La aproape 20 de ani de la denominarea leului, majoritatea românilor încă vorbesc în „milioane” în loc de lei. Cauza? Adrian Vasilescu, consilier în cadrul Băncii Naționale a României (BNR), spune că e vorba despre obișnuință.
„Chiar și acum sunt derutante exprimările. Am vorbit cu cineva care spunea că a plătit 200-300 de lei la ceva și am rămas surprins, mi se părea prea scump. El de fapt se refera la 20-30 de lei. Am vorbit atâta cu sumele astea că a rămas în obișnuință”, spune Vasilescu.
Nu suntem însă singurii care s-au adaptat greu: „La francezi a durat mai mult ca la noi trecerea la noul franc”. Aceasta a fost făcută în 1960, când 100 de franci vechi au devenit un franc nou, după două secole. Acesta fusese introdus în 1795.
Inflația mare, o povară
Inflația este o altă cauză. „Noi am fost o țară ce a avut mult de furcă cu inflația. Din 1980, când a fost inflația cauzată de cele două crize petroliere, Vestul nu a mai avut de-a face cu o inflație mare. Noi am avut și atunci, dar și după 1990. Am avut o perioadă cu inflație de trei cifre. 300%, vă dați seama? Apoi a scăzut la două cifre. Abia în 2004 am coborât la o inflație de o cifră, de 9%. Într-o inflație mare nu poți să faci o denominare. Noi am zis atunci că l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior”, continuă Vasilescu.
Cel mai mare impact de după 1990
Trecerea la „leul greu” a reprezentat decizia financiar-monetară cu cel mai puternic impact asupra mediului economic de după 1990.
La data de 1 iulie 2005, un leu nou a fost echivalat cu 10.000 de lei vechi.
La acel moment, bancnota de 10.000 de lei s-a transformat într-un leu, cea de 500.000 de lei a devenit 50 de lei, cea de un milion s-a transformat în 100 de lei, iar cea de 50.000 de lei a devenit 5 lei.
Populația rămăsese cu teama confiscării banilor
Vasilescu spune că denominarea a fost „un foarte mare succes”. Trecerea la „leul greu” s-a făcut într-o atmosferă de neîncredere din partea populației, care a rămas cu teama confiscării banilor de către comuniști.
„În primul rând a fost o neîncredere. La noi a mai fost o denominare în 1947, când a fost efectuată o reformă monetară, iar comuniștii au confiscat banii. Dar oamenii au văzut că nu este vorba de așa ceva. La trecerea la euro vor trebui să învețe din nou, pentru că România este obligată să treacă la euro. Momentan, nu mai îndeplinim toate criteriile de aderare”.
Scăderea puterii de cumpărare
Cu toate că nu a existat o bancnotă de 5 milioane de lei, după denominare a fost pusă în circulaţie şi o bancnotă de 500 de lei, cea mai mare valoare.
Aceasta valora la acel moment 123 de euro, în timp ce acum valorează circa 100 de euro.
Vasilescu spune că pierderea de putere de cumpărare este chiar mică, având în vedere perioadele de inflație prin care a trecut România:
– creșterile de preț din boom-ul economic din 2007- 2008- scumpirile din 2010, când Guvernul a majorat TVA de la 19% la 24% din cauza crizei economice- inflația din perioada 2017-2019, după măsurile luate de Guvernele PSD, la care se adaugă liberalizarea prețurilor la energie și gaze- inflația din 2021-2024 – din cauza pandemiei și a invadării Ucrainei de către Rusia.
Prețurile au fost afișate și în lei vechi
Anunţul oficial a fost făcut de către BNR pe 17 noiembrie 2004, care, la acea dată, a lansat campania de pregătire a populaţiei.
Leii vechi au mai circulat până la finalul anului 2006, iar prețurile au fost afişate dual, atât în lei noi, cât și în lei vechi, în perioada 1 martie 2005-30 iunie 2006.
La lansarea oficială a noii denominări, Mugur Isărescu – guvernatorul BNR – a declarat că România trece într-o nouă etapă: „Leul nou transmite un mesaj proeuropean din partea României. Economia românească se desparte de o perioadă inflaţionistă şi se înscrie pe o curbă a eficienţei”, potrivit Agerpres.
„Leul alerga cu o tinichea de coadă”
Adrian Vasilescu are și o anecdotă din urmă cu 20 de ani.
„Când era leul vechi la cursul leu-dolar ziceam că aleargă leul nostru cu o tinichea de coadă. Era 40.000 de lei un dolar. Apoi, la denominare, nu a mai fost, a fost 4 lei un dolar. Iar în 2007 ajunsese un dolar 3,1 lei. România era atunci «Tigrul Europei» în presa economică”, punctează acesta.
Polonia a făcut același lucru
România nu este singura care a făcut o „tăiere de zerouri”, același lucru făcându-l și Polonia.
Aceasta a făcut însă o denominare mult mai devreme față de țara noastră, în anul 1995. La fel ca la noi, 10.000 de zloți au devenit un zlot.
Foto: Shutterstock