Publicat: Mon, Aug 15th, 2016

Studenta Dumitrana Teodora Lupu, cinci săptămâni la Praga. Experienţa unei constănţence la şcoala de vară a uneia din cele mai bune academii de film din lume

13956815_1415107745183115_1939218136_nUn tânăr de 21 de ani în aceste timpuri este de cele mai multe ori dezorientat, lipsit de perspective ori planuri de viitor, chiar dacă urmează o şcoală bună pe care, cel mai adesea,i-o plătesc părinţii. Se gândesc mulţi să plece din ţară, în speranţa unui trai mai bun, să câştige mulţi bani şi cam atât. Din fericire, în marea masă a celor ce se regăsesc în descrierea de mai sus mai există şi excepţii. În ochii Dumitranei Teodora Lupu, tânăra de 21 de ani, constănţeanca talentată, fiică a oamenilor de muzică Dumitru Lupu şi Ileana Şipoteanu, viitorul este unul bine conturat, cu planuri profesionale multe şi cu dorinţa de a-şi dezvolta cariera în propria ţară. Din toamnă va începe ultimul an de facultate la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti, la secţia Regie Film, are deja un palmares frumos realizat în decursul celor doi ani de studiu şi o dorinţă mare de a crea filme pentru copii. Între timp, pentru a-şi valorifica timpul liber din ultima sa vacanţă de vară a decis, cu susţinerea părinţilor săi, să urmeze un program de vară la Praga, la FAMU Internaţional, unul din cele mai cunoscute programe pentru viitorii profesionişti în domeniul artei filmului din lume, pentru vacanţa de vară. De altfel, FAMU este cea de-a cincea şcoală de film din lume ca şi prestigiu şi profesionişti pe care i-a dat artei cinematografice. Dumi, aşa cum îi spun părinţii şi prietenii, a fost singura româncă din cei 16 participanţi la program din toate colţurile lumii. Experienţa şcolii de vară ne-a povestit-o în cuvinte frumoase, alese, aşa cum au fost şi zilele celor cinci săptămâni petrecute printre actuali şi viitorii profesionişti.

Un spirit creativ, un suflet cald, încă de copil ce nu a dat încă piept lumii largi şi nepăsării ei atunci când vine vorba despre artă, un om cu o genă de calitate ce se remarcă încă de la primele schimburi de opinii şi cu planuri mari pentru viitorul ce-i stă în cale. O fată care ştie că trebuie să muncească mult pentru a ajunge acolo unde şi-a propus, că trebuie să înveţe constant, să se documenteze permanent, să fie la curent cu tot ceea ce apare în materie de film pentru a aduce publicului, prin profesia sa de viitor regizor,specialul şi ineditul mult căutat de cinefili. Aşa este Dumi, tânăra care a ales să-şi petreacă o bună bucată din vacanţa de vară învăţând lucruri noi despre viitoarea sa carieră şi despre abordările diferite pe care le are profesia pe care şi-a ales să o urmeze. Programul la care ea a participat anul acesta a durat şase săptămâni. “Voiam să plec să studiez în continuare şi pe timp de vară şi tata m-a sfătuit să facem ceva. Ne-am uitat de masterate pentru viitor şi am decis până la urmă să plec în această şcoală de vară înainte să intru în anul III”, spune Dumi. Până la urmă, după discuţii privitoare la perspectivele sale în această carieră a convenit că o să urmeze un  masterat la UNATC şi să încerce să intre la fără taxă, pentru că la FAMU, de exemplu, studiile de acest gen ajung la 20.000 de euro pe an.13941009_1415109055182984_96514471_n

“Tot căutam program de vară şi acesta mi s-a părut cel mai interesant pentru că era vorba despre FAMU, era wow şi pentru că o săptămână din acest program se pleca la festival la Karlovy Vary, cunoscut de toţi. Acea săptămână a fost cea mai frumoasă din întreg programul. Nimic nu se compară cu acea săptămână. Programul nu se desfăşoară de multă vreme, are doi – trei ani. Am fost 16 cursanţi, din toate colţurile lumii. Am aplicat la începutul anului, am trimis filmuleţe de-ale mele şi o scrisoare de intenţie”, spune Dumi. Experienţa interacţiunii cu tineri de vârste diferite din cele mai diferite locuri din lume a speriat-o iniţial. Şi asta pentru că, perfecţionistă cum pare a fi, se vedea un membru cu prea puţină experienţă în domeniu, care ar fi putut să nu facă faţă exigenţelor impuse de program. Însă la momentul întâlnirii celorlalţi 15 colegi de-ai săi, şi-a dat seama că tot ceea ce învăţase în cei doi ani de studiu la UNATC, dar şi experienţa personală pe care o are cu filmul, este superioară colegilor săi. Aşa că s-a liniştit, iar lucrurile au mers de la sine perfect. „ Eram 16, care au fost admişi din 40 de aplicaţii. Ni s-a spus că au ales să facă mix, oameni cu experienţă şi oameni fără experienţă. Din punctul meu de vedere, aceasta a fost o greşeală. Oricum ne-am fi dat seama cine are un pic de experienţă sau nu: cum vorbeşte despre filme, dacă nu ştie despre un film important, mici detalii. Eu mi-am dat seama că sunt singura care sunt studentă la Regie, de altfel şi singura româncă. Au fost din China, SUA, Polonia, India, Bulgaria, Turcia, Azerbaijian, Mexic, Venezuela. Eu m-am împrietenit cu indianca şi cu bulgăroaica. Ceilalţi abia terminaseră liceul şi veniseră să vadă dacă le-ar plăcea să urmeze regia, mai era newyork-ezul care studia actoria la Sarah Laurance şi ştia despre ce este vorba. Studenţi la filozofie, marketing, publicitate. Mulţi nu puseseră mâna niciodată pe o cameră profesională”, mărturiseşte Dumi.

“Am învăţat cum am răbdare cu oamenii”

13782005_1401385006555389_4217859500230583824_nChiar dacă au fost cinci săptămâni de program, zilele au trecut repede, asta şi datorită programului bine pus la punct ce suscita interesul şi atenţia participanţilor la maxim. “Ne-am plimbat ne-am distrat, dar apoi a trebuit să ne întoarcem la treabă. Am avut work-shop-uri şi cursuri de scenaristică, de creare a unui personaj, de sunet, de montaj, de photo narration – un curs în urma căruia trebuia să facem fotografii în Praga şi să facem o poveste, să găsim ceva interesant să o prezentăm. Am avut mai multe pitch-uri cu profesorii noştri de acolo pe ideea noastră de film. Noi, cei 16, am fost împărţiţi în patru echipe, grupuri mixte. Ne-au pus patru oameni cu caractere şi personalităţi diferite şi aveau pretenţia că noi o să lucrăm  în armonie şi în pace. Toate echipele s-au certat, dar la final ne-am dat seama că totul a fost spre bine pentru că filmele au ieşit bine. Multe lucruri de tehnică şi montaj le ştiam foarte bine din facultate, n-am învăţat nimic nou. În schimb, am învăţat cum sa am răbdare cu oamenii pentru că nu întotdeauna îmi voi alege echipa, aşa cum se întâmplă la UNATC. Am învăţat că nu toată viaţa voi avea de-a face cu oamenii pe care îi vreau eu aşa că va trebui să mă adaptez în funcţie de fiecare situaţie în parte şi să nu renunţ la ce vreau eu. Asta am învăţat eu în cele cinci săptămâni, spre deosebire de UNATC, unde eşti liber să-ţi alegi oamenii pe care ţi-i doreşti pe platou”, spune Dumi.

Programul celor 16 internaţionali a început, în prima săptămână cu realizarea unui scurt metraj de un minut fiecare echipă, pe peliculă de 16mm pe tema Praga. “A trebuit să mergem cu camera alb negru prin Praga. Am avut 30 de metri de peliculă, adică foarte puţin, şi câteva ore la dispoziţie. Apoi am avut de făcut ficţiune şi a iesit un scurt metraj de opt minute. Un lucru care mi s-a părut minunat a fost faptul că colorizarea filmelor a fost realizată la studiourile Barrandov, cel mai important din Cehia. Nu-mi venea să cred că sunt acolo. Totul era în formă de clachetă, erau scaune de regizor peste tot, meniul de la cafenea era tot clachetă. Colorizarea a fost făcută de o fată care a venit special de la Berlin, care este printre cele mai bune din lume la colorizare şi FAMU a chemat-o special pentru noi la fel ca şi pe băiatul de la Sound Mix. Mi s-a părut foarte frumos asta.

Experienţa Karlovy Vary

Cel mai bun eveniment cuprins în programul de vară de la Praga a fost experienţa Karlovy Vary, în opinia cursantei constănţence: “A fost minunat, ca un vis! Nu am fost niciodată la un astfel de festival de aşa amploare, acesta a fost ca şi Cannes, cu proiecţii multe, săli imense de sute de locuri. Au fost şi trei filme româneşti. M-am simţit mândră că oamenilor le-a plăcut noul val românesc”.10156857_1415108968516326_615163081_n

Zilele din săptămâna petrecută la festival au trecut repede, au fost pline de noutate, cu multe lucruri de învăţat de la mai marii profesionişti, cu filme bune de urmărit şi timp insuficient pentru a profita de tot profesionalismul care-i stătea la dispoziţie. “În fiecare zi mă trezeam în jur de 7.00. Aveam aplicaţia Karlovy Vary pe telefonşi căutam programul pentru ziua respectivă, făceam rezervare, scanam codul ce îl aveam şi îmi rezervam locul pentru următoarea zi de filme. A fost minunat! Am fost şi la un proiect de pitch unde producători şi regizori din toată lumea veneau să “pitchuiască” în faţa altora foarte importanţi, proiectele lor, spuneau de câţi bani au nevoie pentru a le pune în practică şi chiar primeau bani. Au fost şi doi regizori români, unul, Nicolae Constantin Tănase, este regizorul de la „Lumea e a mea”. Acolo aveau câteva minute pentru a-şi prezenta proiectul, era eveniment deschis doar pentru presă şi industrie de film. Noi ne-am dus acolo şi pentru a fi foarte atenţi şi a învăţa cum se face un pitch pentru că următoarea zi aveam noi de făcut un astfel de proiect, pentru următorul film pe care urma să-l facem acolo. Deci am pitch-uit la Karlovy Vary şi nu îmi vine să cred nici acum!”, spune mândră Dumi.

Dacă la început nu a fost prea încântată de mix-ul de oameni şi experienţe ce reprezenta şcoala de vară a FAMU Internaţional, la finalul celor cinci săptămâni lucrurile au stat cu totul altfel. “Ne-am împrietenit atât de tare încât am stabilit că ne vedem la anul la Festival la Karlovy Vary, poate vom facem co-producţii pe viitor şi ne vom ajuta. Am plecat cu prieteni din toată lumea şi cu Praga explorată în amănunt, ca un student. Cu acest grup am căutat şi explorat lucruri noi în fiecare zi: să mâncăm, să ne plimbăm, mergeam efectiv cu tramvaiul şi ne plimbam. Purtam discuţii interesante despre culturile noastre. Asta mi s-a părut minunat şi am aflat multe lucruri despre ceilalţi”, spune mândră constănţeanca.

13872850_1406939469333276_4908805249060957028_nExperienţa de vară pe care a avut-o la Praga i-a arătat Dumitranei, pe lângă multe lucruri frumoase experimentate în premieră, că şcoala ce o învaţă să fie viitorul regizor de mâine are chiar multe avantaje:“Mi-am dat seama de plusuri şi minusuri pe care le are şcoala noastră, dar mai multe plusuri. Cred că am merita şi noi să fim văzuţi, promovaţi printr-o asemenea şcoală de vară. Mulţi colegi m-au întrebat dacă facem şi noi aici. Avem cămin, avem camere, avem cantină, cu echipamentul şcolii, cu recuzita, cu tot oraşul Bucureşti la dispoziţie cred că s-ar face o promovare internaţională foarte bună. Doar că noi nu avem program cum este FAMU Internaţional. Noi avem doar în limba română, iar asta este un dezavantaj.

O bucurie imensă a simţit românca atunci când, în cadrul programului de vară din Praga, la unul dintre cursuri au avut de urmărit câteva filme etalon pentru actualul val în materie de film: “La curs la FAMU, profesorul Vit Janecek ne-a spus într-o zi că vrea să urmărim nişte scurt metraje foarte bune. Şi a pus un scurt metraj unguresc şi apoi spune “noul val românesc” şi era un scurt metraj de-a lui Cristi Puiu. Surprinderea mare a fost când băiatul din China mi-a spus că este fanul lui Cristian Mungiu. Am fost atât de mândră de asta”, adaugă Dumi.

Viitorul sună bine pentru Dumitrana. Palmaresul său se îmbunătăţeşte în mod constant, învaţă mult şi studiază tot ce prinde din domeniul său. Nu se gândeşte să-şi dacă o carieră internaţională, cel puţin momentan. Drumul recunoaşterii internaţionale este unul lung, asiduu, plin de obstacole, pentru care ai nevoie de multă energie şi inspiraţie. Dar şi de bani. “Deocamdată vreau să rămân aici. Am abia 21 de ani. Pot face aici un film de lung metraj şi dacă este bun, să mă cunoască lumea, să-l trimit undeva, şi apoi să pot pleca. Este o carieră grea aceasta, trebuie să fii cu capul pe umeri, dar în acelaşi timp zăpăcit pentru că nici un om normal nu este acolo, fiecare are câte ceva. Dacă filmul iese bun, eşti aplaudat, lăudat, dar dacă filmul este prost s-a terminat cu cariera ta”.

Chiar dacă se gândea ca studiile de masterat să le facă în afara ţării, poate chiar la FAMU, experienţa de vară de la Praga i-a arătat faptul că universitatea din Bucureşti îi poate oferi mai multe avantaje ca masterand decât i-ar oferi studiile internaţionale. “Chiar şi la UNATC este foarte scump dar banii sunt justificaţi pentru că ţi se dă peliculă, ţi se dă buget. Mi-am spus că de ce să vin să fac la FAMU masteratul când pot să rămân la mine, unde cunosc deja profesorii, cunosc deja producţia cum funcţionează şi mai fac şi două filme pe peliculă şi pe digital. FAMU este faimos prin Emil Kusturiza, Milos Forman… Sunt două FAMU, cum este şi UNATC, şi unde înveţi în cehă şi nu plăteşti şi FAMO internaţional unde am fost eu acum, unde se învaţă în engleză. Nu este acelaşi lucru, cei care învaţă în cehă au echipament bun, au profesorii aceia bătrâni, cu experienţă, nu se compară. La FAMU internaţional ar fi masterul câte 20.000 de euro pe an, e foarte mult şi nu-mi place că din câte am înţeles se lucrează mai mult independent decât în echipă, şi mie asta nu prea îmi place”, adaugă Dumi.

“Un film este ca un copil şi vrei să-ţi iasă bine”13956878_1415109138516309_1989627106_n

Ca student român la regie film viaţa nu este chiar aşa de simplă cum pare.  “Este foarte greu să fii student la UNATC. Toată lumea crede că e simplu, sesiunea este foarte dificilă, este un stres îngrozitor, ai de făcut un film, iar un film este ca un copil şi vrei să-ţi crească frumos. Tu ca regizor ai multă lume pe lângă tine care vrea ceva şi trebuie să fii organizat. Eu m-am zbătut să nu am restanţe, primul an am avut bursă, dar cel mai important pentru mine a fost să rămân la fără taxă. În plus, dacă eşti integralist, poţi aplica la mai multe programe, la ERASMUS spre exemplu. La UNATC eu mi-am ales echipa cu care mă înţeleg de minune şi îmi doresc să rămânem la fel şi după facultate”.

Urmează un an greu, ultimul din cei trei ani înaintea unei cariere de regizor. Are de făcut propriul film, de construit de la zero platoul de filmare.Cel mai probabil filmul său va avea actori cunoscuţi din lumea artistică, aceasta a fost recomandarea profesorilor săi. “Astfel poate intrăm şi noi cumva la un festival. La sfârşit rămânem cu film, platou, echipă, oameni, profesori”.

Viaţa sa de viitor regizor este una plină şi în afara cursurilor de la universitate. În afară de documentările constante pe care ş-i le face, urmărind filme de referinţă ale cinematografiei, dar şi noutăţile, Dumi este voluntar la diferite festivaluri de tineret ori studenţeşti. Până acum a fost voluntar la Cinemaiubit International Student Film Festival unde s-a înscris cu filmul său “EPAVA”, dar şi la Slatina la un festival de film pentru copii “Dream Fest”. Zilele trecute la The Black Sea Film Festival proiecţia Dumitranei a participat la Selecţia Oficială de la Vama Veche.

După ce mi-a povestit experienţa sa de la Praga, în ochii Dumitranei se putea citi uşor forţa, energia, entuziasmul şi determinarea pe care trebuie să o aibă un tânăr la începutul unui drum în domeniul artistic. Calităţi înnăscute şi dobândite, cultivate de părinţi şi de mediul în care a crescut care ar putea să ne pună, în viitor, pe cele mai înalte culmi ale cinematografiei mondiale.

Claudia PINTILIE

Despre Autor