Publicat: Sat, Oct 17th, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Dimitrie Ştiubei – comandorul pictor de marine

A stiubei fila d stiubei filaDin analiza documentelor la care am avut acces până în prezent am constatat că o serie de ofiţeri de marină au activat de-a lungul timpului în masoneria română, cum este şi cazul lui Dimitrie Ştiubei. Potrivit datelor de stare civilă, acesta s-a născut în familia Maria şi Dimitrie Ştiubei, tatăl său fiind de profesie învăţător, iar după absolvirea Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti, conductor de lucrări publice şi inginer hotarnic.

Viitorul comandor-pictor ajunge în urbea tomitană pentru prima dată şi admiră frumuseţile mării, împreună cu tatăl său, în anul 1906. Între 1907-1916 urmează cursurile Şcolii din Sărărie, apoi Liceul Naţional din Iaşi. De aici se transferă la Liceul „A. T. Laurian” din Botoşani unde îşi continuă studiile până în 1918 când revine la Iaşi. În anul următor obţine Bacalaureatul la Liceul Naţional după care se înscrie la Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti. Ca urmare a reorganizării acestei instituţii de învăţământ, în anul 1920 Dimitrie Ştiubei îşi urmează specializarea ajungând la Şcoala Navală din Constanţa pe care o absolvă în 1921. Devenit aspirant puntist este repartizat la bordul monitorului „Alexandru Lahovary”, iar în anul următor deschide prima expoziţie de pictură la Iaşi.

În 1923 începe cursurile  Şcolii de Aplicaţie a Marinei şi după numai un an este repartizat la Divizia de Mare pe canoniera „Lt. Remus Lepri”. Obţine gradul de locotenent în 1925 şi tot în acelaşi an va deschide cea de-a doua expoziţie, la Galaţi, fiind apreciat, între alţii, de Jean Al. Steriadi, care îl va invita la atelierul său de pictură şi pe care îl va frecventa timp de un deceniu.

Dimitrie Ştiubei pleacă la München în anul 1929 şi urmează cursuri de pictură şi desen la Knirr Schule sub îndrumarea profesorilor Ernst Liebermann şi Peter Trumm. Revenit în ţară în 1930 este mutat la Serviciul Hidrografic al Diviziei de Mare. Doi ani mai târziu este avansat la gradul de căpitan şi repartizat la Corpul curierilor militari din cadrul Casei Militare a Regelui.

Paralel cu îndeplinirea obligaţiilor specifice funcţiei, Dimitrie Ştiubei va continua activitatea artistică fiind prezent la o serie de expoziţii din ţară şi de peste hotare unde îşi va prezenta creaţiile.

În 1938 primeşte gradul de locotenent-comandor şi în anul următor este mutat la Depozitele Marinei de la Constanţa până în 1940, când este numit la Ministerul Aerului şi Marinei. Însă, în 1941 este trecut la disponibil, iar peste doi ani, fiind invocat faptul că i-a fost apropiat regelui Carol al II-lea, este trecut în rezervă.

Dimitrie Ştiubei este reprimit în armată în 1944 încredinţându-i-se funcţia de şef al Biroului Pictori din Marele Stat Major. Datorită calităţilor sale este numit locţiitor al şefului Muzeului Militar Naţional din capitală în 1945, contribuind la reorganizarea acestei prestigioase instituţii, însă după numai un an i se aprobă cererea de trecere în rezervă.

Cât priveşte activitatea masonică a lui Dimitrie Ştiubei, potrivit datelor înscrise în Registrul general al francmasonilor din România, în anul 1929 a primit toate cele trei grade: ucenic, calfă şi maestru. La data de 18 aprilie 1946, acesta se redeşteaptă (revine la viaţa masonică normală n.ns.), în cuprinsul documentului fiind făcută şi menţiunea la rubrica observaţii „gr. 20”. Interesant este de semnalat faptul că în acelaşi registru apare şi fratele său mai mare, Alexandru Ştiubei, „redeşteptat” la data de 22 decembrie 1947.

În anul 1948 comandorul pictor devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici, continuând să picteze şi să-şi prezinte operele în alte numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale. Pleacă din ţară în 1975 şi se stabileşte în Germania, mai întâi la Saarbrücken, după care la Mettmann, dar nu va abandona pasiunea pentru pictat, marinele sale încântând privirile celor prezenţi la expoziţiile la care artistul a mai participat timp de un deceniu.

Dimitrie Ştiubei a trecut la cele veşnice în data de 17 februarie 1986, la Mettmann. Pentru a-i cinsti memoria, autorităţile constănţene au atribuit numele său Şcolii cu clasele I-VIII nr. 36 din urbea noastră.

Virgil COMAN

 

Despre Autor