Cristian Onețiu, antreprenor, investitor, mentor și vizionar, omul care și-a croit drumul de la zero. El se descrie ca un „băiat din Reșița”, curios și ambițios, care a înțeles de mic că trebuie să construiești, nu să aștepți. Primul său contact cu lumea afacerilor s-a petrecut în Piața de Vechituri din Reșița.

„Plecam dimineața la ora șase de acasă… Selectam din hainele care erau în saci… le călcam și le aranjam… le aduceam la ora 10, când oamenii normali veneau în târg”, a explicat Cristian Onețiu.

Scopul nu era neapărat supraviețuirea, ci dobândirea autonomiei. Mama, învățătoare, tatăl militar – ambii i-au insuflat spiritul de „doer”, de om care face, nu doar stă pe gânduri. De la ei a preluat și obsesia pentru învățat, dar și lecția de a fi activ, chiar și la vârstă înaintată.

O altă lecție timpurie de leadership a venit din sport: la fotbal, a primit banderola de căpitan.

„Asta a fost o primă mare responsabilitate. Cred că m-a marcat mult”.

Sportul, explică Onețiu, i-a oferit disciplina și înțelegerea faptului că efortul nu garantează mereu victoria, dar impune consistență și reziliență. Aceste calități le-a transpus ulterior în business, unde rolul de lider este, de asemenea, o „banderolă” care presupune responsabilitate față de întreaga echipă și familiile lor.

La 25 de ani, Onețiu a deschis un club de karaoke, un business care, deși „foarte adevărat” la momentul respectiv, s-a închis din lipsa clienților.

Adevărata sa dezvoltare, spune el, a venit din lecția eșecului, pe care a conștientizat-o târziu. La început, credea că i se întâmplă o nedreptate, întrebându-se „De ce mie?”.

„Când înțelegi că regretul e cel care te face să conștientizezi ce ai greșit tu… regretul bun… marchează învățarea lecției. Până atunci nu sunt lecții, sunt doar eșecuri”, a declarat Onețiu.

El mărturisește că a fost scos forțat din afaceri de patru ori. Chiar și acum, în plin boom tehnologic, cu investiții de milioane de euro într-un business de inteligență artificială, are momente când se întreabă de ce nu s-a apucat de altceva.

Antreprenorul consideră că România se află la un nivel de circa 5 pe o scară de 1 la 10 în ceea ce privește mentalitatea, capacitatea de capital și educația. Cel mai mare neajuns este lipsa de colaborare: „Noi nu înțelegem că pentru a-i bate pe cei mari, noi trebuie să ne unim 10 ca să fim măcar la jumătatea puterii lui”.

El preferă să lucreze în echipe de asociați, având rolul de „sparge-gheață” – cel care vede înainte și propune soluții curajoase, bazându-se pe experții din echipa sa.

În privința generației tinere, Onețiu consideră că de la ei putem învăța despre pragmatism și măsurarea șanselor.

Despre frica generală că AI-ul va prelua locurile de muncă, Cristian Onețiu este categoric: nu inteligența artificială va înlocui oamenii, ci un alt om care folosește instrumentele AI: „Asta te va bate, asta te va da afară de la locul de muncă. Unul care are toate tool-urile astea și tu încă mai lucrezi cu pixul”.

Viziunea sa asupra succesului s-a schimbat radical, după ani de muncă.

Acum 20 de ani: Succesul însemna să demonstreze lumii că „nu ești un nimeni”, că poți avea „autoritate”.Astăzi: Succesul se măsoară în ce lași mai departe, ce dai și ce impact creezi.

„Antreprenoratul binelui pentru mine este un succes”, spune antreprenorul.

Pentru Cristian Onețiu, succesul nu înseamnă să te uiți în cont sau să fii recunoscut pe stradă, ci bucuria pe care o primește de la oamenii pe care i-a ajutat prin businessuri sau mentorat.

Puterea unui lider este atunci când nu-ți e teamă să cazi, să înveți și să te ridici – și, de ce nu, să-i ridici și pe alții o dată cu tine.