Publicat: Sat, Oct 3rd, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Iosif Iser – un pictor încântat de specificul etnic şi peisajele din Dobrogea

Fila registru iserÎn galeria artiştilor ale căror creaţii au fost inspirate de mirificul spaţiu dobrogean Iosif Iser ocupă un loc important. Din datele de stare civilă aflăm că s-a născut la 21 mai 1881 în București, în familia negustorului de origine erveiască Alexandru Iosif, numele acestuia şi al viitorului mare artist înainte de naturalizare fiind Alexandru Rubinson, respectiv Isidor Rubinson.

Urmează cursurile primare la Piteşti şi cele secundare la Ploieşti pe care le absolvă în 1899. În acelaşi an este trimis de familie la München pentru a studia arhitectura dar la scurt timp descoperă că adevărata sa vocaţie este pictura. Pentru a accede la Academia Regală de Artă va lua lecţii de pictură de la profesorul Anton Ažbe şi în luna mai 1900 este admis la această prestigioasă instituţie unde va fi îndrumat de profesorii Nikolaus Gysis, Johann Herterich şi Aals von Marr. În 1904 renunţă a mai frecventa cursurile şcolii müncheneze şi revine în ţară fiind prezent cu creaţiile sale în câteva expoziţii. Pentru a-şi finaliza studiile pleacă la Paris în anul 1908 unde va urma cursurile Academiei particulare Rançon. În capitala Franţei, denumită de Hemingway „sărbătoarea de neuitat” avea să locuiască o vreme, în vechiul Montmartre, fiind chiar vecin de mansardă cu Derain. Tot la Paris îi va cunoaşte pe Picasso, Marquet şi Juan Gris.

Revenit în ţară este mobilizat şi participă la Campania militară a României din Balcani, contactul cu spaţiul dobrogean fiind extrem de productiv pentru artist. Acest moment este surprins atât de sugestiv de către Doina Păuleanu, cu al său cald condei, în lucrarea Singularitate şi reconstrucţie imaginară. Pictori români în Bretania (1876-1940) în care avea să precizeze că „Soldat în cel de-al doilea război balcanic (desfăşurat vara) şi drumeţ civil în acelaşi an 1913, Iosif Iser descoperă (cuvântul îi aparţine) Dobrogea cu sentimentul revelaţiei unice şi cu certitudinea că se angajează într-un parcurs iniţiatic; aceste noi teritorii devin construcţii spaţiale, imaginare şi totuşi perfect recognoscibile, opuse descriptivismului şi calofiliei emoţionate, de filon epigonic de manieră grigoresciană, care se practicau cu nemeritat succes, în epocă”.

Legat de stilul şi creaţiile lui Iosif Iser inspirate de specificul etnic şi peisajele din Dobrogea, acelaşi reputat critic şi istoric de artă avea să afirme că „artistul impune un nou registru afectiv prin compoziţii grave, eliptice de detaliu, imuabile ca şi personajele dobrogene încremenite sub un soare aspru sau adâncite în ceremonialuri uitate de timp. Noutatea şocantă a subiectului trebuie raportată la tematica rurală, edulcoloră şi înduioşată care se practica frecvent în epocă, iar succesul de breaslă şi de public, la statutul lui Iser în epocă şi chiar la epoca în sine [...]. Figurile sale aspre, concepute arhitectonic, de o monumentalitate severă, arhetipală, de un statism vecin cu încremenirea, reprezintă modalitatea originală a pictorului de a da expresie tipului categorial, şi nu personajului în sine;  asimetriile, angularitatea, vehemenţa expresivă sau dimpotrivă, tăcerea enigmatică, îşi află corespondenţă în formele peisajului cu orizont înalt şi în cromatica sobră, gravă, aproape mohorâtă”.

Artistul va fi mobilizat şi în Primul Război Mondial, atmosfera specifică unei astfel de conflagraţii fiind surprinsă într-o serie de lucrări cu acest specific. După Marele Război îşi va continua opera, creaţiile sale fiind expuse cu prilejul unor expoziţii organizate în ţară, dar şi în Belgia, Germania şi, nu în ultimul rând, în Franţa unde va locui o perioadă, începând din 1921.

În ceea ce priveşte activitatea masonică, asemenea altor artişti din vremea sa precum Ion Jalea sau Lucian Grigorescu, legăturile cu spaţiul francez vor contribui la orientarea către masonerie. Potrivit datelor înscrise în Registrul general al francmasonilor din România, Iosif Iser a primit la data de 10 septembrie 1947 gr. 1  (ucenic), iar la 20 septembrie 1947 gr. 2 (calfă) şi gr. 3 (maestru). Ulterior, în acelaşi document apar menţiunile „adormire” (opţiunea de nu mai participa la viaţa masonică n.ns) şi „plecat într-un Or<ient> str<ăin>”.

În anul 1955, Iosif Iser devine membru titular al Academiei Române însă, peste doar trei ani, mai exact la data de 25 aprile 1958, trece la cele veşnice în Bucureşti. Pentru a-i cinsti memoria, autorităţile constănţene au atribuit numele său unei străzi din cartierul Palazu Mare.

Virgil COMAN

 

Despre Autor