Din cele peste 2.750 de dosare active aflate în evidența Serviciului de Probațiune Constanța, mai mult de 65% vizează infracțiuni contra siguranței pe drumurile publice, vătămări corporale din culpă sau chiar ucideri din culpă cauzate de nerespectarea regulilor de circulație.
Pentru a combate acest fenomen, specialiștii Serviciului de Probațiune Constanța, alături de cadre ale Poliției și ale Penitenciarului Poarta Albă, au derulat în perioada 3–24 septembrie 2026 programul de reintegrare socială intitulat „În siguranță la volan. Stop Accidentelor!”.
Mărturie din spatele gratiilor la Secția Exterioară Valu lui Traian
Activitățile s-au desfășurat la Centrul Multifuncțional din cadrul Secției Exterioare Valu lui Traian și au reunit specialiști din cadrul Serviciului Siguranță Rutieră, ai Serviciului Siguranță Școlară și Prevenirea Criminalității, precum și cadre ale unității penitenciare.
Programul s-a axat pe conștientizarea situațiilor de risc și pe înțelegerea consecințelor umane, juridice și sociale pe care un moment de neatenție sau de inconștiență la volan le produce asupra victimelor, familiilor și comunității.
Punctul culminant al ultimei sesiuni a fost marcat de intervenția unei persoane private de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă. Aceasta le-a vorbit direct participanților despre duritatea vieții de zi cu zi din spatele gratiilor și despre prețul uriaș pe care îl plătește cineva care își pierde libertatea dintr-o greșeală comisă în trafic. Dialogul direct a pus accent pe valoarea libertății, pe respectarea normelor legally și pe importanța reintegrării în comunitate fără recidivă.
O privire în istorie și etimologie: De la hazardul latin la eufemismele vechi și șoseaua modernă
Această inițiativă de responsabilizare la volan ne oferă ocazia de a privi spre evoluția lingvistică a termenilor care definesc astăzi Justiția și traficul rutier.
Termenul probațiune provine din latina savantă (probatio, genitiv probationis, derivat din verbul probare - „a dovedi”, „a încerca” sau „a aprecia ca bun”). În dreptul roman, termenul desemna perioada de încercare prin care o persoană își demonstra buna-credință. În sistemul judiciar modern, probațiunea reprezintă o șansă acordată individului de a-și îndrepta comportamentul în libertate, sub supraveghere strictă.
Cât despre noțiunea de accident, aceasta a apărut la sfârșitul secolului al XIV-lea (via franceza veche) din latinul accidens (genitiv accidentis), participiul prezent al verbului accidere („a se întâmpla”, „a cădea peste”), format din ad- („spre”) și cadere („a cădea”, din rădăcina indoeuropeană *kad-). Inițial, cuvântul desemna pur și simplu un eveniment neprevăzut sau o întâmplare oarecare. În latina clasică exista chiar eufemismul si quid cui accidat („dacă i se întâmplă ceva cuiva”), o formulă delicată folosită pentru a evita menționarea directă a morții. Cu timpul, sensul s-a îngustat tot mai mult spre ideea de nenorocire, daună neintenționată sau coliziune.
În mod similar, termenul rutier își are originea în limba franceză (routier), derivat din latina târzie unde via rupta desemna un drum croit sau tăiat prin stâncă și pădure pentru trecerea carelor. De la vechile drumuri pietruite ale Anticității și până la șoselele de astăzi, siguranța pe drumurile publice a rămas întotdeauna o măsură directă a civilizației unei comunități.
Mulți șoferi pleacă cu gândul că ”mie nu mi se poate întâmpla”.
„Legal nu înseamnă neapărat și safe”
Diferența dintre a conduce strict după litera legii și a conduce preventiv este adesea linia subțire dintre un drum parcurs în siguranță și un accident. Așa cum sublinia Silviu Toma într-un podcast dedicat conduitei rutiere, „mai multe accidente se întâmplă pentru că șoferii ezită, iar mai puține pentru că exagerează”. Echilibrul stă în decizii ferme, stăpânire pe situație și o atenție sporită.
Printr-o pildă umoristică, dar extrem de adevărată – în care un șofer încetinește la culoarea verde a semaforului de frică să nu vină „un alt profesionist” pe roșu, este ilustrat conceptul de risk management. Chiar dacă ai dreptul legal de a trece, traficul real cere anticipare: „Cu toate că ai un drept legal, legal nu înseamnă neapărat și safe”.
În final, cursurile și programele de prevenție nu urmăresc să transforme șoferii în piloți de curse, ci să schimbe mentalități. Pe stradă nu ai 15 opțiuni de evitare ca pe un circuit închis, ai o singură șansă, iar decizia corectă trebuie să fie 10 din 10.
- Incapacitatea de a estima viteza: Creierul uman nu este creat să evalueze precis vitezele mari, având tendința de a subestima viteza cu care se apropie un vehicul.
- Iluzia timpului de reacție: Atât șoferii în intersecții, cât și pietonii la treceri presupun eronat că au timp suficient să traverseze sau să se încadreze, mizând pe faptul că ceilalți vor frâna.
- Evaluarea greșită a intenției celorlalți: Simplul contact vizual nu garantează oprirea la timp a vehiculului, viteza reală fiind adesea mult mai mare decât cea percepută.
În concluzie, siguranța rutieră nu depinde doar de respectarea legii, ci și de înțelegerea limitelor noastre biologice. Pentru că nu putem estima precis viteza și distanța în fracțiuni de secundă, singura decizie sigură la volan este prevenția și eliminarea oricărui risc inutil.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
Povesteacasei.ro
moneybuzz.ro