Cum se face că, în cei trei ani de război, armata rusă a suferit pierderi semnificative atât în privința personalului, cât și în privința echipamentelor militare?
În acest sens, Analistul Andrew S. Bowen argumentează că rezultatele slabe pot fi explicate din cauza structurii rigide de comandă și control a armatei ruse, unităților militare slab antrenate profesional și din cauza dependenței de tactici care au contribuit la cote ridicate de victime.
Însă, în ciuda acestor vulnerabilități, analistul american susține că armata rusă „pare să rămână un adversar rezistent și capabil” și este probabil să își mențină ritmul operațional pe termen scurt.
Practic, în ciuda încercărilor de reformă menite să sporească autonomia și eficacitatea leadershipului de nivel inferior, armata rusă continuă să funcționeze după un model de comandă centralizat, de tip sovietic.
„Acest stil de comandă centralizat la nivel tactic a contribuit la operațiuni inflexibile, care au dus la eșecuri și pierderi umane. În mai 2024, președintele rus Vladimir Putin l-a înlocuit pe ministrul apărării, Serghei Șoigu, cu un fost oficial specializat în domeniul economic, Andrei Belousov. Această schimbare a survenit după performanțele militare slabe ale Rusiei.
Unii observatori consideră că numirea lui Belousov reflectă asumarea de către conducerea rusă a faptului că războiul din Ucraina este o provocare pe termen lung și că gestionarea resurselor economice și industriale din domeniul apărării este esențială pentru susținerea eforturilor de război ale Rusiei. Ei susțin că leadershipul Rusiei acordă prioritate loialității politice a ofițerilor în detrimentul eficienței lor pe câmpul de luptă.
Însă, mai mulți lideri militari ruși, inclusiv unii considerați foarte competenți, au fost eliberați din funcție (și, în unele cazuri, arestați), aparent pentru critici sau loialitate insuficientă față de liderii politici ruși”, susține Bowen.
Cu toate acestea, conducerea militară rusă pare să rămână o forță coezivă. Ea a consolidat treptat diverse unități și organizații semiindependente ale forțelor de securitate care luptau pentru Rusia și le-a adus sub comanda centrală.
Vladimir Putin, Sergei Shoigu, Alexander Bortnikov (stânga) și Andrei Belousov. Foto Hepta
Ce pierderi a înregistrat armata rusă?
Regimul de la Kremlin continuă să se confrunte cu provocări în ceea ce privește recrutarea și instruirea unui număr suficient de soldați, necesar războiului din Ucraina. Pierderile continue și provocările legate de mobilizarea soldaților bine instruiți au îngreunat, dar nu au oprit operațiunile militare rusești.
În aprilie 2025, oficialii americani estimau că Rusia a înregistrat peste 790.000 de morți și răniți. Alte estimări situează numărul victimelor ruse la 900.000. Aceste cifre reflectă, probabil, utilizarea în continuare de către Rusia a unor tactici de război care provoacă pierderi mari, inclusiv atacuri cu efective numeroase și foc de artilerie masiv, precum și flexibilitatea limitată la nivel operațional, explică raportul Congresului american.
Pierderea soldaților experimentați a fost deosebit de dăunătoare. Multe dintre victime se numără printre soldații de elită și profesioniști ai Rusiei. Noii recruți, inclusiv noii ofițeri juniori, au adesea o pregătire mai slabă decât cei pe care îi înlocuiesc, ceea ce agravează impactul pierderilor și pare să erodeze eficacitatea unor unități militare ruse. Unii observatori afirmă că pierderea soldaților experimentați și a ofițerilor tineri va avea un efect dăunător pe termen lung asupra capacităților militare ale Rusiei.
Recrutarea și mobilizarea soldaților ruși
„În septembrie 2024, președintele Putin a emis un ordin de mărire a efectivelor armatei ruse la 1,5 milioane de soldați în serviciu activ. Proiectul de buget al Rusiei pentru perioada 2025-2027 alocă anual 30 de miliarde de ruble (aproximativ 370 de milioane de dolari) pentru prime de angajare. Autoritățile ruse au anunțat mobilizarea a 300.000 de persoane (în afara recrutării obișnuite a Rusiei) în septembrie 2022, dar nu au anunțat o altă mobilizare la scară largă de atunci, probabil din cauza opoziției interne.
Legislația rusească interzice utilizarea soldaților în termen în operațiuni militare, ceea ce a determinat Ministerul Apărării din Rusia să acorde prioritate recrutării soldaților profesioniști, cu contract. Recruții cu contract pot câștiga salarii mari, precum și prime de angajare oferite atât de autoritățile regionale, cât și de cele federale.
Salariile Ministerului Apărării pot fi de câteva ori mai mari decât salariul mediu lunar din Rusia (inclusiv primele de angajare, care se ridică, potrivit unor rapoarte, la 22 de ori salariul lunar), la care se adaugă plăți suplimentare în cazul în care soldații sunt uciși sau răniți”, explică raportul.
De la sfârșitul anului 2024, autoritățile regionale ruse au majorat primele unice la angajare și au intensificat campaniile publicitare pentru a atrage noi recruți.
Ministerul Apărării utilizează, de asemenea, metode coercitive de recrutare și înrolare, inclusiv pedepse severe pentru ignorarea somațiilor de înrolare, presiuni asupra recruților pentru a semna contracte și pedepse pentru rezilierea contractelor.
În plus, Rusia a instituit o serie de politici pentru a interzice soldaților să demisioneze și pentru a spori numărul soldaților disponibili, inclusiv prin forțarea soldaților răniți să se întoarcă pe front. În aprilie 2025, oficialii americani estimau că Rusia recrutează 30.000 de noi recruți pe lună. Acest ritm este probabil suficient pentru a susține amploarea actuală a operațiunilor Rusiei în Ucraina, dar ar putea fi insuficient pentru a susține operațiuni ofensive la scară largă. Oficialii ruși au afirmat că armata a recrutat aproape 440.000 de persoane în 2024, dar unii observatori susțin că aceste cifre sunt probabil exagerate și nu reflectă cu exactitate natura adesea ad-hoc a recrutării militare ruse actuale.
Echipamente și muniții
Raportul mai precizează că, pe lângă pierderile umane importante suferite de armata rusă, Forțele Armate Ucrainene au distrus cantități mari de echipamente rusești. Oficialii americani și aliații au estimat că Rusia a pierdut peste 3.000 de tancuri, un număr mai mare decât numărul de tancuri active dinainte de război. Alte pierderi de echipamente grele includ transportoare blindate de trupe, sisteme de artilerie și rachete, elicoptere și nave militare. Rusia a răspuns la aceste pierderi mobilizând economia pentru a susține efortul de război.
Printre alte măsuri, a ordonat întreprinderilor civile să fabrice produse cu aplicații militare, a trecut industria de apărare la producție nonstop și intenționează să cheltuie 40% din bugetul federal pentru 2025 pentru servicii militare și de securitate. Cheltuielile Rusiei pentru apărare în 2025 sunt estimate la 7,2% din PIB; unii observatori se întreabă dacă guvernul rus va putea susține un nivel atât de ridicat al cheltuielilor pentru apărare.
Având stocuri insuficiente, Rusia și-a concentrat cea mai mare parte a producției de apărare pe recondiționarea echipamentelor vechi, mai degrabă decât pe producerea de versiuni noi, în special în contextul sancțiunilor care restricționează importul de componente critice. Rămâne neclar dacă industria de apărare poate produce sisteme de arme avansate sau poate crește producția pe termen lung. Oficialii americani consideră că China este o sursă importantă de componente pentru industria de apărare a Rusiei. Furnizarea de drone de către Iran și furnizarea de muniție de artilerie de către Coreea de Nord s-au dovedit, de asemenea, cruciale pentru sprijinirea operațiunilor militare rusești.
Rusia și-a mărit constant capacitatea și producția în domeniul apărării, inclusiv prin creșterea substanțială a producției de drone. Cu toate acestea, lipsa componentelor și a instrumentelor de producție suficiente, spațiul industrial maximizat și deficitul de forță de muncă au determinat industria rusă de apărare să acorde prioritate cantității în detrimentul calității.
Aceasta include folosirea de produse cu dublă utilizare (de obicei mai puțin eficiente decât componentele proiectate exclusiv pentru uz militar) și reactivarea tancurilor și artileriei din era sovietică. Potrivit oficialilor și observatorilor americani, majoritatea înlocuirilor de echipamente din Rusia constau în modele mai vechi recondiționate din depozite, mai degrabă decât echipamente noi sau moderne. Unele rapoarte indică faptul că Rusia construiește noi fabrici pentru a crește capacitatea de producție.
Performanța militară actuală și perspectivele
Operațiunile ofensive ale Rusiei continuă să se concentreze asupra estului Ucrainei. Forțele ruse încearcă să profite de avantajele cantitative în ceea ce privește puterea de foc și personalul și să desfășoare operațiuni cu risc ridicat de victime pentru a epuiza armata ucraineană. Cu toate acestea, avantajele cantitative ale Rusiei în ceea ce privește artileria ar putea fi în scădere; oficialii ucraineni afirmă că raportul de foc al artileriei ruse a scăzut de la 10 obuze rusești pentru fiecare obuz al armatei ucrainene la începutul anului 2024 la 1,5-2:1 la începutul anului 2025.
În ciuda unor succese locale, forțele ruse nu au reușit să străpungă liniile defensive ale Forțelor Armate Ucrainene în estul și sudul Ucrainei. Strategia militară a Rusiei s-a concentrat pe uzură sau epuizarea treptată a armatei ucrainene în mai multe sectoare de-a lungul liniei frontului.
Forțele ruse au reușit, de asemenea, să expulzeze Forțele Armate Ucrainene din cea mai mare parte a regiunii ruse Kursk în aprilie 2025. Rusia a fortificat puternic regiunile ucrainene pe care le ocupă, inclusiv prin utilizarea câmpurilor minate și a pozițiilor defensive fortificate. Armata rusă și-a ajustat, de asemenea, tactica pentru a se concentra pe atacuri cu unități mici, și-a modernizat sistemele și procesele de comunicații și a îmbunătățit țintirea artileriei. A desfășurat echipamente și tactici noi pentru a contracara operațiunile Forțelor Armate ale Ucrainei, inclusiv prin utilizarea sporită a dronelor, a bombelor greu de interceptat și a războiului electronic.
Logistica rusă s-a adaptat cu succes de mai multe ori pe parcursul conflictului, ca răspuns la îmbunătățirea capacităților de lovire la distanță ale Armatei ucrainene, furnizate de Statele Unite și alți aliați occidentali. Rusia continuă, de asemenea, propria campanie de lovituri cu precizie la distanță, vizând obiective militare și infrastructuri-cheie ale Ucrainei, inclusiv o mare parte a rețelei energetice a Ucrainei.
Sursa: www.libertatea.ro
