Publicat: Mon, May 4th, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Nicolae Cialîcu – antreprenor al băilor de mare din oraş şi de la Mamaia

IMG_0001 IMG_0002 IMG_0003Între oamenii de afaceri care s-au remarcat la Constanţa în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului următor s-a numărat şi Nicolae Cialîcu (în unele documente apare şi sub numele de Niculae Cialîcu sau Neculai Cealâcu, fiind vorba, în realitate, de aceeaşi persoană).

Documentele de stare civilă din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale atestă faptul că Nicolae Cialîcu s-a născut în anul 1863, la Galaţi, în familia Anghelina şi Stoian Cialîcu. Ulterior s-a stabilit în oraşul nostru, iar la data de 11 ianuarie 1886 s-a căsătorit cu Eleni Moscu.

Pe tărâm administrativ, Nicolae Cialîcu a fost consilier comunal în mai multe mandate, iar în perioada decembrie 1891 – ianuarie 1892 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Comisiei interimare a urbei tomitane.

Din Registrul firmelor individuale vechi aflăm că Nicolae Cialîcu a înscris, la 13 aprilie 1887, o firmă al cărui obiect de activitate era „fierărie, marchitănie şi vopseluri”, cu sediul în Constanţa, str. Carol (astăzi bulevardul Tomis) nr. 29-31, care a fost radiată prin Jurnalul Tribunalului Constanţa nr. 6703 din 4 decembrie 1906. La 12 martie 1894 a înscris o altă firmă, cu sediul în Murfatlar, care avea ca obiect de activitate „coloniale, manufactură şi băuturi spirtoase”.

Între 1909-1911 a închiriat de la Primăria Constanţa băile de mare din oraş şi cele de la Mamaia, după cum reiese din contractul înregistrat la nr. 3537 din 25 mai 1909:

„Noi, primarul comunei Constanţa, în baza licitaţiunei ţinută  în ziua de 11 maiu 1909 aprobată de comisiunea de licitaţiuni prevăzută de art. 49 din legea comunală, am încheiat prezentul contract cu D-l NICOLAE CIALÎCU sub următoarele condiţiuni:

1. Primăria închiriază D-lui Nicolae Cialîcu pe timp de doi ani cu începere de la 1 iunie 1909 şi până la 1 iunie 1911, băile de mare de la Mamaia compuse din una sută douăsprezece cabine şi optzeci cabane rulante, cum şi acele din oraş compuse din patruzeci cabane rulante, cu obligaţiunea de a le ţine în cea mai bună stare de curăţenie, având fiecare cabină scuipători cu nisipul schimbat în fiecare dimineaţă, piepteni curaţi, perii pentru cap, oglinzi, perii pentru haine şi de ghete în număr suficient. Rufăria pentru bărbaţi se va compune din un prosop, o prostire mare, papuci şi pantaloni. Rufăria pentru dame, de asemenea se va compune din un prosop, o prostire mare, papuci, costume de baie şi bonet pentru cap. Costumele la toate băile vor fi curate, bine spălate şi îndestulătoare.

2. D-l antreprenor va avea un număr suficient de servitori pentru serviciul băilor, o ladă de fier şi o persoană de confienţă căreia să i se poată încredinţa de către vizitatori bani şi obiecte de valoare. Lipsa acestor obiecte face responsabil direct pe D-l Nicolae Cialîcu. La băile de dame serviciul se va face de femei. Întreg personalul va fi curat îmbrăcat şi se va purta cuviincios cu publicul la al cărui serviciu este pus în tot timpul băilor. Antreprenorul va avea şi va ţine la casă un registru în care va trece obiectele ce va lua în păstrare spre a se evita orice contestaţii.

3. Reparaţiunile locative ale stabilimentelor de băi şi ale cabanelor portabile sunt în sarcina antreprenorului. D-l antreprenor este obligat a angaja un medic curant pentru sezonul băilor. Asemenea, este obilgat a ţine curat locul destinat pentru baie, să ridice pietrele, parii şi orice alte piedici, pentru a nu fi expus publicul la neplăceri şi accidente. De asemenea, va fi obligat antreprenorul a lega frânghii de stâlpii fixaţi în pământ pentru siguranţa scăldătorilor.

4. Primăria ‘şi rezervă dreptul de a permite particularilor să-şi construiască băi de mare oriunde pentru trebuinţele familiilor lor, fără ca antreprenorul să poată avea vreo pretenţiune pentru aceasta.

5. Chiria anuală este de zece mii două sute optzeci lei şi se va plăti comunei în două rate egale şi anume: cinci mii una sută patruzeci lei la 15 iulie şi cinci mii una sută patruzeci lei la 1 septembrie al fiecărui an respectiv.

La expirarea termenului de închiriere antreprenorul este obligat a preda băile şi cabanele portative în bună stare astfel cum le-a primit, contrariu garanţia depusă în sumă de 3000 lei, nu se va restitui.

6. D-l antreprenor are dreptul de a percepe următoarele taxe:

50 bani de fiecare baie cu lenjerie pentru o persoană

25   “     “        “       “     “       “          “     un copil

30   “     “        “       “   fără     “          “    o persoană

15   “     “        “       “     “       “          “     un copil.

7. Persoanele ce se vor scălda vor avea costum sau cel puţin pantaloni, altfel nu se va permite intrarea în baie.

8. La caz de contravenire la dispoziţiunile de mai sus, antreprenorul va fi amendat pentru prima oară la o amendă de 100 lei, pentru a doua oară cu 200 lei şi aşa mai departe, amenda crescând din sută în sută. Aceste amenzi se vor împlini în folosul comunei, conform legii de urmărire prin agenţii financiari ai comunei.

9. În caz când băile ar fi distruse din o cauză de forţă majoră antreprenorul nu poate ridica pretenţiuni contra comunei, dar nici comuna nu-i va lua chirie pe timpul imposibilităţii de a le exploata din această cauză.

10. Taxele de timbre şi de înregistrare sunt în sarcina antreprenorului”.

Nicolae Cialîcu a activat nu numai în domeniul economic şi cel administrativ, ci şi pe tărâm masonic, fiind membru al lojii Steaua Dobrogei, alături de alţi câţiva reprezentanţi de seamă ai Constanţei din primele decenii de după 1878.

Virgil COMAN

Despre Autor