Publicat: Fri, Mar 13th, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Ştefan Corvin – primul diriguitor al Spitalului Militar Constanţa

triunghiul_1883_03_xx_p045 triunghiul_1883_03_xx_p048După reinstalarea autorităţilor civile şi militare române în oraşul nostru, la data de 23 noiembrie 1878, atât spitalul militar cât şi cel civil vor fi amenajate într-un imobil închiriat de la ajutorul de primar al Constanţei, tătarul crimeean Ali Kadâr, destinele vieţii medicale tomitane fiind încredinţate unor medici militari. Prin urmare, Ştefan Corvin va coordona activitatea spitalului militar, iar Şerban Georgescu activitatea spitalului civil. Nu este însă mai puţin adevărat faptul că, de numele celor doi medici militari se leagă şi începuturile activităţii primelor două loji masonice din Constanţa, respectiv lojile Farul şi Steaua Dobrogei, prima sub obedienţa Marii Loji Naţionale din România, iar cea de-a doua sub obedienţa Marelui Orient al Franţei.

Referitor la activitatea medicală din cadrul Spitalului Militar Constanţa, în mod cert, Ştefan Corvin ocupă un loc important în primul rând pentru faptul că şi-a îndeplinit misiunea încredinţată, în perioada post-tranziţie, pe care o parcursese oraşul nostru între 1877-1878, de la administraţia otomană la ocupaţia rusă şi reinstalarea autorităţilor civile şi militare române.

Potrivit documentelor vremii, Ştefan Corvin s-a născut în anul 1844 la Vaslui. Din 1861 urmează cursurile Şcolii de Medicină, iar doi ani mai târziu ajunge subchirurg în serviciul civil. Începând cu anul 1865, când devine medic de batalion clasa a II-a, parcurge mai multe trepte profesionale ajungând în 1892 până la nivelul de medic de Corp de armată.

Pe tărâm masonic, în 1880 Ştefan Corvin activa în loja Discipolii lui Pitagora din Galaţi. La 29 septembrie 1882 este ales venerabil al lojii Farul din Constanţa, iar pentru serviciile aduse ordinii masonice în România, la data de 15 februarie 1883 primeşte decoraţia  „Steaua de merit”. Trei zile mai târziu, ia atitudine faţă de I. Dănescu de la capitulul Steaua Moldovei, venerabil al lojii cu aceeaşi denumire din Roman, care prin intermediul unei scrisori-protest ceruse demisia Marelui Maestru al Ordinului Masonic Român. Cunoscând îndeaproape activitatea lui Constantin Moroiu în slujba Marii Loji Naţionale din România, Ştefan Corvin îi răspunde printr-o epistolă, care va vedea lumina tiparului în numărul din februarie 1883 al publicaţiei „Triunghiul”.

În prima parte a scrisorii, venerabilul lojii Farul critică poziţia lui I. Dănescu faţă de Constantin Moroiu, dar şi faptul că şi-a permis să încalce Constituţia masonică. În acelaşi timp, îl acuză pe venerabilul lojii Steaua Moldovei că a „abandonat calea virtuţilor străbune a românismului”. Veritabil mânuitor al condeiului, Ştefan Corvin dezaprobă atitudinea masonilor români din lojile care nu se aflau sub obedienţa Marii Loji Naţionale din România, lansând, totodată, invitaţia pentru constituirea unei mari familii masonice: „Trăiască, spre ruşinea lor, toţi românii din L.˙. L.˙. (lojile) străine, eu unul blamez pe toţi care sub vălul cosmopolitismului sacrifică patria şi demnitatea naţională. Este nedemn pentru orice român liber, într-un stat liber, d-a se încatena singur şi de a se face tributar străinului. Sub stindardul tricolor al României, al cărui vii culori arunc<ă> raze d-un strălucit viitor din Mare în Carpaţi, cheamă la concordie pe toţi F. F.˙. Mas.˙. (fraţii masoni) români d-a se lepăda de protecţiunea străină şi în unire să formăm o mare familie Mas.˙. (masonică) unde să ne cultivăm spiritul, să ne formăm inimile, să ne oţelim slăbiciunile, să fim folositori patriei, după modelul M.˙. Engleză. [...] Nu pot termina decât zicând ca nemuritorul Bolintineanu:

«Cei-ce poartă jugul şi a-l purta mai vor

Merită să-l poarte spre ruşinea lor»”.

Fără îndoială, Ştefan Corvin şi-a legat numele de oraşul nostru, fiind, realmente, un deschizător de drumuri, atât pentru medicina militară constănţeană, cât şi pentru viaţa masonică. După cei câţiva ani petrecuţi la Constanţa, renumitul medic militar va mai activa în alte garnizoane, unde va ocupa diferite funcţii. În anul 1901, după o carieră strălucită, va demisiona din armată şi se va mai bucura de viaţă  până în anul 1913, când va trece la cele veşnice.

Virgil COMAN

Despre Autor