Chiar dacă Vietnam, a beneficiat de tensiunile dintre SUA și China, tarifele impuse de Trump lovesc, acum, în inima economiei sale

În ultima perioadă, în Vietnam, profiturile au crescut chiar și pe fondul intensificării concurenței locale. Bao spune că zeci de companii chineze s-au mutat în Vietnam pentru a evita tarifele americane, estimând că acum există de 20 de ori mai mulți concurenți decât acum zece ani. În timp ce tensiunile comerciale dintre SUA și China au continuat în timpul administrației Biden, afacerile au rămas bune.

Astfel, SUA reprezentau 95% din vânzările totale ale companiei – până pe 2 aprilie. În așa-numita „zi a eliberării” a lui Trump, acesta a anunțat că Vietnamul va fi supus unui tarif vamal de 46%, unul dintre cele mai ridicate din lume. Pentru A&M și cei 120 de angajați ai săi, comenzile noi de la clienții americani s-au redus la un nivel minim. La fel ca mii de companii din Vietnam, acum încearcă cu disperare să-și găsească un viitor.

„Unii dintre noi (din industrie) încercăm să diversificăm cât putem”, spune Bao, directorul adjunct al A&M. Compania caută noi clienți în Japonia și Europa. „Dar, în afară de asta, în acest moment, ne rugăm din tot sufletul ca negocierile dintre SUA și Vietnam să decurgă bine.” Vietnamul a fost unul dintre marii câștigători ai primului mandat al lui Trump, producătorii mutându-și în masă producția în această țară, ca parte a strategiei lor de diversificare „China plus unu”.

Ecomonie, imagine, producție în Vietnam

Succesul economic recent al țării – cu o creștere a PIB-ului de 7% anul trecut – a fost determinat în principal de exporturile către SUA și de investițiile în creștere ale companiilor care fug din China.

Investițiile străine directe în Vietnam au crescut de la 15,8 miliarde de dolari în 2016 la 38,2 miliarde de dolari în 2024, iar țara a devenit o verigă esențială în lanțurile de aprovizionare globale, găzduind giganți din industria manufacturieră precum Apple, Intel, Samsung și Nike. Ca urmare, această țară din sud-estul Asiei este una dintre cele mai dependente de comerț din lume, SUA reprezentând aproape o treime din totalul exporturilor sale.

Acum, succesul său „China plus unul” s-a întors împotriva sa, întrucât președintele SUA are probleme cu partenerii comerciali care au excedente mari față de SUA. Vietnamul are al treilea excedent ca mărime, după China și Mexic. Partidul Comunist, aflat la putere în Vietnam, acționează cu urgență pentru a face față amenințării tarifelor.

Liderul partidului, To Lam, a fost unul dintre primii lideri mondiali care l-a sunat pe Trump după anunțarea „tarifelor reciproce”, promițând că va elimina toate tarifele vietnameze asupra produselor americane. Dar acțiunile lui Trump au servit și ca un semnal de alarmă – pentru fabricile locale care depind de SUA, pentru companiile americane care se aprovizionează din Vietnam și pentru Partidul Comunist – cu privire la vulnerabilitatea economiei vietnameze la șocurile externe.

Mulți se tem acum că modelul său de creștere bazat pe exporturi va ajunge în curând la capăt, punând în pericol planurile Vietnamului de a deveni o țară dezvoltată până în 2045. La sfârșitul lunii aprilie, Banca Mondială a revizuit în scădere prognoza de creștere a Vietnamului pentru acest an, de la 6,8% la 5,8%.

 Impactul tarifelor comerciale

În opinia sa, „Vietnamul s-a trezit brusc pe 3 aprilie și a realizat că, dacă va continua să depindă de o singură piață de export, cea americană, ar putea fi foarte vulnerabil, fie sub Trump, fie sub un alt președinte”, spune Nguyen Khac Giang, cercetător invitat la Institutul Iseas-Yusof Ishak din Singapore.

Vietnamul nu ar trebui doar să-și diversifice parteneriatele comerciale, adaugă el, „ci și să se gândească la cum să-și consolideze cu adevărat economia internă și să o facă mai rezistentă la șocurile externe”. În consecință, guvernul accelerează reformele economice, acordând prioritate sectorului intern.

„Creșterea protecționismului comercial… va avea probabil un impact asupra modelului nostru bazat pe exporturi”, spune Long Pham Vu Thang, șef al departamentului de cercetare macroeconomică la HSC Securities. „Guvernul vietnamez încearcă să se diversifice pentru a evita acest tip de risc, găsind un model de creștere diferit” prin reforme instituționale, concentrându-se pe inovare și investiții în tehnologii de vârf și urmărind creșterea din sectorul privat, adaugă el.

Vietnamul a trecut printr-o revoluție economică de la sfârșitul războiului civil, acum 50 de ani. În perioada postbelică, a urmat un model sovietic de economie planificată centralizat, în care guvernul controla toată producția, comerțul și prețurile. Colectivizarea agriculturii, sectorul său primar, a dus la o sărăcie extremă, Vietnamul devenind cea mai săracă țară din lume la începutul anilor 1980.

 Reforme economice în Vietnam

În 1986, guvernul a lansat un efort de liberalizare numit Doi Moi, sau „restaurare”. Țara s-a transformat treptat într-o economie orientată spre piață, prin relaxarea regulilor pentru investițiile străine, eliminarea controlului prețurilor și a cotelor de export și reducerea subvențiilor pentru întreprinderile de stat care controlau o mare parte din producție.

După ridicarea embargoului comercial al SUA în 1994, investitorii străini au început să intre în Vietnam pentru a profita de forța de muncă ieftină. În 2001, a intrat în vigoare un acord comercial bilateral între SUA și Vietnam, care a deschis piața țării din sud-estul Asiei pentru bunurile și serviciile americane și viceversa.

Robert Zoellick, pe atunci reprezentant comercial al SUA, a salutat acordul ca „un exemplu al modului în care două națiuni odată divizate de război pot folosi comerțul ca instrument pentru a lucra în direcția reconcilierii”. Primul mandat al lui Trump a declanșat un alt val transformator de investiții străine. Companiile care doreau să evite tarifele punitive impuse de SUA asupra Chinei s-au mutat chiar peste granița sudică, în Vietnam.

Restricțiile stricte impuse în China în timpul pandemiei de Covid-19 au determinat și mai multe companii să se mute în Vietnam. Boom-ul investițional al țării se reflectă în extinderea parcurilor industriale dezvoltate de compania belgiană Deep C în Vietnam. Compania, care operează în principal în nordul Vietnamului, aproape de granița cu China, a înregistrat o creștere a investițiilor totale de la 1 miliard de dolari la 8 miliarde de dolari în șapte ani. Creșterea a fost „alimentată de faptul că Trump a câștigat și a declanșat primul război comercial. Biden nu a atenuat prea mult tonul”, spune CEO-ul Bruno Jaspaert.

Compania a recuperat terenuri din mare pentru a face față cererii crescânde, în mare parte pentru producție. Vietnamul a oferit mai mult decât o locație excelentă. Guvernul a oferit rapid stimulente fiscale și reduceri ale taxelor de import pentru materiile prime necesare producției. Multe companii străine nu sunt obligate să plătească impozit pe profit în primii patru ani de activitate.

Investitorii străini s-au confruntat, de asemenea, cu mai puțină birocrație decât în unele dintre economiile mai mari din regiune, cum ar fi Indonezia, care are reguli stricte privind conținutul local și un proces birocratic îndelungat. Deficiențele țării în materie de infrastructură și alimentare cu energie electrică s-au dovedit a fi un obstacol minor pentru producătorii care au investit sume record, fugind din China din cauza tarifelor ridicate.

Dar acest lucru a creat și o problemă: vulnerabilitatea la incertitudinile comerțului mondial. În 2023, raportul dintre exporturi și PIB al Vietnamului era de aproape 90%, mult mai mare decât al rivalilor din Asia de Sud-Est, precum Indonezia (22%) și Thailanda (65%), și al Chinei (20%), potrivit Băncii Mondiale. De aceea, noul regim tarifar al Americii va avea probabil un impact disproporționat asupra creșterii economice, locurilor de muncă și investițiilor.

Potrivit Băncii Mondiale, peste jumătate din forța de muncă totală a Vietnamului, de 57 de milioane de persoane, lucrează în industriile de export. Dacă tarifele de 46% vor fi menținute, creșterea economică a țării va scădea cu 1,8 puncte procentuale în acest an, potrivit HSC Securities. Există însă o mare incertitudine cu privire la politicile comerciale ale administrației Trump. Economiștii consideră că Vietnamul ar putea ajunge la o rată tarifară de 20-25% după negocieri intense cu SUA. Totuși, acest lucru ar putea depinde nu numai de reducerea excedentului comercial al Vietnamului, ci și de luarea de măsuri împotriva presupusului transbord al mărfurilor chinezești prin granițele sale.

Chiar dacă va face acest lucru, tarifele mai mari vor eroda atractivitatea Vietnamului ca centru de export. „O mare parte din investițiile în producție care au intrat în Vietnam nu au fost niciodată destinate pieței interne, ci mai degrabă stabilirii țării ca centru de export, în principal pentru livrări către SUA”, spune Marco Förster, director ASEAN la Dezan Shira & Associates din Ho Chi Minh City, care oferă consultanță investitorilor.

În timp ce cei care au investit deja masiv în țară vor rămâne probabil, spune el, noile investiții străine directe ar putea încetini, deoarece companiile ar putea să se orienteze către India sau țările din Asia de Sud-Est, care au tarife mai mici. „Companiile care au luat în considerare anterior producția „China plus unul”, dar nu au acționat încă, se gândesc acum dacă relocarea merită, mai ales că diferențele de tarife cu alte destinații se reduc”, adaugă el.

Companiile vietnameze fac deja planuri pentru scenariul cel mai pesimist, de 46%. Bao, de la A&M Flooring, spune că se gândește să-și vândă produsele în SUA prin intermediul unei alte țări care are tarife mai mici decât Vietnamul. El ia în considerare trimiterea produselor semifabricate în Columbia, pentru care Trump a anunțat un tarif de 10%, și apoi asamblarea produsului final acolo, pentru a beneficia de tariful mai mic. „Nu vrem să mergem pe această cale, deoarece este un coșmar logistic… [dar] trebuie să calculăm [diferența] între plata tarifelor și plata logisticii suplimentare.” El dorește, de asemenea, să reducă dependența companiei de SUA de la 95% la 30%.

Le Hang, secretar general adjunct al Asociației Exportatorilor și Producătorilor de Fructe de Mare din Vietnam, spune că companiile din industrie se grăbesc să găsească alte piețe. Statele Unite reprezintă o cincime din exporturile de fructe de mare ale Vietnamului.

„Unii spun că vor schimba direcția sau vor diversifica piața, dar găsirea unui partener este o chestiune de ani”, spune ea. Companiile americane se confruntă, de asemenea, cu dificultăți. Honey-Can-Do, care comercializează articole de uz casnic, precum uscătoare și rafturi, este una dintre numeroasele companii care și-au mutat producția din China în Vietnam în timpul primului mandat al lui Trump.

Aceasta a încheiat un parteneriat cu furnizorii săi chinezi pentru a investi împreună în fabrici din Vietnam, cheltuind milioane de dolari. În prezent, aproximativ 60% din produsele sale provin din Vietnam, față de mai puțin de 5% în 2017. „Am înțeles mesajul președintelui Trump, care a fost continuat într-un fel de președintele Biden… semnalul era «China e rea, Vietnamul și alte țări sunt bune»”, spune fondatorul Steve Greenspon. „Așadar, când a fost anunțată taxa vamală mare pentru Vietnam, a fost devastator.” Honey-Can-Do a redus costurile și a concediat angajați din SUA din cauza incertitudinii tarifelor, iar Greenspon spune că furnizorii săi din Vietnam ar putea recurge la aceleași măsuri pentru a reduce costurile.

Hanoi încearcă, de asemenea, să-și reformeze modelul economic al țării pentru a-l face mai puțin dependent de SUA. Economiștii spun că reformele birocratice și economice în curs de desfășurare în Vietnam ar putea atenua o parte din impactul tarifelor. Vietnamul se află în mijlocul unei reforme birocratice care se așteaptă să reducă dimensiunea guvernului cu o cincime. Se reduce numărul ministerelor și al organismelor guvernamentale, se fuzionează provincii și se elimină 100.000 de locuri de muncă. VinaCapital, o firmă de gestionare a investițiilor din Ho Chi Minh City, spune că un guvern mai eficient ar putea avea un impact asupra activității interne, ducând la aprobări mai rapide pentru investiții în proiecte imobiliare și de infrastructură.

„Din fericire, înainte de apariția tuturor acestor taxe, se începuse deja promovarea agendei… încercându-se eficientizarea întregului aparat atât din sectorul privat, cât și din cel public”, afirmă Michael Kokalari, economistul șef al VinaCapital. Pe lângă restructurarea guvernului, Lam, care a preluat cea mai puternică funcție din țară în august anul trecut, a lansat și un plan ambițios pentru a transforma sectorul privat vietnamez în „cea mai importantă forță” a țării, îndepărtându-se și mai mult de tratamentul preferențial acordat anterior companiilor de stat și sectorului investițiilor străine directe.

Prin această inițiativă, Vietnamul își propune să crească numărul întreprinderilor private din țară de la aproape 1 milion în prezent la cel puțin 3 milioane până în 2045. De asemenea, dorește să încurajeze crearea a 20 de mari companii private integrate în lanțurile valorice globale până în 2030. Pentru a atinge aceste obiective, reprezentanții industriei spun că guvernul va continua probabil procesul de dereglementare.

Reformele sunt considerate parte a eforturilor de a ajuta Vietnamul să evite capcana veniturilor medii, în care țările în curs de dezvoltare se confruntă cu o stagnare a creșterii economice, și să atingă statutul de țară dezvoltată până în 2045. Este, de asemenea, un efort de a aborda problemele demografice, având în vedere că populația activă a țării este estimată să scadă.

În această lună, Vietnamul a renunțat și la politica de lungă durată a celor doi copii. „Exista deja un sentiment crescând că avem o fereastră demografică favorabilă pentru următorul deceniu și că avem ocazia să încercăm să ieșim din capcana veniturilor medii. Și apoi, desigur, problema tarifelor impuse de Trump a accelerat dramatic acest proces”, spune Kokalari. Deocamdată, însă, guvernul se concentrează ferm pe reducerea tarifelor. Vietnamul urmează să organizeze o a treia rundă de negocieri până la jumătatea lunii iunie.

Există un anumit optimism că Vietnamul va putea ajunge la un acord, având în vedere măsurile proactive luate de guvern și interesul crescând al Trump Organization pentru investiții în această țară.

Fiul președintelui american, Eric, a vizitat Vietnamul luna trecută pentru a participa la ceremonia de inaugurare a unui complex turistic în valoare de 1,5 miliarde de dolari, construit în afara Hanoiului în parteneriat cu Trump Organization. Compania este, de asemenea, în negocieri pentru construirea unui nou Trump Tower.

Vietnamul are, de asemenea, o importanță strategică pentru SUA în Marea Chinei de Sud, Hanoi fiind unul dintre cei mai vocali oponenți ai agresiunii chineze în apele disputate. Dar Vietnamul se va confrunta și cu dificultăți în îndeplinirea cerințelor SUA de a reduce dependența de materiile prime și investițiile chineze, în contextul în care Hanoi încearcă să mențină un echilibru delicat în relațiile sale cu superputerile. În ciuda eforturilor de diversificare și a reformelor, SUA vor rămâne o piață importantă pe termen mediu, afirmă Giang, de la Iseas.

„Nu este vorba doar de beneficii economice, nu este vorba doar de bugetul de stat, ci și de stabilitatea socială din Vietnam, care preocupă foarte mult Partidul Comunist. Așadar, acest lucru este extrem de important pentru Vietnam”, spune el.