În era algoritmilor care vând emoție la kilogram și a ecranelor care ne dictează stările, cel mai curajos act de rezistență a rămas un gest simplu, dar tot mai rar: secunda de ezitare înainte de a apăsa butonul „distribuie”.

Despre această secundă salvatoare, despre anatomia manipulării și despre cum se poate naviga curat prin zgomotul informațional le-a vorbit lectorul universitar dr. Alexandra Cucu, directorul publicației Focus Press, elevilor de la Liceul Tehnologic „Lazăr Edeleanu” din Năvodari.

Desfășurată vineri, 16 octombrie 2026, sub cupola proiectului european CivicHype EU (coordonat la nivel național de GEYC) și sub coordonarea prof. Gabriela Ciolpan, director adjunct al liceului, lecția deschisă „De la informație la produs media” a transformat sala de clasă într-un veritabil laborator de anatomie media.

Originea numelui și etimologia „dezinformării” (Dis- / Informatio): De la manipularea antică la algoritmul modern

Din punct de vedere filologic, noțiunea de dezinformare nu este un simplu termen la modă, ci un neologism structurat din prefixul latin cu valoare privativă sau alterativă dis- și substantivul informatio, -onis (derivat din verbul informare – „a da formă”, „a contura o idee”, „a instrui”).

La origine, a informa însemna a da o formă inteligibilă și ordonată gândirii. Prin adăugarea prefixului dis-, procesul este alterat intenționat: „forma” inițială este schimonosită, iar realitatea este deformată deliberat.

Atunci când privim dezinformarea prin prisma criticii de limbaj (așa cum o analizează lingviști precum Rodica Zafiu sau filosofi ca Andrei Cornea), observăm că manipularea prin cuvinte îmbracă forme dintre cele mai diverse:

  • Eufemismele de mascare: Folosirea unor sintagme anodine sau tehnice pentru a acoperi realități brutale (de la eufemismele militare la expresiile cosmetizate din discursul public).
  • Etichetele conotative: Cuvinte transformate în insulte, menite nu să informeze, ci să stârnească ură, indignare și reacții viscerale scăzând nivelul de discernământ al publicului.
  • Autoamăgirea și „metaversul” propriu: Așa cum arăta Andrei Cornea, periculoasă nu este doar minciuna prin care îi înșelăm pe ceilalți, ci mai ales autoamăgirea – tendința oamenilor de a îmbrățișa o ficțiune confortabilă și de a refuza adevărul atunci când acesta devine inconfortabil.
  • Mitologiile colective și frica de complot: Așa cum a demonstrat Lucian Boia în lucrările sale dedicate imaginarului colectiv, societățile umane au o predispoziție istorică spre a crea și a îmbrățișa mituri salvatoare sau conspiraționiste în vremuri de incertitudine. Fake news-ul modern nu face decât să îmbrace vechile spaime colective (obsesia salvatorului, teama de complot, frica de necunoscut) în haine tehnologice noi.

Dacă în antichitate sau în epoca cronicarilor dezinformarea călătorea cu viteza zvonului sau a calului, astăzi ea folosește autostrăzile digitale ale TikTok-ului sau Facebook-ului, devenind globală în câteva fracțiuni de secundă.

Citește și
Mitul distribuției pe viață. La ce mașini nu trebuie să o schimbi niciodată și unde se ascunde capcana
Tehnologie
Mitul distribuției pe viață. La ce mașini nu trebuie să o schimbi niciodată și unde se ascunde capcana
Cum alegi cel mai eficient vehicul electric pentru drumuri scurte: Ghidul complet al autonomiei și costurilor zilnice
Tehnologie
Cum alegi cel mai eficient vehicul electric pentru drumuri scurte: Ghidul complet al autonomiei și costurilor zilnice
Recuperare date hard disk defect – Ghid complet pentru utilizatori
Tehnologie
Recuperare date hard disk defect – Ghid complet pentru utilizatori

Miza din viața reală: „O știre falsă nu este un joc pe ecran, ci o sursă de panică”

La activitate au participat elevi din clasele a IX-a C și a XII-a R, alături de cadrele didactice Cristina Maria Vasile, Elena Borcea, Laura Sarchizian (bibliotecar), Alina Fevga și Alina Oprean.

Pornind de la întrebările fundamentale ale jurnalismului clasic – Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Cum? – lect. univ. dr. Alexandra Cucu le-a explicat tinerilor că un titlu senzaționalist conceput pentru reacții emoționale rapide nu reprezintă un act jurnalistic, ci un cârlig comercial sau politic:

„Dacă mâine vedeți pe internet sau pe TikTok o știre care anunță sfârșitul lumii, gândiți-vă că oamenii dragi vouă ar putea intra în panică și s-ar putea speria”, le-a atras atenția invitatul.

Mesajul a punctat o realitate dură: dezinformarea nu rămâne în spațiul virtual, ci provoacă anxietate, neîncredere și deznădejde în lumea reală.

Tinerii, un scut informațional pentru părinți și bunici

Una dintre mizele centrale ale întâlnirii de la Năvodari a fost responsabilitatea intergenerațională. Așa cum remarca Cătălin Cioabă în eseurile sale despre „salvarea aparențelor”, societatea post-comunistă a rămas marcată de o neîncredere cronică în adevăr și de o vulnerabilitate crescută la dezinformare.

Într-o societate în care generațiile mature, părinții și bunicii noștri, au trecut brusc de la cenzura din perioada comunistă la suprasaturația informațională a rețelelor sociale, aceștia devin adesea primele victime ale manipulărilor și ale tratamentelor-minune distribuite pe grupurile de mesagerie.

Liceenii au fost încurajați să devină veritabili „detectivi media” pentru familiile lor: să verifice identitatea publicațiilor, să caute sursa primară a unei informații, să consulte site-urile instituțiilor oficiale și să îi ajute pe cei vârstnici să nu distribuie mesaje alarmiste din impuls.

Spiritul critic ca igienă mintală

Lecția deschisă de la Liceul Tehnologic „Lazăr Edeleanu” confirmă că educația media nu este o simplă opțiune curriculară, ci o adevărată centură de siguranță civică. Căutarea dovezilor, refuzul de a fi manipulat prin frici sau indignare și respectul pentru adevărul verificat rămân singurele instrumente care ne mențin liberi.

Iar faptul că la Năvodari se cresc tineri capabili să își protejeze bunicii și părinții de capcanele internetului ne arată că spiritul critic al Dobrogei rămâne treaz și conștient de puterea cuvântului rostuit cu grijă.