremur, nenorocire”. Vandana scoate un fel de geamăt şi dă din cap, când vorbeşte despre tragedia de la mii de kilometri distanţă.
În grajdul unde au locuit, erau şobolani, mai ploua prin acoperiş. Vandana gătea la o sobă afară, spăla la mână şi muncea, ca şi acum, cu ziua la oamenii din sat.
„O vreme, al meu a fost să muncească în afară. Acum nu se mai duce. Nu mai e de muncă. Aici, la ferme, la stâne, s-ar găsi, dar cine te ia, dacă nu ştii să scrii, să citeşti?”, spune femeia. Mahmud e mai mare ca ea, are 50 de ani. Vandana are 36 de ani. „Gata cu copiii, Jador a fost ultimul, a trebuit să fac cezariană”, explică ea, scoţând iar un geamăt, „Mmmm”, în amintirea pericolului prin care a trecut pe masa de operaţie.
- Aproximativ 21.000 de persoane au declarat că aparțin minorității turce din România la recensământul de anul trecut.
Donaţie de la un om de afaceri turc
După ce situaţia familiei Ali a fost prezentată într-un reportaj la un post TV, în primăvara anului trecut, un om de afaceri turc a decis să le doneze Vandanei şi lui Mahmud un container de locuit.
Primăria Murfatlar a dat familiei un petic de teren în concesiune, pentru ca neobişnuitul cadou să fie instalat. Containerul a venit echipat cu paturi suprapuse, dulapuri, scaune pluşate, masă, şi un panou fotovoltaic cu baterie. „Ţine becurile aprinse, ne încărcăm telefoanele, dar mai mult nu poate duce. Să punem electrocasnice în priză, adică”, rezumă Mahmud talentele instalaţiei.
Mica locuinţă e compartimentată în două dormitoare, unul al părinţilor, plus bebe Jador, al doilea pentru ceilalţi patru copii. Există un hol cu dulapuri unde ar trebui să funcţioneze bucătăria şi o baie, conectată la canalizare şi la reţeaua de apă.
Visând la o bucătărie
Vandana spală tot la mână. Îşi arată degetele umflate de la frecat rufele îndărătnice ale familiei. Totul e curat în container, ca într-o cutie. Covoarele, păturile sunt spălate şi ele des, pereţii sunt şterşi cu grijă, să nu rămână urme de mânuţe.
„Ţine destul de bine la frig, doar când e ger tare, soba nu face faţă”, spune Mahmud. Familia a mai primit o sobă în dar, de la cineva din sat, dar are nevoie de ajutor să o instaleze. Vandana şi-ar dori un aragaz, „chiar şi cu un ochi”, să aibă unde găti. Aşa, se duce, când şi când, la socrii lui Tayfun şi găteşte acolo.
În dreptul geamului, pe bucata de teren concesionată de primărie, cei doi soţi plănuiesc să ridice o bucătărioară. Au pus deja patru stâlpi de lemn. Gătitul se desfăşoară cumva în afară, să nu intre mirosul de mâncare peste tot în container.
Terenul e plin de pietre, dar Vandana e hotărâtă să îşi facă pe el şi un pui de grădină, „să aduc pământ bun, negru şi să semăn ceva”. Cea mai mare suferinţă e lipsa curentului electric din reţea. Primăria Murfatlar ar trebui să dea o adeverinţă pentru racordare. Cu toate rugăminţile, Vandana spune că cei de la Primărie nu se lasă înduplecaţi: „Nu ne dau hârtie să ne legăm la curent. Mi-au spus că ştiu ei că ţin reşou noaptea, pe ascuns. Da, sunt nişte oameni aici care şi-au tras fir de la stâlp şi nu plătesc. Dar noi nu am furat nimic, nu avem treabă cu ei”.
Un container nu e o locuinţă tipică, dar există soluţii pentru conectarea la reţeaua de electricitate. De la Primăria Murfatlar ar trebui să vină hârtiuţele care să le permită soţilor Ali să aibă o adresă, să le poată face buletine copiilor pe această adresă, să plătească impozite şi să încheie contracte pentru utilităţi la această adresă.
„Nu avem nimic la mână”, oftează Vandana. Ar vrea „ceva la mână” care să-i garanteze că nu vor fi alungaţi din noua locuinţă, “să mai facem două camere şi să le lăsăm copiilor, să stea aici, să ştim că nu-i dă nimeni afară”.
La mii de kilometri distanţă, familii de turci s-au mutat din casele distruse de cutremur în astfel de containere, gata conectate la electricitate. În Siminoc, nu s-a mişcat pământul, deci nu se mişcă nici hârtiile. Birocraţia are încă răbdare cu oamenii, ca să parafrazăm „Moromeţii”. Iar turcii din povestea noastră nu au avut niciodată o casă, casă. Şi nici măcar nu visează la aşa ceva.
Tăiaţi de la ajutorul social
O vreme, familia Ali a primit ajutor social, în schimbul căruia cei doi soţi prestau muncă în folosul comunităţii: văruiau sediul primăriei, strângeau gunoaiele, dădeau cu mătura şi altele.
Când Tayfun şi-a găsit de muncă şi a fost angajat cu forme legale, cei de la asistenţă socială din Primăria Murfatlar au decis să taie ajutorul pentru părinţii lui. „Mi-au spus că lor le apare acolo că Tayfun e membru al familiei şi că are salariu, că le-a venit lor de la Forţele de Muncă. Şi de aceea nu mai avem dreptul la ajutor social”, spune Vandana.
Cum explică Primăria?
Într-un răspuns pentru Libertatea, reprezentanții Primăriei Murfatlar spun că familia a beneficiat de ajutor social din luna aprilie 2017 până în octombrie 2021.
„Acordarea beneficiului a încetat deoarece unul dintre fiii familiei, persoană aptă de muncă în condițiile legii, a refuzat efectuarea orelor de muncă în folosul comunității și nu s-a prezentat la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă în vederea reînnoirii contractului. De asemenea, nici concubinul nu dorește să efectueze ore de muncă în folosul comunității”, au scris oficialii orașului Murfatlar.
Cât privește conectarea la rețeaua electrică, Primăria se limitează să facă referire la existența panourile fotovoltaice, care au fost donate de o fundație.
Ce spune legislația din domeniul asistenței sociale? Legea nr. 416 din 2001, privind venitul minim garantat, stipulează că „pentru sumele acordate ca ajutor social, conform prevederilor acestei legi, una sau mai multe persoane apte de muncă, raportat la cuantumul ajutorului social din familia beneficiară, au obligația de a presta lunar, la solicitarea primarului, acțiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăși regimul normal de lucru și cu respectarea normelor de securitate și igienă a muncii” (
