De 3 ani şi jumătate, poliţia îl caută pe Ionuţ Geană, fără să dea de urma lui. Copilul de 17 ani, un băiat blajin şi cuminte, a dispărut în mai 2021 dintr-un sat din Constanţa, după ce rudele l-au dat unor fermieri din Tulcea. Până acum, cei implicaţi nu au fost nici măcar cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori.
Alin Ionuţ Geană e unul din cei 457 de copii dispăruţi pe care, în vara asta, Poliţia Română îi căuta. Teoretic. Practic, după trei ani şi jumătate de investigaţii asidue, poliţiştii n-au reuşit să descopere nici unde e Ionuţ şi nici ce s-a întâmplat cu el. Era şi imposibil să-l găsească, fiindcă acest copil, care la 17 ani n-avea nici şcoală, nici părinţi şi nici măcar un buletin, a fost dintotdeauna invizibil pentru autorităţile statului.
Părăsit de părinţi şi crescut de bunica văduvă
Casa Vioricăi Geană e aşezată după o curbă periculoasă, pe marginea drumului judeţean ce taie satul Independenţa din Constanţa. Sunt patru pereţi din BCA, ridicaţi pe pământul sterp şi neîmprejmuiţi de vreun gard, ca şi când cineva i-ar fi aruncat acolo, pe geamul unei maşini ce trecea în viteză.
Între pereţi, sunt două camere sărace. În prima, lângă patul şchiop ce se sprijină de-o cărămidă, e un televizor cu sonorul ridicat, ce-i ţine bătrânei de urât. Viorica Geană, femeia care l-a crescut pe Ionuţ, face 75 de ani în noiembrie. A avut opt copii, „doi s-au dus. Un băiat, angajat pe la primărie, a murit în accident de mașină, la 47 de ani, șapte ani face în toamnă. Am mai avut un băiat, acela mă ajuta, că muncea și ne aducea alimente, s-a îmbolnăvit şi a murit și el, la 43 de ani.”
Gheorghe, al treilea băiat al Vioricăi, e tatăl lui Ionuţ. El s-a însurat cu o turcoaică, cu care a făcut cinci copii, iar prin 2012, femeia l-a părăsit, „a plecat nici nu mai știu pe unde, pe la Constanța, prin Moldova. Îi plăcea să umble”, spune Viorica. „Cel mai mic dintre copii, Georgică, avea 3 luni şi l-a lăsat în cărucior, în curte.”
Ionuţ şi fraţii lui au rămas în grija bunicii care încă se miră că „fac copii, doamnă, şi pleacă şi-i lasă! Eu am avut opt, n-aveam ce să le dau să mănânce, bărbatul meu era un alcoolic, dar am muncit la IAS, mi-am ţinut copiii şi nu i-am dat de lângă mine. Să faci copii şi să-i abandonezi, nu mai eşti mamă.”
Gheorghe, tatăl, a rămas lângă cei mici încă vreo şapte ani, apoi a plecat şi el, „şi-a găsit o concubină din Olteni (un sat învecinat – n.r.), o alcoolistă, și ea nu l-a mai lăsat să vină la copii, a întrerupt toată relația cu ei”, spune bunica. Rămasă văduvă, ea i-a crescut singură pe cei mici „numai cu pensia mea, de 12.800.000 de lei, cât am avut, și cu alocația lor. Nu m-am îndurat să-i dau la stat. De la primărie nu mi-a dat nimica, nici n-am cerut. Şi, dacă s-a pierdut Ionuţ, a venit Protecția Copilului, mi-a făcut plasament la tribunal pentru nepoţi și-mi mai dă niște bani.”
Protecţia Copilului a aflat că Ionuţ există, după ce el dispăruse
Când mama lui l-a părăsit, Ionuţ avea 7 ani, doar ce intrase în clasa I. Lunile acelea, în el care s-a chinuit să deseneze bastonaşe şi litere, au fost singura lui şcoală. „N-a putut să învețe, că nu l-a dus capul”, explică bunica. „Era cam psihiatric, săracu’. Mai bleg, așa, pe românește. Semăna cu mă’sa, care a avut şi pensie de handicap. N-am fost la medic cu el, că n-am avut posibilitate. Dar vorbea normal şi mă înțelegeam bine cu el, făcea treabă, mă asculta. Mătura în curte, tăia lemne, îi spuneam «Ionuţ, adă apă!», «Aduc, mamaie».”
„Pentru egalitate de șanse, copiii cu dizabilități au dreptul să învețe în orice școală” e doar o reclamă de la tv. În realitate, Ionuţ n-a avut parte nici de diagnostic, nici de tratament medical, nici de educaţie incluzivă. Şi nimeni, nici învăţătoarea, nici Protecţia Copilului, care ar fi trebuit să-i monitoreze pe cei cinci fraţi abandonaţi de mamă, nu s-a îngrijorat atunci când băiatul n-a mai venit deloc la şcoală.
Într-un răspuns furnizat la solicitarea Libertatea, DGASPC Constanţa precizează că băiatul „nu a beneficiat de vreo măsură de protecţie” şi că el „nu se află în evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa cu certificat de încadrare în grad de handicap.”
DGASPC recunoaşte că a aflat de existenţa acestui copil, „ca urmare a adresei trimise în luna iunie 2021 de către Instituţia Avocatul Poporului – Biroul Teritorial Constanţa, prin care ne solicitau sprijinul în comunicarea de informaţii cu privire la aspectele menţionate de cotidianul online Tulcea Noastră, care a publicat
