Gabriel Liiceanu, după votul din turul 2: „A venit momentul să pășim cuviincios în rândul omenirii civilizate”

„Să ne smulgem, fie și în acest târziu al istoriei, din păguboasa utopie interbelică a „țării mândre ca soarele de pe cer”, cu care ne-am pansat rănile orgoliului rănit”, scrie Gabriel Liiceanu.

„Nu ne trebuie deci o țară purificată, ci una normală, care își asumă pe deplin omenescul și omenia într-un efort de îmbunătățire treptată”, a scris Gabriel Cercel, într-o opinie publicată pe Contributors.

Doctor în filozofie și fost student și doctorand al lui Gabriel Liiceanu, alături de care a și colaborat la cartea „Întâlnire în jurul unei palme zen”, Cercel afirmă că „purificarea de balcanic este una dintre obsesiile ascunse și durabile ale culturii române”.

„Avem nevoie de o întoarcere la proporțiile firești ale culturii noastre: nici fatalism mioritic, dar nici heirupism patologic”, mai spune Cercel.

„Singura șansă de a ne vindeca orgoliul rănit și de a fi demni este aceea de a ne ridica, împăcați cu noi înșine și cu ceilalți, în cerul spiritului european și universal cu tot cu stigmatele părții noastre de lume”, scrie filozoful.

„Cum vrem până la urmă să ne definim ca români?”

Opinia lui este „un cadou neașteptat” de ziua lui Gabriel Liiceanu, scrie chiar scriitorul și filozoful, care îi răspunde cu o scrisoare deschisă.

„Rândurile tale sunt un cadou făcut deopotrivă cititorului român. Și asta tocmai pe linia luării în posesie a fiecăruia dintre noi ca fragment aparținând acestui popor. Cum vrem până la urmă să ne definim ca români?”, scrie Gabriel Liiceanu, care vorbește despre „«suveranismul» nostru bazat pe un vast complex mioritic”.

„Ce-ar fi să ne despărțim definitiv de o jalnică utopie?”, se întreabă Gabriel Liiceanu.

„Ceea ce ne spui tu, Gabi dragă, este să ne smulgem, fie și în acest târziu al istoriei, din păguboasa utopie interbelică a „țării mândre ca soarele de pe cer”, cu care ne-am pansat rănile „orgoliului rănit”, să terminăm cu „șmecheria de a ne ascunde originea modestă și de a ne inventa genealogii glorioase, de a trâmbița proiecte megalomanice, de a ține discursuri gongorice”. A venit momentul să pășim cuviincios în rândul omenirii civilizate și „să ne ridicăm, împăcați cu noi înșine și cu ceilalți, în cerul spiritului european și universal cu tot cu stigmatele părții noastre de lume”.