Publicat: Sat, Mar 5th, 2016

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă. O întrunire masonică a lojii „Tomis” în perioada interbelică

1 2 3În cadrul preocupărilor noastre privind mai buna cunoaştere a realităţilor din Dobrogea secolelor XIX-XX, inclusiv pe linia activităţii Masoneriei, am considerat util să scoatem la lumină o serie de informaţii din documentele aflate în patrimoniul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Deşi acestea trebuie privite cu anumite rezerve, pot constitui, totuşi, o sursă de documentare, coroborate, desigur, cu alte arhive şi mărturii din publicaţiile vremii.

Referitor la întrunirile masonice din perioada interbelică ale lojii Tomis, cu ocazia anchetei la care a fost supus de organele Securităţii, Nicolae Sever Cărpinişanu avea să menţioneze în procesul verbal întocmit la data de 20 noiembrie 1954 următoarele: „Şedinţele se ţineau de regulă într-o cameră la un subsol, pe strada Cantacuzino. În interiorul camerei existau la intrare două mese triunghiulare la care stăteau cei doi Lt. (locotenenţi – n.ns.) care verificau intrarea celor participanţi, în sensul de a nu lua parte decât membri ai gradului respectiv. La uşă se găsea templierul care păzea intrarea. Apoi veneau scaune pentru cei ce se iniţiau, apoi iar două mese triunghiulare, unde în dreapta stătea secretarul, iar în stânga oratorul. Între aceste două mese şi masa venerabilului existau două coloane pe care se găseau două litera G care înseamnă GNOZĂ şi GEOMETRIE (în realitate litera G, ca simbol ezoteric, are cinci sensuri fundamentale: God, Geometrie, Geniu, Gnoză şi Gravitaţie – n.ns.). Apoi venea masa venerabilului încadrat de doi maeştri de acelaşi grad cu venerabilul. Deschiderea şedinţei o făcea venerabilul prin trei bătăi de ciocan, apoi erau obligaţi pe rând cei arătaţi mai sus să bată cu ciocanul de trei ori (ciocan de lemn cu care se bătea pe o placă triunghiulară pe masă, tot de lemn fiind această placă). Apoi se citea din ritual partea de deschidere de către venerabil. Ordinea de zi o anunţa oratorul. Conferinţa apoi era ţinută de către unul din participanţi care era dinainte anunţat”.

Nicolae Sever Cărpinişanu avea să mai menţioneze că în cadrul lojii a susţinut două prelegeri, una despre „SUBLIM” care a avut ca bază de studiu volumul lui Edouard Schure Marii iniţiaţi. Schiţă a unei istorii tainice a religiilor, iar cea de-a doua despre „FRUMUSEŢEA ÎN ANTICHITATE”.

În continuare, ceremonialul era descris în cadrul anchetei: „După ţinerea acestei conferinţe venea oratorul şi concludea prin arătarea faptului dacă la baza conferinţei au stat principiile masonice. În urma acestei forme de lucru masonic, venerabilul se scula şi lua cuvântul arătând prin fraza obişnuită de închidere «ŞEDINŢA A FOST JUSTĂ ŞI PERFECTĂ». După aceasta se bătea o baterie în cinstea conferinţei, adică de trei ori a câte trei bătăi din palme. La închiderea şedinţei masonice, de asemenea, se proceda ca la deschidere prin bătăile cu ciocanul de lemn, de trei ori. După închiderea şedinţei respective se făcea despoierea, adică fiecare mason îşi lăsa la templier şorţuleţul şi eşarafa, trecându-se la AGAPĂ. Aci deschiderea tot venerabilul o făcea printr-o baterie de bătăi din palme, o singură dată a trei bătăi, fiecare din participanţi. După luarea gustării se închidea tot printr-o baterie de bătăi, trecându-se apoi la jocul de cărţi. În templu nu se intra fără un anumit semn sau când se ţinea conferinţa de către conferenţiar acesta era obligat a ţine mâna stângă în şold cu dosul palmei, aceasta în sensul de a nu lăsa simţurile animalice să-i tulbure liniştea”.

Dincolo de ritualul descris de Nicolae Sever Cărpinişanu, documentul ne oferă şi o altă informaţie importantă, în legătură cu locul unde se desfăşurau întrunirile lojii Tomis. Din analiza proceselor verbale de carte funciară ale imobilelor din zona peninsulară a Constanţei, în stadiul actual de cunoaştere, cel mai probabil, acestea aveau loc la subsolul casei lui Isac A. Rudic din strada G. Gr. Cantacuzino nr. 21.

Virgil COMAN

 

Despre Autor