La nivel de ţară, Bucureștiul concentează, de departe, este cel mai mare cosum casnic de energie electrică dintre toate zonele urbane din țară. În 2023, Bucureștiul a avut nevoie de puțin peste 1,5 TWh de energie electrică pentru a-și satisface cererea (la nivel național consumul a fost de 53 TWh).
Pentru a produce 1,5 TWh de energie electrică pe an, Bucureștiul ar trebui să instaleze panouri solare cu o capacitate totală de 1,23 GW, ceea ce presupune ca o suprafață de 6,13 km² să fie acoperită cu panouri fotovoltaice, adică 2,56% din suprafața orașului
În prezent, datorită scalabilității sistemelor fotovoltaice, panourile solare pot fi personalizate ca dimensiune, formă și culoare pentru a se potrivi diferitelor constrângeri de instalare, chiar și în zonele urbane centrale. Există soluții consacrate care pot optimiza utilizarea panourilor solare în mediul urban.
Practic, metoda tradițională implică instalarea de panouri solare pe acoperișurile clădirilor, însă lipsa unei legislații care să încurajeze montarea unor astfel de sisteme a dus la reticență în rândul proprietarilor din condiminii, iar majoritatea blocurilor de apartamente din București și din alte zone urbane nu dispun de panouri solare. De asemenea, reglementările actuale împiedică proprietarii de apartamente să utilizeze energia generată de aceste panouri pentru uz personal.
Din punct de vedere al energiei, acoperișurile apartamentelor din București ar putea găzdui până la 680 MW de capacitate solară, acoperind 55% din consumul casnic al orașuluiui. Restul de 45% ar putea fi acoperit prin alte tipuri de instalații fotovoltaice. În plus, clădirile mari precum centrele comerciale și depozitele sunt ideale pentru utilizarea de panouri fotovoltaice.
Cu toate acestea, din cauza naturii intermitente a energiei solare, este esențial să se asocieze sistemele fotovoltaice cu o soluție eficientă de stocare a energiei. Acest lucru permite stocarea excesului de energie electrică produsă în timpul zilei și eliberarea acesteia în perioadele de producție solară scăzută, cum ar fi seara târziu sau dimineața devreme, pentru a satisface cererea crescută din acele intervale.
Sistemul de stocare trebuie să capteze excesul de energie generat de sistemul fotovoltaic în timpul orelor de vârf de lumină solară și să o elibereze atunci când producția solară este inferioară consumului. Sistemul de stocare trebuie să fie dimensionat pentru a stoca cantitatea maximă de energie necesară pentru a satisface cererea pe tot parcursul anului, chiar și în perioadele în care energia solară nu este disponibilă.
Pentru București, EPG a estimat un necesar total de capacitate de stocare de 2.911 MWh, inclusiv o marjă de siguranță de 20% pentru a se asigura că aproximativ 20% din energie rămâne în sistem atunci când următoarea încărcare începe. Capacitatea de stocare de 2.911 MWh este echivalentă cu capacitatea de stocare a energiei a aproximativ 116.500 de vehicule electrice Dacia Spring sau a 50.600 de vehicule electrice Tesla Model 3.
Practic, sistemul de stocare agregat ar trebui să fie capabil să furnizeze până la 245 MW, ceea ce ar acoperi consumului orașului în vârful de dimineață din ianuarie, dimineața devreme. Figura de mai jos compară consumul lunar de energie din București (bare gri) cu producția de energie solară care ar rezulta din instalarea a 1,23 GW de panouri solare (bare albastre).
Chiar și cu 2.911 MWh de stocare, energia solară produsă în ianuarie-februarie și noiembrie-decembrie satisface doar parțial cosumul În schimb, în timpul lunilor de vară, producția solară depășește semnificativ consumul. Capacitatea de stocare de 2.911 MWh ajută la echilibrare pe parcursul a 24 de ore, dar este insuficientă pentru redistribuirea anuală a energiei.
Practic, pentru a optimiza consumul de energie electrică pe tot parcursul anului, tehnologiile alternative de stocare, cum ar fi producerea de hidrogen regenerabil în timpul verii și stocarea acestuia pentru utilizare în timpul iernii ar trebui luate în considerare.
Lucrul cel mai important de reținut este că stocarea nu trebuie să fie concentrată într-un singur sistem de mari dimensiuni. O abordare mai eficientă este agregarea unei rețele distribuite de unități de stocare mai mici, fiecare deservind utilizatori individuali sau comunități mici.
Sursa – www.economica.net