Publicat: Fri, Sep 25th, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Lucian Grigorescu – un artist înzestrat cu vocaţia fericirii

grigorescu_lucian_0002Pictorul Lucian Grigorescu s-a numărat, la rândul său, printre membrii corespondenţi ai Academiei Române, asemenea altor reprezentanţi ai artei, originari din ţinutul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, despre care am mai vorbit. Acesta s-a născut în data de 1 februarie 1894 la Medgidia, în familia Corteza şi Teodor Grigorescu, tatăl său fiind de profesie inginer agronom.

Între 1901-1906 urmează ciclul primar în urbea natală, iar cel secundar la Constanţa şi Brăila. După absolvire, se înscrie la cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, unde îi va avea ca profesori, între alţii, pe Friederich Storck, Octavian Roguski, Dimitrie Paciurea, Gabriel Popescu, I. D. Ştefănescu şi G. D. Mirea.

În anii Marelui Război este mobilizat luptând pe fronturile din Dobrogea şi Moldova unde va fi rănit. Însă, asemenea altui mare artist dobrogean, Ion Jalea, nu va abandona pasiunea pentru artă. Prin urmare, la începutul perioadei interbelice este prezent cu creaţiile sale în câteva expoziţii din ţară.

Către sfârşitul anului 1920 Lucian Grigorescu pleacă la Roma pentru a-şi continua studiile, la Institutul Superior de Arte Plastice unde îl va avea profesor şi pe Ettore Ferarri, cunoscutul sculptor italian, autor al Statuii lui Ovidiu, cel care între 1904 şi 1917 a deţinut funcţia de Mare Maestru al Marelui Orient al Italiei, iar între 1918-1929 funcţia de Suveran Mare Comandor al Ritului Scoţian din Italia.

Atras de „Coasta de Argint” şi, mai cu seamă, de pitorescul Balcic, Lucian Grigorescu va fi prezent aici, împreună cu Jean Al. Steriadi, între 1922-1924, dar şi cu unele intermitenţe în anii care au urmat până la cedarea Dobrogei de Sud Bulgariei de către statul român.

În anul 1924 Lucian Grigorescu obţine o bursă de studii la Paris, iar trei ani mai târziu se stabileşte pentru o bună perioadă, până în 1939, în sudul Franţei, la Cassis, cu  excepţia anilor 1931-1933 când va picta în portul pescăresc Martigues.Clipboard01

Reputatul critic şi istoric de artă Doina Păuleanu, în lucrarea Balcicul în pictura românească, avea să analizeze profilul şi opera marelui artist precizând, între altele, că „pictura lui Lucian Grigorescu ştie să-i redea naturii coerenţa printr-o alchimie misterioasă şi vaporoasă. În căutarea prin lume şi in situ, a roşului dobrogean, artistul a creat un univers al luminii oprite într-o clipă – clipa sa – în culoarea particulară a unor forme şi obiecte de intensă şi emoţionată concentrare; privită de aproape, suprafaţa tablourilor, care provoacă uimire prin siguranţă, puritate, ritm şi transparenţă, este vehement şi decisiv abstractă; depărtând ochiul de această inextricabilă ţesătură transparentă, aproape imaterială, obiectul îşi recâştigă tactilitatea şi se recompune miraculos. Profilul lui Lucian Grigorescu, desprins parcă din conturul aspru, detaşat pe firnis negru, al figurilor din ceramica arhaicului grec, a intrat demult în legenda locului; evocat prin întâmplări năstruşnice şi pitoreşti – din care se încheagă un personaj de o vitalitate debordantă, autentic boemă, dotat cu multiple însuşiri, între care se individualizează cea a magiei de povestitor, artistul pare să fi fost înzestrat cu vocaţia fericirii”.

Cât priveşte activitatea masonică a lui Lucian Grigorescu, fără îndoială, legăturile sale cu spaţiul italian şi cel francez vor contribui la orientarea către masonerie. Potrivit datelor înscrise în Registrul general al francmasonilor din România, la data de 5 aprilie 1947, Lucian Grigorescu se redeşteaptă (revine la viaţa masonică normală n.ns.). Ulterior, în acelaşi document este făcută menţiunea „exmatriculat”.

Lucian Grigorescu a trecut la cele veşnice în Bucureşti, la data de 28 octombrie 1965. Pentru a-i cinsti memoria, autorităţile din urbea natală, Medgidia, au atribuit numele său Muzeului de Artă, Casei de Cultură a Sindicatelor, Grădiniţei nr. 2, Şcolii nr. 6, dar şi unei străzi.

Virgil COMAN

 

 

 

Despre Autor