În prezent, conform estimărilor și studiilor de piață, majoritatea turiștilor români cheltuiesc pentru o vacanță pe teritoriul național, cca 40-50 Euro pe zi, puțini dintre ei ajungând însă, să cheltuiască 100 Euro/zi sau mai mult.

Sumele exacte sunt greu de cuantificat, atât timp cât cash-ul este încă utilizat masiv.

Concret, majoritatea turiștilor străini (ne referim în primul rând la cei din plutonul țărilor bogate și la turiștii veritabili, nu la persoanele sosite în alte scopuri, în special din țările învecinate, dar înregistrate în statistici sub acest nume) cheltuie la noi în țară cca 150-200 Euro/zi (cu minime tot pe la 40-50 Euro/zi), străinii cheltuind în plus, față de români, pe închirierea de mașini și de ghizi de turism, pe comisioanele agențiilor de incoming, pe zborurile interne etc.

În același timp, durata medie a șederii într-o vacanță pe teritoriul național a fost de sub 3 zile, adică de 2,3 zile în cazul turiștilor români, respectiv de 2,9 zile, în cel al străinilor.

După cum se ştie, statistica are hibele ei, verificând șederea într-o singură unitate de cazare sau regiune turistică, nu totalul duratei sejururilor pe întregul an, efectuate în țară de către o persoană, caz în care am putea estima o medie anuală a șederii dublă, adică de 5-7 zile, sau chiar triplă.

Cu siguranță însă, turismul intern aduce încasări binișor mai mici decât cel de incoming, și, oricum, este cert plafonat de realitățile socio-economico-demografice.

În contextul comparabil, şi prin vecini, adică în Bulgaria și Ungaria, străinii cheltuie în medie 1-200 Euro/zi.

Concomitent, turiștii americani petrec în Franța sejururi cu o medie de 10 zile în care cheltuie 400 Euro/zi (adică aproape 8000 Euro/cuplu/sejur), de-a dreptul amețitor! În plus, această statistică este acurată cu adevărat, deoarece a fost realizată nu prin sondaje pe eșantioane limitate de respondenți sau prin capete disparate de date, ci pur și simplu prin verificarea debitării cardurilor VISA de către turiștii americani către terminalele franceze…

De altfel, numărul total de sosiri înregistrat oficial în România în anul de vârf al turismului, adică 2019 (13,26 milioane), turiștii străini au fost doar 2,67 milioane, în timp ce cei români au fost 10,59 milioane, primii asigurând 5,26 milioane nopți de cazare, iar ”ai noștri”, 24 milioane nopți de cazare.

Privind la vecini, observăm că în Polonia străinii au asigurat 18,7 milioane nopți de cazare, în Ungaria -15,8 milioane, iar într-o țară mult mai mică, precum Estonia, 4,4 milioane nopți de cazare.

Din cei aproape 16 mil. de turiști înregistrați în Ungaria în 2019, cca jumătate (8 milioane) au fost străini, peste 5 milioane de vizitatori străini ajungând la Budapesta, adică de două ori mai mulți decât în întreaga Românie!

Și dacă în Ungaria, cifra vizitatorilor sosiți numai din China (țara cu cel mai viguros trend pozitiv, clasa de mijloc, capabilă să viziteze Europa, numărând cca 700 de milioane de persoane) a fost de 277 mii, în România a numărat doar cu ceva peste 20 mii (bazându-ne pe cele 68 mii nopți de cazare ale chinezilor la noi, așa cum au fost ele prinse în statisticile publicate).

În același an, 2019, încasările din turism au adus oficial României 3,19 md. Euro (însemnând 1,4% din PIB, pentru ca, în 2021, românii să cheltuie cca 3,3 md. Euro pentru călătorii de vacanţă şi afaceri – din care 80,7% în țară, iar 19,3% în străinătate), în timp ce în Polonia încasările au cumulat 12,25 md. Euro (2,3% din PIB), iar în Ungaria: 6,51 md. Euro (4,5% din PIB)…

Într-un alt colț de lume, micul stat Bhutan aplică de ani de zile conceptul ”turiști puțini, profit mare”, impunând o cheltuială minimă 250 dolari/zi/turist (dintre care 65 de dolari taxă guvernamentală iar restul cheltuielile cu cazarea, transportul, mâncarea, ghidajul etc.), însă, în urmă cu câteva luni taxa guvernamentală s-a triplat, ajungând la 200 dolari/zi, renunțându-se însă la plafonul minim total.

Chiar şi în alte destinații ”bananiere”, încasările din turism sunt net superioare față de cele aduse de turismul intern românesc. Astfel, în Tanzania, turiștii cheltuie 150-300 dolari/zi, aproximativ similar cu Tonga, ori, într-un alt colț de lume, cu Insulele Caraibe.

Să nu ne mirăm, așadar, că, în 2021, România se afla pe locul 53 în Travel&Tourism Development Index întocmit de către World Economic Forum, binișor în urma Bulgariei (locul 41), Ungariei (locul 37), Poloniei (locul 30) sau al Cehiei (locul 26 din cele 117 țări înscrise).

Sau că, țara noastră nu se regăsește deloc între cele 69 (!) de destinații europene unde National Geographic organizează tururi .