Prima este că bijuteria Art Nouveau de la malul mării a fost ridicată de marele inginer Anghel Saligny. A doua, apărută mai ales după redeschiderea monumentului din mai 2025, este o nedumerire amuzată: „Cum să îi spui Cazino dacă nu are nici măcar o masă de ruletă înăuntru?”.

Pe scurt, ca să limpezim apele din primele rânduri: arhitectura Cazinoului din Constanța nu îi aparține lui Anghel Saligny, ci arhitectului franco-elvețian Daniel Renard (întrerupt temporar de Petre Antonescu). Totuși, Saligny are o legătură vitală și invizibilă cu clădirea: el a proiectat în 1907 scheletul metalic de rezistență din subsol, singurul care a supraviețuit intact peste un secol. Cât despre lipsa jocurilor de noroc, Cazinoul de astăzi nu și-a trădat numele, dimpotrivă, s-a întors exact la sensul lui originar din secolul al XVIII-lea.

Mitul arhitectului. Cum și-au pasat șantierul Renard, Antonescu și Saligny

Confuzia legată de numele lui Anghel Saligny este ușor de înțeles. La începutul secolului al XX-lea, Saligny era omul care schimba fața Dobrogei: inaugurase podul de la Cernavodă (1895) și moderniza Portul Constanța, motiv pentru care în interiorul Cazinoului restaurat există astăzi, în Camera Oglinzilor, o expoziție permanentă dedicată operei sale.

În realitate, povestea clădirii de pe faleză a fost un adevărat carusel arhitectural:

  • 1903 – Începutul cu Daniel Renard: Tânărul arhitect franco-elvețian, format la Paris, primește comanda să deseneze un edificiu modern, în stil Art Nouveau, cu linii fluide inspirate din valurile mării.
  • 1905 – Virajul spre stilul neoromânesc: O schimbare politică la conducerea țării îl înlocuiește pe Renard cu marele arhitect român Petre Antonescu. Acesta reface complet planurile și propune o clădire masivă, în stil neoromânesc, gândită mai degrabă ca un teatru monumental cu două turnuri.
  • 1907 – Întoarcerea la Art Nouveau și intervenția lui Saligny: După doi ani, Daniel Renard revine la conducerea proiectului, demolează o parte din structurile ridicate după planul lui Antonescu și revine la viziunea sa marină, inaugurată în 1910. Exact în acest punct critic al anului 1907 intră în scenă Anghel Saligny. El proiectează grinzile metalice principale care susțin planșeele de peste subsol.

Când restauratorii au decopertat zidurile și betonul în timpul reabilitării recente (un proiect de peste 56 de milioane de lei, redeschis publicului pe 21 mai 2025), au descoperit un detaliu uluitor: grinzile nituite ale lui Saligny erau singurele care nu fuseseră măcinate de rugina și umiditatea mării, în timp ce grinzile secundare adăugate ulterior erau complet corodate. Astăzi, acele grinzi originale sunt sablate, vopsite și lăsate la vedere în sălile muzeale de la subsol, ca o semnătură discretă a marelui inginer.

Paradoxul „Cazinoului” fără ruletă. Ce înseamnă, de fapt, cuvântul casino?

Citește și
Strămoșul regal al jeleurilor. Cum au cucerit „pâtes de fruits” curțile medievale și rețeta secretă adaptată livezilor din Dobrogea
Travel
Strămoșul regal al jeleurilor. Cum au cucerit „pâtes de fruits” curțile medievale și rețeta secretă adaptată livezilor din Dobrogea
Dobrogea își spune povestea prin dans. Spectacol gratuit cu Ansamblul „Brâulețul” la Constanța
Travel
Dobrogea își spune povestea prin dans. Spectacol gratuit cu Ansamblul „Brâulețul” la Constanța
Strămoșul antic al cheesecake-ului. Ce mâncau romanii la micul dejun și cum arăta adevăratul „ientaculum”
Travel
Strămoșul antic al cheesecake-ului. Ce mâncau romanii la micul dejun și cum arăta adevăratul „ientaculum”

După o restaurare care a durat cinci ani, Cazinoul din Constanța funcționează astăzi exclusiv ca centru cultural (cu expoziții dedicate farurilor, istoriei orașului, realitate augmentată la subsol și o sală de bal transformată pentru concerte și teatru), fără niciun fel de jocuri de noroc.

Pentru mulți vizitatori, ideea unui „cazino” în care intri cu bilet de muzeu (50 de lei pentru adulți, 25 de lei pentru elevi, studenți și pensionari) pare o contradicție în termeni. Însă o privire în dicționarele etimologice arată că exact așa s-a născut acest cuvânt.

Substantivul casino a intrat în vocabularul european în jurul anului 1744, desemnând o „sală publică pentru muzică și dans”. Termenul provine din italianul casino, care înseamnă literalmente „o căsuță” - fiind un diminutiv al cuvântului casa („casă”, venit din latinescul casa, care însemna colibă, cabană sau adăpost modest, un cuvânt cu origini vechi și încă disputate). Inițial, un casino era un pavilion de vară, o vilă de agrement la marginea orașului sau un salon unde aristocrația se întâlnea pentru conversație, muzică și baluri.

Abia spre sfârșitul secolului al XVIII-lea sensul a început să alunece spre divertismentul de masă: în 1792 este atestat un joc de cărți numit cassino, iar abia în jurul anului 1820, tot în spațiul italian, cuvântul ajunge să definească în mod specific o „clădire destinată jocurilor de noroc pentru aristocrație”.

Această confuzie amuzantă a epocii este surprinsă perfect de scriitoarea britanică Jane Waldie Watts, care nota în jurnalul său de călătorie (Sketches Descriptive of Italy in the Years 1816 and 1817, publicat la Londra în 1820):

„Termenul Casino este aplicat fără discriminare unui grup de anexe gospodărești de la fermă, unei reședințe de la țară, unei case de jocuri de noroc și unui joc de cărți...”

Ce rămâne dincolo de mituri

Astăzi, Cazinoul din Constanța este un amestec fericit între două genii și o întoarcere la origini: are eleganța vizionară a lui Daniel Renard la exterior, forța invizibilă a lui Anghel Saligny în măruntaiele sale de fier nituit și vocația originară din 1744 a cuvântului casino- aceea de salon de muzică, artă și întâlnire civilizată la malul mării.

P.S.: Vedeți că nu vând bilete la intrarea pe faleză și nici jetoane de ruletă, dar recunosc că, dacă ar fi să pariez pe ceva în Constanța, aș paria oricând pe niturile proiectate de Anghel Saligny în 1907. :)