Pentru anul 2025, autoritățile au stabilit un contingent anual de 100.000 de lucrători non-UE, un pas important în contextul crizei forței de muncă din România, dar insuficient raportat la realitățile actuale ale pieței. Din experiența companiei International Work Finder, cererea reală depășește 250.000 de muncitori, adică de cel puțin două ori mai mult decât permite oficial cadrul legal. 

Provocările și oportunitățile atragerii de personal non-UE în companii. Este suficient contingentul stabilit pentru acest an?

Melania Pop, IWF: Contingentul anual stabilit de autorități pentru 2025, de 100.000 de lucrători non-UE, este un pas important, dar insuficient raportat la realitățile pieței muncii din România. Din datele și solicitările pe care le vedem zilnic în activitatea noastră la International Work Finder, nevoia reală depășește 250.000 de muncitori, ceea ce înseamnă că cererea este de cel puțin două ori mai mare decât capacitatea permisă oficial. Ca să vă faceți o idee, cererea pe care o primim este de 1.000 de persoane în fiecare lună. 

Deși România se confruntă cu un deficit masiv de forță de muncă în aproape toate domeniile – de la retail și logistică, la construcții, HoReCa, reciclare sau livrări – principala problemă nu este legislația, ci birocrația și timpul îndelungat de procesare, cauzat în mare parte de aglomerarea din consulate.

Cu toate acestea, trebuie spus clar: România este, în prezent, cea mai relaxată țară din Uniunea Europeană în ceea ce privește recrutarea de personal non-UE. În timp ce în alte state europene obținerea actelor este extrem de dificilă, în România procedura este mai accesibilă și mai transparentă. Este și motivul pentru care activăm pe mai multe piețe – Polonia, Croația, Franța, Italia – dar considerăm România un model funcțional, tocmai pentru că, la noi, se poate recruta.

Cu toate provocările birocratice, România rămâne o piață deschisă și competitivă pentru atragerea forței de muncă din afara Uniunii Europene.

Care sunt domeniile în care se recrutează cel mai mult personal non-UE? Pe ce poziții?

Melania Pop, IWF: În acest moment, cele mai mari volume de recrutare de personal non-UE vin din industriile care s-au dezvoltat accelerat în ultimii ani și care se confruntă cu cel mai acut deficit de personal local.

Retailul și e-commerce-ul sunt în topul cererilor. Depozitele logistice s-au extins masiv, iar automatizarea nu elimină nevoia de muncitori care să asigure încărcarea, descărcarea, sortarea și manipularea mărfurilor. În acest domeniu, am depășit 4.000 de muncitori aduși, iar estimările pentru următorii 2-3 ani indică o nevoie de peste 100.000 de persoane, atât calificate, cât și necalificate.

Construcțiile sunt un alt sector esențial, unde lipsa forței de muncă afectează proiectele imobiliare și de infrastructură. Deși mulți ar crede că automatizarea ar reduce această nevoie, realitatea e că nevoia de personal este în creștere, în special pentru muncitori calificați – dulgheri, fierari, zidari, sudori. Noi avem deja peste 2.500 de angajați activi în construcții, cu cerere constantă.

Producția continuă să fie un motor important al economiei, iar chiar dacă fabricile s-au tehnologizat, nevoia de personal calificat rămâne. Avem peste 2.000 de muncitori plasați în producție, iar cererea este în creștere în special pentru operatori CNC, tehnicieni, lucrători la linie.

HoReCa se confruntă cu un deficit permanent de personal. Avem peste 3.000 de angajați activi în restaurante, hoteluri și cafenele din România. Mulți dintre aceștia au avansat, au învățat limba română și ocupă azi poziții de coordonare.

Industria reciclării și gestionării deșeurilor a cunoscut o explozie de cerere, mai ales după implementarea sistemului de garanție-retur. Aici, în doar un an, am adus aproape 2.000 de angajați. Este un domeniu unde, deși munca nu necesită calificări speciale, condițiile sunt dificile, iar românii evită aceste poziții.

Livrările – fie că vorbim de food delivery sau curierat – sunt deja dominate de personal non-UE. Numărul curierilor aduși de IWF se situează între 3.000 și 4.000.

Ce îi reține pe angajatori să apeleze la candidați non-UE, care ar fi barierele și cum răspundeți la ele?

Melania Pop, IWF: În primul rând, sunt aspectele organizatorice. Ce o să facem cu ei, unde îi cazăm, cum îi aducem la muncă? Pentru a le contracara, noi oferim servicii complete, de recrutare, management, payroll, cazare și transport. Avem 13 facilități de cazare, în țară, cu 3.000 de paturi, bucătării și tot ce e necesar pentru un trai bun. 

Separat de acestea, cele mai frecvente temeri pe care le întâlnim din partea angajatorilor se leagă de adaptarea muncitorilor străini la mediul local. Îngrijorările pornesc de la diferențele culturale, climă, comunicare, sau chiar de la integrarea în echipele deja formate. Mulți se tem că muncitorii asiatici nu se vor adapta sau vor dori să plece mai departe, către alte țări din UE. 

Noi răspundem acestor temeri printr-un proces de recrutare responsabil și calibrat pe nevoia fiecărei companii. Alegem angajați din regiuni compatibile climatic și profesional cu specificul locului de muncă – de exemplu, pentru fabrici frigorifice nu recrutăm din zone cu temperaturi ridicate, iar pentru livrări căutăm persoane obișnuite cu condiții de lucru variabile.

Mai mult, un element esențial în modelul nostru este suportul post-recrutare. Avem 60 de coordonatori activi în toată țara, care mențin legătura directă între angajat și angajator. Ei facilitează integrarea, medierea conflictelor și comunicarea continuă, ceea ce a dus la un grad de retenție de 95%.

Pentru integrarea socială, încurajăm angajatorii să creeze contexte de interacțiune informală – cine de echipă, vizionări de meciuri, activități comunitare. Aceste lucruri, deși aparent mici, au un impact major în coeziunea echipei și în sentimentul de apartenență al angajaților non-UE.

Dificultățile birocratice care apar când apelezi la o astfel de soluție de recrutare (cât mai durează întregul proces, care sunt provocările pe partea de documentație).

Melania Pop, IWF: Deși România este una dintre cele mai deschise țări europene în privința recrutării non-UE, birocrația rămâne o provocare reală. De la obținerea avizului de muncă, până la programările în consulate și obținerea vizei, procesul poate dura între 4 și 6 luni, în funcție de țara de origine și volumul de solicitări.

Cele mai mari blocaje sunt în consulate, unde cererea depășește capacitatea de procesare, pentru că România este una dintre puținele țări europene unde procesul este încă funcțional. În timp ce alte țări impun condiții extrem de restrictive, România permite recrutarea, dar ritmul este afectat de birocrație.

Noi, la IWF, compensăm aceste provocări printr-un management atent al calendarului și prin comunicare constantă cu autoritățile și partenerii din țările de origine. Suntem mereu în contact cu agențiile partenere din cele 12 țări din care recrutăm și oferim angajatorilor timpi estimativi clari, transparență și asistență pe tot parcursul procedurii.

Integrarea imigranților pe piața muncii – au aceștia parte de suficientă consiliere și asistență? Unde mai avem de lucrat? 

Melania Pop, IWF: Integrarea angajaților non-UE este un proces comun – implică angajatorul, echipa de HR și compania de recrutare. În cazul nostru, oferim sprijin constant prin echipa noastră de coordonatori și prin recomandări specifice de integrare. Funcționează foarte bine în companiile care sunt deschise și creează contexte pentru socializare și comunicare.

Totuși, la nivel sistemic, România are nevoie de mai multe inițiative de integrare, inclusiv:

  • Cursuri de limbă română accesibile
  • Programe publice de orientare culturală
  • Campanii de informare a angajaților români despre beneficiile diversității

Se vorbește mult despre cum, odată cu intrarea în Spațiul Schengen, România devine o poartă de plecare către Europa de Vest. Care este, însă, o rată de retenție bună, în acest context, și ce pot face companiile pentru a-și menține angajații. 

Melania Pop, IWF: Odată cu aderarea la Spațiul Schengen, este firesc ca mobilitatea muncitorilor non-UE să crească. Dar plecările nu sunt o regulă, iar ceea ce face diferența este calitatea procesului de recrutare și integrare.

La International Work Finder avem o rată de retenție de 95%, ceea ce înseamnă că angajații rămân în România, la același loc de muncă, pe termen lung. Secretul stă în:

  • Alegerea corectă a candidaților (adaptabili, motivați, compatibili cu poziția)
  • Procesul riguros de selecție (vizite în țările de origine, testare practică)
  • Suportul continuu după recrutare

Un angajat străin, dacă se simte respectat și integrat, nu își dorește neapărat să plece. Rămâne loial companiei și devine un real avantaj competitiv.

Ați lansat anul trecut divizia de recrutare români, de unde a venit această nevoie și care sunt concluziile trase până acum. Ce tendințe ați observat în acest domeniu? 

Melania Pop, IWF: Lansarea diviziei de recrutare români a fost un răspuns organic la nevoile partenerilor noștri. Clienții care lucrau deja cu noi pe recrutare internațională au început să ne solicite sprijin și pentru poziții ce necesitau personal local – specialiști, coordonatori, oameni cu certificări specifice.

Pe fondul creșterii numărului de muncitori străini, a apărut și o nevoie firească de oameni care să-i coordoneze, să organizeze procesele și să susțină echipele mixte. De aici, am început să recrutăm șefi de șantier, manageri de producție, specialiști HR sau contabili.

Tendința clară este că piața cere soluții integrate – angajatori care nu vor doar “oameni”, ci structuri funcționale, echipe bine echilibrate, în care români și străini colaborează eficient. Noi venim cu această soluție completă: recrutare locală și internațională, integrare, retenție.