Fostul ministru de Finanțe, Adrian Câciu, avertizează că pierderile din fondurile europene și deficitul bugetar tot mai mare pun presiune pe economie. Investițiile sunt la un nivel scăzut, iar TVA-ul nu ține pasul cu inflația.

 

În afirmaţiile sale, ce costă mai mult: suspendarea Guvernului sau pierderea a 7 miliarde de euro într-un an? Adrian Câciu, fost ministru de Finanțe, spune că deja ne confruntăm cu această pierdere. Iar situația nu se oprește aici. Pe lângă sumele deja pierdute, Guvernul riscă să piardă încă 900 de milioane de euro în următoarea lună. Cum s-a ajuns în acest punct?

 

7,9 miliarde de euro pierdute, echivalentul a două autostrăzi

 

În precizările sale, „7 miliarde euro deja pierdute în acest an. Suntem la o lună distanță să mai pierdem 900 milioane euro (sume rotunjite). Un total de 7,9 miliarde euro. 2 autostrăzi! Nu reformele sau lipsa lor au produs ce vă spun. Ci modul în care se face administrarea executivă curentă a țării.”

    • Suma pierdută: 7 miliarde de euro

 

    • Suma aflată în pericol: 900 de milioane de euro (posibil pierdute în 30 de zile)

 

    • Cauza principală: „modul de administrare executivă”, nu lipsa reformelor

 

 

Care sunt motivele pierderii acestor fonduri?

 

Problema nu este lipsa fondurilor, ci modul în care acestea sunt gestionate. Câciu subliniază că amânarea plății facturilor, folosită pentru a „cosmetiza deficitul”, a blocat investițiile. Doar 55% din bugetul anual pentru investiții a fost cheltuit în primele nouă luni. Consecința este că proiectele stagnează, iar fondurile nerambursate se pierd.


 

Deficitul ascunde facturi neplătite de 1% din PIB

 

Astfel, „Cheltuielile primare nete au creștere nominală de peste 4% an la an, iar ținta asumată în fața Comisiei este de 2,8%. Ce nu vedeți în deficit sunt cheltuielile amânate la plată, dar pentru care există facturi în casă de cca 1% din PIB (atenție că astea se pun pe ESA, nu mai fugiți după fenta cu deficitul cash)! Veniturile fiscale nu arată grozav, chiar subperformează.”

 

„În special TVA-ul (mult sub inflație) și accizele. Nici la contribuții sociale nu e altfel. Pe partea de cheltuieli, cel mai mare derapaj este la dobânzi, iar 80% din diferența nominală an la an este dată de plata în avans a dobânzilor pentru preschimbarea de titluri.”

 

„Este o cheltuială inutilă, circa 10 miliarde lei, care, chiar dacă este în afara cheltuielilor primare nete, este producătoare de cost de finanțare crescut.”

 

Aceste probleme se reflectă direct în bugetul statului și în capacitatea de a susține proiecte noi sau de a menține stabilitatea economică.

 

Investiții blocate și risc de recesiune

 

„Investițiile arată deplorabil. Doar 55% din programat anual a fost realizat în primele 9 luni! Din cauza amânărilor pe plata facturilor! Pentru a cosmetiza deficitul. Din păcate amânările de facturi produc consecințe economice, stagnare și posibilă recesiune.”

 

Câciu avertizează și asupra unui risc suplimentar: Guvernul ar putea ajunge să se împrumute doar pentru a plăti dobânzi. Cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 10 miliarde de lei față de anul trecut, o sumă care, deși nu face parte din cheltuielile primare, crește costul împrumuturilor viitoare.

 

Aceste investiții blocate nu doar că afectează dezvoltarea, dar pun presiune și pe mediul privat, care așteaptă plățile pentru lucrările deja efectuate.

 

Ce urmează în perioada următoare?

 

Următoarele 30 de zile sunt decisive. Dacă Guvernul nu ia măsuri, 900 de milioane de euro vor fi pierdute definitiv. Adrian Câciu nu propune soluții concrete, dar evidențiază patru probleme majore:

 

    • Gestiunea defectuoasă a fondurilor europene

 

    • Amânarea plăților către furnizori

 

    • Venituri fiscale sub așteptări

 

    • Creșterea costurilor cu dobânzile

 

 

Câciu subliniază că problema nu este lipsa banilor sau a planurilor, ci modul în care acestea sunt gestionate.

 

Perspective pentru perioada următoare

 

Vor continua aceste pierderi? Analiza lui Câciu sugerează că da, dacă nu se schimbă modul de lucru actual. Faptul că doar 55% din investiții sunt realizate la nouă luni arată o tendință de amânare a proiectelor. Efectele negative se simt deja: firmele întârzie plățile, proiectele nu avansează, iar Uniunea Europeană nu mai așteaptă.

 

O soluție ar putea fi mai multă transparență și recunoașterea cheltuielilor reale, nu doar a celor prezentate oficial. Gestionarea eficientă a fondurilor europene trebuie să devină o prioritate, altfel pierderile de miliarde de euro vor continua să afecteze dezvoltarea țării.