De ce băncile centrale se confruntă cu un echilibru delicat în lupta împotriva inflației

Falimentele băncilor recente au reînviat temerile de o criză financiară cu drepturi depline și de recesiune globală – deși economiștii au avertizat că situația nu va duce probabil la o repetare a crizei din 2007-2008.

Prăbușirile bruște ale Silicon Valley Bank și Signature Bank din Statele Unite și Credit Suisse din Europa au fost puse, în parte, pe seama creșterii rapide a ratelor dobânzilor.

Necazurile sectorului bancar scot în evidență echilibrul delicat cu care se confruntă băncile centrale, care încearcă să controleze inflația ridicată fără a pune stres inutil asupra instituțiilor financiare.

Care este provocarea pentru băncile centrale?

Factorii politici merg pe o frânghie care se îngustează, încercând să reducă inflația pe de o parte, menținând în același timp fluxul de credit prin sistemul financiar, pe de altă parte. În mod ideal, autoritățile de reglementare pot crește ratele dobânzilor la marja și ritmul potrivit pentru a reduce nivelul prețurilor fără a declanșa o criză bancară.

Problema pentru factorii de decizie este că principalul instrument de suprimare a inflației – ratele mari ale dobânzilor – poate pune o presiune suplimentară asupra sistemului bancar, pe care se bazează întreaga economie pentru fluxurile de credit, prin reducerea cererii de credite. Turbulența crescută în sectorul bancar face o „aterizare soft” mai puțin probabilă și crește riscul de a înclina economia globală într-o recesiune.

Ratele mai mari ale dobânzilor fac, de asemenea, o recesiune mai probabilă în general, deoarece fac mai costisitoare pentru companii și gospodării, încurajând firmele să reducă proiectele noi și locurile de muncă, iar consumatorii să reducă cheltuielile.

În ianuarie, Banca Mondială a raportat că creșterea rapidă a ratelor dobânzilor a adus economia globală la „mușchiul brici”, avertizând că cel mai rău scenariu pentru 2023 este acum linia de bază. Prăbușirile bancare de luna trecută au determinat Goldman Sachs să crească probabilitatea unei recesiuni în SUA în anul următor de la 25% la 35%.

Nivelurile inflației variază de la o țară la alta, dar prețurile la nivel mondial cresc mai repede decât înainte de pandemie.

Potrivit Fondului Monetar Internațional, se estimează că nivelul inflației globale va scădea la 6,6% în acest an – în scădere de la 8,8% în 2022 – și va scădea în continuare la 4,3% anul viitor.

Inflația în SUA a fost de 6 la sută în februarie, iar Rezerva Federală a SUA, ale cărei modificări ale ratei sunt urmărite îndeaproape de alte bănci centrale, urmărește să o aducă la 2 la sută. Cu toate acestea, analiștii au interpretat recentul ton calm al președintelui Fed, Jerome Powell, ca un semn că banca centrală îl tratează cu atenție.

„Fed trebuie acum să cântărească ratele în creștere și să riscă mai multe tulburări atât în ​​industria creditării, cât și în industria bancară, împotriva renunțării la acestea sau scăderii acestora, ceea ce riscă o inflație fulgerătoare”, a declarat Tim Uihlein, manager de avere și economist comportamental, pentru Al Jazeera.

Care sunt riscurile cu care se confruntă băncile?

Ratele mai mari ale dobânzilor ridică câteva provocări unice pentru modelul de afaceri al unei bănci.

De exemplu, ei fac creditarea ipotecară mai complicată. Împrumuturile cu rată fixă ​​sunt imune la creșterea ratelor dobânzilor, așa că băncile nu le pot folosi pentru a compensa costurile de finanțare în creștere. Deși pot percepe mai mult pentru împrumuturile cu rată variabilă, acest lucru crește riscul ca un împrumutat să rămână în plată, provocând mai multe pierderi.

Pe măsură ce inflația ridicată mănâncă economiile, mai mulți oameni deturnează bani de la bănci către active care pot compensa mai bine creșterea costurilor vieții. Ratele depozitelor bancare din SUA au scăzut cu peste 3% de când politica monetară a început să se înăsprească, ieșirile s-au accelerat în timpul șocului de luna trecută. În februarie, peste 70 de miliarde de euro (76,2 miliarde de dolari) în economii au lăsat băncile din zona euro, cea mai mare ieșire de numerar înregistrată.

Retragerile de numerar în sine nu sunt un motiv de panică, dar atunci când sunt agravate de scăderea prețurilor obligațiunilor, pot fi o problemă serioasă.

„Băncile preiau depozitele clienților și se întorc pentru a investi sau împrumuta banii lor pentru un profit mai mare”, a declarat Kevin Lao, un analist financiar din Florida, pentru Al Jazeera.

„Acest lucru îi expune la riscul ratei dobânzii, deoarece pe măsură ce ratele dobânzii cresc, valoarea investițiilor cu venit fix pe care le-au achiziționat anterior este acum mai puțin valoroasă.”

Băncile folosesc obligațiuni ca un loc sigur pentru a parca banii economisitorilor. Randamentele plătesc apoi dobânda deponenților și câștigă băncii un profit. Cu toate acestea, creșterea ratelor dobânzilor a redus valoarea obligațiunilor în ultimul an. Aceasta rămâne doar o pierdere de hârtie, cu excepția cazului în care băncile trebuie să vândă prematur obligațiunile pentru a obține numerar pe fondul unei creșteri a retragerilor.

Așa a fost cazul Silicon Valley Bank, care a anunțat că s-a aflat în numerar de miliarde din cauza vânzărilor premature de obligațiuni. Investitorii speriați au declanșat apoi o fugă pe bancă, grăbind prăbușirea acesteia.

„Acest incident arată că banii se strâng pe măsură ce indivizii și întreprinderile accesează depozitele pe care băncile intenționau să le investească pentru un orizont de timp mai lung”, a spus Lao.

Mai multe falimentări bancare ar ridica riscurile de contagiune financiară și declanșarea unei recesiuni globale.

Ce se face pentru a preveni o criză globală?

Instituțiile iau măsuri de precauție pentru a evita o potențială criză a creditului care ar putea precipita o criză la nivel mondial.

Când au avut loc prăbușirile de luna trecută, autoritățile de reglementare din SUA, Regatul Unit și Elveția au acționat rapid pentru a facilita tranzacțiile de preluare și depozitele de garantare. Între timp, liderii de la Bruxelles au subliniat puterea sectorului bancar al Uniunii Europene pentru a-i liniști pe investitori după ce prețul acțiunilor Deutsche Bank a scăzut din cauza temerilor că marele creditor german ar putea fi aproape de scădere.

Luna trecută, Rezerva Federală a SUA a permis schimburile valutare zilnice cu băncile centrale din Marea Britanie, Japonia, Canada, Elveția și zona euro. În vigoare cel puțin până în aprilie, swapurile accelerate, care sunt de obicei tranzacționate săptămânal, urmăresc să se asigure că colegii săi au acces la dolari americani pentru a-și menține sectoarele financiare în funcțiune.

Acestea și alte măsuri au ca scop stabilizarea oricăror șocuri sistemice care pot apărea în următoarele luni.

În general, sectorul financiar este considerat a fi într-o poziție mai bună pentru a rezista șocurilor decât în ​​2007-2008, datorită reglementărilor mai stricte introduse în urma crizei.

Printre alte modificări de reglementare, instituțiile financiare sunt supuse unor cerințe de capital mai ridicate și unor teste de stres menite să evalueze capacitatea unei instituții de a face față unei crize economice grave.

Sursa – www.aljazeera.com