Publicat: Fri, Feb 27th, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Anton A. Alexandridi – primul primar al Constanţei după reintegrarea Dobrogei la statul român

triunghiul_1883_08_xx_p125 După încheierea războiului Crimeii în anul 1856, dar mai cu seamă după semnarea Convenţiei între Imperiul Otoman şi Compania engleză Danube and Black Sea Railway and Kustendjie Harbour Ltd., la data de 1 septembrie 1857, în baza căreia această societate se angaja să construiască linia ferată Cernavoda – Constanţa şi să reamenajeze portul Constanţa, vor fi stimulate activităţile productive, dar şi schimburile comerciale în vechea urbe tomitană. Prin urmare, aici se vor aşeza acum o serie de comercianţi, meseriaşi, funcţionari, muncitori şi hamali. Fără îndoială, o parte din negustorii din porturile Sulina, Brăila şi Galaţi, unde activitatea masonică traversa o perioadă înfloritoare, îşi vor îndrepta atenţia către portul Constanţa, acesta devenind un punct de atracţie pentru cei care doreau să desfăşoare schimburi de mărfuri.

Între comercianţii din Galaţi care îşi vor lega destinele de Constanţa s-a aflat şi Anton (Antonio/Antoine) A. Alexandridi. Din studiul lui Adrian Pohrib Loja masonică „Discipolii lui Pythagora” din Galaţi (1865-1935). Scurt istoric şi documente, apărut în revista „Danubius”, nr. XXXI din 2013, aflăm că Alexandridi Antoine, comerciant, figura în Tabloul membrilor Ch.˙. R.˙. Croix din anul 5870 (Tabloul membrilor Cavalerilor de Rosa Croce din anul 1870).

Cum bine se ştie, la data de 23 noiembrie 1878 autorităţile civile şi militare române păşeau în Constanţa unde avea să fie instalat prefect Remus N. Opreanu, cel de al cărui nume se leagă şi primele realizări în plan administrativ. Din ordinul său, la 12 decembrie 1878 se convoca şedinţa de constituire a celui dintâi Consiliu Comunal, în frunte cu primarul Anton A. Alexandridi, care s-a aflat în fruntea administraţiei locale, pe parcursul a două mandate (decembrie 1878 – august 1880; aprilie 1882 – februarie 1883).

După numai două zile de la constituirea Consiliului Comunal, într-o nouă şedinţă, consilierii locali aveau să adopte o serie de măsuri privind: buna funcţionare a spitalului din localitate, prevenirea şi stingerea incendiilor, curăţenia şi iluminatul stradal, dar şi numirea comisiei pentru elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 1879.

Primelor măsuri în plan administrativ aveau să li se adauge altele noi, una din cele mai importante pentru sfârşitul deceniului şapte al secolului  XIX din istoria Constanţei fiind, în opinia noastră, adoptarea Regulamentului pentru administraţia interioară. Prin urmare, conştienţi de necesitatea adoptării unui astfel de document legislativ, aplicabil la nivelul întregii urbe, consilierii locali aveau să hotărască, în şedinţa din 13 martie 1879, traducerea regulamentului „mai întâi în limbile elenă şi turcă plătindu-se o sumă oarecare traducătorilor astfel ca să se poată fi înţeles şi discutat în consiliu; precum asemenea se va publica şi în limbile de mai sus”. Cinci zile mai târziu, acesta avea să fie adoptat. Din păcate, în procesul-verbal întocmit atunci nu s-au consemnat şi dezbaterile pe marginea lui, ci numai hotărârea luată: „Consiliul, după mai multe discuţiuni şi modificări ce au trecut prin trânsul, l-a aprobat”.IMG

La data de 6 mai, cu adresa nr. 600, Anton A. Alexandridi avea să îi înainteze spre confirmare lui Remus Opreanu regulamentul adoptat, acesta din urmă răspunzându-i, prin adresa nr. 4521 din 8 mai 1879, următoarele: „Domnule Primar! Regulamentul interior al consiliului primit cu adresa nr. 600 vi se înapoiază confirmat de noi cu modificările trecute la finele lui. Primiţi D-le Primar încredinţarea consideraţiunii mele”.

Practic, din acest moment, la Constanţa intra în vigoare un regulament pentru administraţia interioară menit a reglementa problemele administrative cu care se confruntau consilierii locali şi cetăţenii.

Pentru a ilustra, în numai câteva rânduri, necesitatea adoptării lui prezentăm, în continuare, denumirea  celor 15 capitole care îl compun:

- Capitolul I „Despre curăţirea oraşului” (art. 1-10)

- Capitolul II „Despre libera circulaţiune a stradelor” (art. 11)

- Capitolul III „Despre animale” (art. 12-17)

- Capitolul IV „Despre incendiuri” (art.18-21)

- Capitolul V „Despre îndestularea obştească” (art. 22-26)

- Capitolul VI „Despre înfrumuseţarea oraşului şi siguranţa publică” (art. 27-29)

- Capitolul VII „Despre stabilimentele publice” (art. 30-32)

- Capitolul VIII „Despre serviciul sanitar” (art. 33-35)

- Capitolul IX „Despre spectacole” (art. 36-39)

- Capitolul X „Despre băuturi” (art. 40-41)

- Capitolul XI „Pentru femeele prostituante” (art. 42-52)

- Capitolul XII „Penalităţile femeelor publice” (art. 53-54)

- Capitolul XIII „Dispoziţiuni diverse” (art. 55-63)

- Capitolul XIV „Îndatoririle slugelor de ambele sexe” (art. 64-73)

- Capitolul XV „Îndatoririle stăpânilor de slugi” (art.74-80).

Tuturor acestor prime măsuri aveau să li se adauge altele, astfel încât înfăţişarea Constanţei va cunoaşte în anii următori o serie de transformări, căpătând aspectul unui oraş – port, multietnic şi multiconfesional, dominat însă de toleranţă şi înţelegere, un adevărat model de convieţuire ca, de altfel, întreg arealul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră.

Dacă activitatea desfăşurată de Anton A. Alexandridi la cârma Consiliului Comunal Constanţa este bine reliefată în documentele din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, cea pe tărâm masonic este, practic, necunoscută. Însă, ne-a atras atenţia, în mod special, cererea datată 20 august 1879, întocmită de patronii farmaciilor Steaua României şi Minerva, Ioan Gropper, respectiv Athanase Rădulescu, prin care solicitau primarului Alexandridi încheierea unui contract în vederea aprovizionării cu medicamente a spitalului comunal.triunghiul_1883_08_xx_p137

În realitate, Steaua României şi Minerva, erau două cunoscute loji masonice, numele farmaciilor deschise în Constanţa nefiind, în opinia noastră, întâmplătoare. De altfel, despre unul dintre cei doi farmacişti, Ioan Gropper, ştim că în martie 1875 era prim-maestru de ceremonii în loja Armonia din Bucureşti, iar în august 1883 îl regăsim între masonii care au acordat sprijin financiar pentru construirea unei biserici la Ilanlâc (astăzi Vama Veche), proiect care nu s-a mai materializat în acea vreme.

Procesul verbal nr. 154 din 1 iulie 1880 al şedinţei Consiliului Comunal Constanţa este un alt document interesant, în opinia noastră, deoarece aleşii locali, la propunerea primarului Anton A. Alexandridi, decid achiziţionarea de instrumente chirurgicale de la Fabrica Travisani&Broehm din Bucureşti, strada Calvină nr. 14, al cărei magazin se afla pe Calea Victoriei nr. 48. Despre unul dintre producătorii de instrumente chirugicale ai acestei fabrici, Bröhm Friederich, ştim că fusese iniţiat în loja Înţelepţii din Heliopolis (Bucureşti), la data de 1/13 aprilie 1876.

Iată, prin urmare, că în vechea urbe tomitană, chiar mai înainte de constituirea Marii Loji Naţionale din România, este atestată documentar prezenţa unor masoni, activitatea pe tărâm masonic nefiindu-i străină nici primului primar al Constanţei, Anton A. Alexandridi.

Virgil COMAN

 

 

 

Despre Autor