În realitate, promisiunea făcută Ucrainei poate fi respectată doar dacă statele membre sunt asigurate că îşi pot reface rapid stocurile.

Thierry Breton şi-a prezentat miercuri planul de creştere a producţiei de obuze în Uniunea Europeană (UE). Numele său este Act to Support Ammunition Production (Actul de sprijinire a producţiei de muniţie – n.r.), sau „ASAP”, un acronim care în engleză înseamnă „cât mai curând posibil”.

Bruxelles-ul a deblocat în acest sens 500 de milioane de euro pentru a ajuta producătorii să îşi crească producţia de arme, iar statele membre vor putea, de asemenea, să apeleze la fondurile de coeziune şi de redresare.

„Sunt convins că, în termen de douăsprezece luni, vom putea creşte capacitatea de producţie la 1 milion de cartuşe pe an în Europa”, a spus Breton. 

„Trebuie să accelerăm livrarea de muniţie. Timpul se scurge”, a declarat la rândul său Josep Borrell, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe.

Prin ASAP, planul aprobat miercuri, Comisia Europeană va injecta cele 500 de milioane de euro din bugetul UE în fabricile europene de obuze pentru a stimula producţia de arme, la care se adaugă o cofinanţare de aproximativ 500 de milioane de euro din partea ţărilor membre şi a altor surse.

Obiectivul este de a produce 1 milion de cartuşe în decurs de un an.

Planul de 500 de milioane de euro al Comisiei Europene îşi propune să ajute firmele europene de armament să îşi sporească capacitatea prin modernizarea echipamentelor, deschiderea de linii de producţie şi formarea personalului.

„Ne menţinem promisiunea de a sprijini Ucraina şi poporul său, atât timp cât va fi nevoie. Dar soldaţii curajoşi ai Ucrainei au nevoie de echipament militar suficient pentru a-şi apăra ţara”, a declarat preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

ACHIZIŢII COMUNE DE ARMAMENT ÎN VALOARE DE UN MILION DE EURO

Pe de altă parte, ambasadorii ţărilor UE au convenit miercuri asupra detaliilor planului de 1 miliard de euro pentru a cumpăra în comun muniţie pentru Ucraina, după săptămâni de dispute care au frustrat liderii de la Kiev. Acordul a fost anunţat de Suedia, care deţine preşedinţia rotativă a Consiliului, şi va deveni oficial vineri, dacă nicio ţară membră nu se opune.

Măsurile luate miercuri de UE fac parte dintr-un plan pe trei direcţii convenit de miniştrii de externe în martie, cu scopul de a livra Ucrainei 1 milion de obuze şi rachete în termen de 12 luni.

Prima direcţie pune deoparte 1 miliard de euro pentru a rambursa ţările UE pentru trimiterea de muniţii din stocurile existente. Până în prezent, această direcţie a produs doar aproximativ 40.000 de obuze, potrivit oficialilor, ceea ce subliniază importanţa celorlalte piste.

Cea de-a doua componentă este sistemul de achiziţii comune – un pas important pentru UE, deoarece achiziţiile în domeniul apărării au fost în mare parte rezervate guvernelor naţionale care acţionau pe cont propriu. Însă schema nu a putut fi finalizată timp de săptămâni, deoarece guvernele s-au certat cu privire la normele de eligibilitate.

DISPUTE PE PRODUCŢIA EUROPEANĂ DE ARMAMENT

Miniştrii au convenit deja să limiteze programul de înarmare a Ucrainei la firmele din UE şi din Norvegia. Dar diplomaţii au declarat că Franţa – care pledează pentru un sector de apărare mai puternic în UE, având o industrie de armament proprie substanţială – a insistat ca producţia să aibă loc strict în Europa. Această poziţie a frustrat alţi membri ai UE, inclusiv ţările din est şi ţările baltice, Germania şi Ţările de Jos, care au susţinut că firmele europene ar avea nevoie de cel puţin unele componente din afara UE pentru a produce suficiente obuze la timp.

Detaliile compromisului de miercuri nu au fost disponibile imediat. Dar diplomaţii au declarat că au lucrat la un text care să precizeze că producţia europeană are prioritate, dar că ar putea fi necesare unele componente din afara graniţelor.

Acordul deschide calea pentru semnarea contractelor, pe care oficialii au declarat că îşi propun să le încheie până la sfârşitul lunii mai.

Cea de-a treia direcţie este programul lansat miercuri, care vizează creşterea capacităţii de producţie, astfel încât ţările UE să poată furniza mai multe muniţii Ucrainei şi să îşi refacă propriile stocuri.

„Pentru UE, acest lucru este cu adevărat o noutate”, a declarat Camille Grand, specialist în domeniul apărării la think tank-ul Consiliul European pentru Relaţii Externe. Grand a declarat că Comisia Europeană merită credit pentru că a încercat să găsească noi modalităţi de a stimula industria de apărare. Dar a spus că rămâne o întrebare deschisă dacă 500 de milioane de euro vor avea un impact major.

Companiile vor trebui, de asemenea, să fie încrezătoare că vor primi suficiente comenzi timp de ani de zile pentru a justifica investiţiile pentru creşterea capacităţii, a explicat Grand, care a fost anterior oficial de rang înalt în cadrul NATO.

NATO ar putea juca un rol în reasigurarea industriei, deoarece intenţionează să stabilească noi obiective pentru stocurile de muniţie, care vor fi probabil mai ambiţioase decât cele anterioare.

Comisia îşi propune să obţină aprobarea propunerii sale de la guvernele UE şi de la Parlamentul European până la jumătatea lunii iulie.

SOLUŢII NU CHIAR ATÂT DE SIMPLE

După ce a vizitat peste 10 producători din UE, comisarul francez pentru industrie a declarat că multe centre dispun deja de infrastructura necesară pentru a produce cantităţi mari de muniţie de mari dimensiuni. O mare parte a eforturilor se va concentra pe recondiţionarea muniţiei vechi. Întrebat miercuri cum justifică faptul că ia din fondurile de coeziune şi redresare pentru apărarea europeană, Breton a subliniat că multe fabrici au fost construite în zone izolate. Prin urmare, fondurile de coeziune sunt „pe deplin adecvate şi potrivite” şi ar „sprijini baza industrială” a UE. În mod similar, el a afirmat că producţia de armament „ne va spori rezilienţa, iar securitatea noastră face parte în mod clar din aceasta”.

De asemenea, a precizat că va fi la latitudinea ţărilor membre să acceseze fondurile de coeziune.

Însă un diplomat UE, care a vorbit sub protecţia anonimatui, a declarat că, chiar dacă utilizarea acestor surse de finanţare „este rezolvată şi posibilă din punct de vedere juridic, planurile de redresare şi programarea fondurilor de coeziune au fost deja convenite”, ceea ce înseamnă că acestea ar trebui renegociate cu Comisia pentru a deveni disponibile.

„Acestea sunt procese dificile şi consumatoare de timp, deci cât de fezabil este ca fondurile din oricare dintre surse să fie disponibile într-un termen rezonabil?”, s-a întrebat diplomatul.