De mai bine de trei decenii, România a fost modelată de deciziile și viziunile unor intelectuali, jurnaliști și politicieni al căror tip de inteligență, deși remarcabil pe plan teoretic, s-a dovedit adesea nepotrivit pentru complexitatea unei lumi interconectate și mereu schimbătoare.

Inteligența clasică, care pune accent pe raționamentele logice, pe urmarea unor algoritmi sau pe calcul rece, nu a fost suficientă pentru a găsi echilibrul necesar între interesele naționale și presiunile internaționale.

Conducătorii care au fost promovați în anii ’90, și mai apoi pe parcursul următorilor ani, au fost adesea selecționați nu pentru capacitatea lor de a empatiza sau de a construi relații autentice, ci pentru obediența față de forțe externe.

Această obediență, combinată cu o viziune restrânsă asupra vieții publice, a condus la o serie de decizii care au avut consecințe dezastruoase pentru Neamul Românesc.

Privatizări grăbite, dezindustrializare, migrația masivă a forței de muncă și pierderea unui capital social greu de recuperat sunt doar câteva dintre efectele unei conduceri lipsite de profunzime emoțională.

În tot acest timp, liderii cu inteligență emoțională, acei oameni capabili să citească nevoile reale ale populației, să inspire și să creeze consens, au fost marginalizați.

Acuzați de idealism, atacați prin campanii de presă orchestrate sau pur și simplu excluși din cercurile de influență, acești lideri au fost tratați drept inamici ai unui sistem construit pentru conformism, nu pentru progres.

România a pierdut astfel șansa de a beneficia de capacitatea lor de a negocia cu demnitate, de a reprezenta cu fermitate interesele naționale și de a inspira încredere în rândul cetățenilor.

Inteligența emoțională nu este un lux sau o trăsătură opțională în leadership, este esențială într-o eră în care relațiile interumane și colaborarea internațională joacă un rol definitoriu.

Politicienii cu inteligență emoțională știu că nu există decizie economică sau geopolitică fără consecințe umane. Ei sunt cei care pot construi punți între interese divergente, care pot asculta și negocia, și care nu se tem să pună pe primul loc binele comun.

România de astăzi nu mai poate fi condusă de viziuni simpliste sau de obediența față de directive externe. Pentru a redeveni o țară demnă, puternică și respectată în relațiile internaționale, este imperativ să promovăm lideri cu inteligență emoțională.

Este vremea celor care înțeleg că puterea nu este despre control, ci despre influență, că succesul nu este despre câștig personal, ci despre bunăstarea colectivă, și că adevăratul leadership implică empatie, viziune și curaj.

Drumul spre o Românie mai bună nu este simplu, dar nici imposibil. Alegerea liderilor cu inteligență emoțională este primul pas spre o societate care se respectă pe sine, întreține relații autentice cu partenerii internaționali și construiește un viitor durabil pentru generațiile care urmează.

Acum, mai mult ca oricând, este momentul să înțelegem că inteligența emoțională nu este doar o valoare individuală, ci un catalizator pentru demnitatea și prosperitatea unei națiuni.

Pentru ca schimbarea să devină realitate, este necesar ca societatea civilă, mediul academic și cetățenii să sprijine acești lideri. Este nevoie de o voce comună care să ceară promovarea unor principii precum transparența, responsabilitatea și echilibrul emoțional.

Doar prin susținerea unui model de conducere centrat pe umanitate și empatie, România poate înfrunta provocările globale și poate construi o societate în care fiecare cetățean să se simtă valorificat.

Avem oportunitatea de a privi dincolo de eșecurile trecutului și de a cultiva un nou tip de leadership, unul care pune oamenii și valorile morale în centrul actului de guvernare.

Alegerea ne aparține tuturor. Va rămâne să decidem dacă dorim să perpetuăm un model rigid sau să susținem o schimbare fundamentală pentru o Românie mai bună, mai demnă și mai puternică.

Ninel PEIA senator al României și chestor al Senatului