În România, autoritățile avertizează că o majorare ar provoca creșteri în lanț ale cheltuielilor bugetare și riscă să amplifice inflația.

Astfel, Guvernul României a transmis într-un comunicat oficial motivele pentru care evită majorarea salariului minim brut pe țară în anul următor. Ilie Bolojan a explicat că această decizie se bazează pe analize economice care arată că o astfel de măsură ar avea efecte în lanț asupra bugetului de stat.

Dar ce presupune acest lucru, concret?

 

„De salariul minim brut sunt legate peste 40 de acte normative și mecanisme bugetare”, spune Bolojan.


Cu alte cuvinte, orice creștere a salariului minim ar determina automat majorarea contribuțiilor, indemnizațiilor, grilelor salariale și a altor plafonări.

Iar aceste costuri nu s-ar opri aici.

    • Creșteri ale cheltuielilor pentru salariile din sectorul public

 

    • Ajustări ale alocațiilor și sporurilor legate de salariul minim

 

    • Presiuni inflaționiste care ar afecta toate categoriile sociale

 

 

Riscurile pe care mulți le trec cu vederea

 

Guvernul subliniază că, chiar dacă salariile din sectorul public vor fi plafonate în 2026, o majorare a salariului minim ar duce automat la creșterea altor salarii.

„Chiar dacă Guvernul a decis plafonarea salariilor din sectorul public pentru anul viitor, o creștere a salariului minim va antrena automat o creștere a mai multor salarii din sectorul public, creștere pe care România nu și-o permite anul viitor”, transmite Guvernul.

Dar cum se leagă productivitatea muncii de această situație?

 

„Orice majorare salarială care nu se bazează pe o creștere a productivității muncii duce la un plus de inflație, care îi afectează mai ales pe cei cu venituri mici”, precizează autoritățile.

Fără o creștere a eficienței economiei, salariile mai mari ar duce doar la scumpiri suplimentare, afectând în special persoanele cu venituri reduse.

 

Impactul în regiunile mai puțin dezvoltate

 

„Există diferențe de salarizare și între regiuni și județe și o creștere uniformă a salariului minim ar penaliza exact zonele mai sărace, de unde ar dispărea multe locuri de muncă actuale, în rural și în orașele mici. Având în vedere argumentele analizelor economice, este foarte probabil ca salariul minim brut pe țară garantat în plată să rămână și anul viitor la nivelul din acest an”, avertizează Guvernul.

În zonele rurale sau în orașele mici, unde firmele au profituri mici, multe locuri de muncă ar putea fi pierdute. Acest lucru ar putea duce la creșterea șomajului și la migrarea forței de muncă.

 

Ce urmează în perioada următoare?

 

Consultările dintre Guvern și partenerii sociali vor continua și în luna noiembrie, urmând ca decizia finală să fie anunțată până la sfârșitul lunii viitoare. Dar care sunt opțiunile reale aflate în discuție?

 

„Având în vedere argumentele analizelor economice, este foarte probabil ca salariul minim brut pe țară garantat în plată să rămână și anul viitor la nivelul din acest an”, se arată în comunicatul Guvernului.

Totuși, sindicatele consideră că această decizie nu ține cont de dificultățile cu care se confruntă oamenii în viața de zi cu zi.

 

Pe de altă parte, unii experți propun ca soluție o indexare regională a salariului minim. Aceasta ar presupune modificări legislative complexe, care nu pot fi puse în aplicare rapid.

 

Ce așteptări există până la finalul anului?

 

Deocamdată, Guvernul pare să acorde prioritate stabilității macroeconomice.

„Chiar dacă Guvernul a decis plafonarea salariilor din sectorul public pentru anul viitor, o creștere a salariului minim va antrena automat o creștere a mai multor salarii din sectorul public, creștere pe care România nu și-o permite anul viitor”, transmite Guvernul într-un comunicat.

Totodată, „cheltuielile colaterale ar fi prea mari”, rezumă Bolojan.

 

Aşadar, rămâne de văzut cum vor reacționa angajații cu salarii mici la această decizie. Analiștii spun că presiunile vor continua, mai ales pe fondul scumpirilor la alimente și energie. Fără o soluție clară pe termen lung, nemulțumirile sociale s-ar putea amplifica. Rămâne întrebarea dacă România este pregătită pentru un dialog real între autorități, angajatori și angajați.