Pentru a se determina costul energiei produse, industria folosește indicatorul dumit LCOE (Levelised Cost Of Energy). În ultimul document referitor la dezvoltarea energiei eoliene offshore din România – Programul de Dezvoltare Pentru Energia Eoliană Offshore: Foaie de Parcurs – Energia Eoliană Offshore în România, al Băncii Mondiale – se fac câteva estimări ale LCOE.
Pe scurt, costul ar urma să fie de circa 80 de euro/MWh produs, dacă se vor implementa proiecte la scară mare, la nivelul anului 2029.
În informaţiile sale, “În România, LCOE în 2029 este cu aproximativ 45% mai mare decât pe piețele de OSW (vânt offshore – n.red) consacrate. 2/3 din acest lucru se datorează condițiilor diferite ale locațiilor, în special vitezelor mai scăzute ale vântului, ceea ce duce la AEP (producție anuală de energie – n.red) mai mică, factorul de capacitate fiind estimat la 41%, față de 49% pe piețele consacrate de OSW. Alte contribuții esențiale sunt generate de WACC (costul mediu al capitalului – n.red.) crescut, ineficiențe provenite din instalare și alte activități pe o piață nouă și costuri mai mari cu transportul și mobilizarea/ demobilizarea, ca urmare a locației României la Marea Neagră”, scrie Banca Mondială.
România poate produce energie eoliană mai multă decât va avea nevoie vreodată
Banca mondială a afirmat că, dacă instalările se vor face mai târziu, indicatorul LCOE ar urma să fie mai scăzut – de exemplu la nivelul anului 2032 ar fi de 48 de euro/MWh în piețele consacrate și undeva la 65-70 de euro/MWh în România.
Astfel, “Creșterea dimensiunilor turbinelor și a parcurilor eoliene generează economii de scară în producție și logistică, inclusiv OMS (operare, mentenanță și service – n.red.). De asemenea, există economii de scară și în ceea ce privește componentele individuale, deoarece pentru turbinele mai mari este nevoie de mai puțină infrastructură pe MW. Cele mai mari turbine disponibile pentru proiecte în prezent sunt la scara de aproximativ 16 MW și anticipăm că în proiectele instalate în 2035 se vor folosi turbine la scara de 20-25 MW. Nu este clar cât de mult va crește dimensiunea turbinelor, deoarece, în mod tipic, economiile procentuale de LCOE sunt stabile (sau scad) cu fiecare nouă generație de turbine mai mari, însă costul (pentru furnizorul de turbine și restul lanțului de aprovizionare) pentru a dezvolta soluțiile necesare de tehnologie, producție și logistică crește rapid”, mai arată raportul.
Teoretic, nu ar fi nevoie de subvenții pentru eolienele offshore
În contextul financiar, la acest nivel al costurilor, se pune întrebarea dacă energia eoliană offshore este suficient de competitivă, ca preț, sau dacă ar fi nevoie de o schemă de sprijin. Calculele sunt greu de făcut și desigur există foarte multe imponderabile, dar o socoteală, evidennt, cu un grad foarte mare de aproximare se poate face. LCOE de 80 de euro/MWh însemnă un cost de 400 de euro/MWh, la nivelul lui 2029 – desigur este extrem de puțin probabil să avem o turbină eoliană offshore în Marea Neagră românească funcțională atunci. Totuși, datele operatorului pieței de energie de la București – OPCOM, arată că, la acest moment, prețul mediu al tranzacțiilor cu energie electrică cu livrare în 2029 (indicele ROPEX FM), este de 563 de lei/MWh, rezultat într-adevăr dintr-un volum foarte mic al tranzacțiilor. Așadar, strict teoretic, energia electrică produsă de eolienele din Marea Neagră ar putea „sta” în piață fără să fie nevoie de subvenții.
În cadrul proiectului pentru turbinele eoliene în Marea Neagră, acesta este de până la 19 mld. euro până în anul 2035, de 7.000 MW noi şi un număr de 77.000 de noi locuri de muncă.
Sursa – www.economica.net