Publicat: Sat, Oct 10th, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Jean Al. Steriadi – un artist fascinat de peisajele României Transdanubiene şi de Pontul Euxin

SteriadiO altă personalitate a lumii artistice româneşti care a fost atrasă de frumuseţile spaţiului dobrogean a fost Jean Al. Steriadi. Potrivit datelor de stare civilă,  acesta s-a născut în Bucureşti la 29 octombrie 1880 în familia Alexandrine şi Alexandru Steriadi, tatăl său fiind administrator al Domeniilor Regale.

Atras de pictură, viitorul mare artist urmează cursurile Şcolii de Arte Frumoase pe care o absolvă în anul 1901, avându-i aici ca profesori, între alţii, pe G. D. Mirea, Ion Georgescu şi Eugeniu Voinescu. În acelaşi an obţine o bursă şi pleacă la München din dorinţa de a-şi continua studiile. Pentru a accede la Academia de Arte Frumoase va lua lecţii de pictură de la Moritz Weinholdt. Admis la prestigioasa instituţie de învăţământ superior din capitala Bavariei, acesta va lucra cu profesori precum Wilhelm von Diez, Karl Theodor Piloty, Franz Lembach, Gabriel von Hackl ş.a. În paralel, va studia şi la Şcoala particulară de grafică a profesorilor Heinrich Wolff şi Ernst Neumann.

Din anul 1903, pentru o perioadă de trei ani, Jean Al. Steriadi se va afla la Paris unde va frecventa cursurile Academiei Julian. Aici va lucra cu Jean-Paul Laurens şi Lucien Simon.

În lucrarea Singularitate şi reconstrucţie imaginară. Pictori români în Bretania (1876-1940) Doina Păuleanu avea să precizeze că „Voiajele bretone ale lui Steriadi sunt datate 1903 (Concarneau), 1904, 1905-1906 (Quimper, Quimperlé, Pont-Aven), 1928 (Roscoff), 1929 (Roscoff) şi 1936 (Fougère). În acest lung interval, călătoreşte, poposeşte, desenează şi pictează la Paris şi în alte regiuni din Franţa (1905-1906, 1925, 1934, 1936, 1937), Italia (1905), Spania (1906, 1907), Bulgaria (în 1910 Sofia, 1946 Sozopol), Olanda (în 1937), Turcia (în 1938 la Istanbul)”.Steriadi fila registru

Dragostea lui Steriadi pentru Marea Neagră avea să fie confirmată de Léon Thévénin, iar Doina Păuleanu ne prezintă momentul în care artistul „descoperă” frumuseţile Balcicului şi ale împrejurimilor sale „Din 1922, când descoperă Balcicul, Jean Al. Steriadi, cunoscut pentru distincţie socială şi comoditate, stă pe aici cu lunile; deşi primarul Octavian Moşescu îi oferă, ca şi celorlalţi pictori peripatetici din urbe, loc de casă în contul lucrărilor donate viitorului muzeu, Steriadi locuieşte în continuare modest, la aceeaşi familie de bulgari devotaţi; printr-o remarcabilă concentrare a voinţei, pleacă de aici pe jos – uneori întovărăşit de Dumitru Ghiaţă sau de Hrandt Avakian (căruia îi confirmă in situ calităţile de pictor, marcându-i astfel destinul) – până la Cavarna, cale de câţiva kilometri buni, pentru o aprovizionare corespunzătoare, deci abundentă şi exigentă”.

Asemenea altor artişti ai perioadei care şi-au desăvârşit studiile în Europa Occidentală, dar care „şi-au dat întâlnire” în Dobrogea pentru a crea valoroase opere de artă, Jean Al. Steriadi a fost atras de masonerie. Potrivit datelor înscrise în Registrul general al francmasonilor din România, acesta a primit la data de 17 martie 1948 gr. 1  (ucenic), cu puţin timp înainte de punerea în adormire a Ordinului Masonic Român.

În acelaşi an devine membru de onoare al Academiei Române, iar în 1954 este distins cu titlul de „Artist al poporului”. Peste numai doi ani, mai exact la data de 23 noiembrie 1956,  Jean Al. Steriadi trece la cele veşnice în Bucureşti.

Virgil COMAN

Despre Autor