Publicat: Sat, Feb 21st, 2015

Societăţi secrete, societăţi discrete din Constanţa modernă: Activitatea masonică din Dobrogea în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea

masonerieRepere cronologice

Cu excepţia ultimelor două decenii, secolul al XIX-lea din istoria României Transdanubiene poate fi considerat drept unul întunecat, în special din cauza conflictelor militare care nu au ocolit acest areal.  Fără îndoială, atacurile cazacilor din 1809, dar mai cu seamă războaiele din 1828-1829, 1853-1856 şi 1877-1878 şi-au lăsat amprenta în mod pregnant asupra Dobrogei şi a locuitorilor săi, împrejurările deosebit de dificile specifice stării de război fiind depăşite cu jertfă şi suferinţă.

Oaza de lumină şi speranţă avea să li se întrezărească dobrogenilor în urma hotărârilor Congresului de Pace de la Berlin (1878). Prin urmare, la data de 14 noiembrie 1878, armata şi administraţia românească intră în Dobrogea, acest străvechi ţinut al neamului românesc fiind reintegrat ţării noastre.

Legat de începuturile masoneriei în spaţiul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, în ciuda puţinelor informaţii clare de care dispunem în prezent, considerăm că acestea sunt mai târzii comparativ cu alte regiuni ale României precum Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, tocmai din cauza situaţiei diferite în care s-a aflat Dobrogea timp de câteva secole, respectiv parte integrantă a statului otoman, dar şi ca urmare a stării generate de conflictele militare din secolul al XIX-lea.  În aceste condiţii, putem plasa drept perioadă de început a activităţii masonice în Dobrogea, deceniul şase al secolului al XIX-lea, fără însă ca actanţii să fie români. Aceasta trebuie pusă în legătură cu prezenţa franceză şi engleză aici. Ne referim la cele două misiuni franceze din anul 1855, una tehnică sub conducerea inginerul Charles Lalanne, pentru construirea drumului Rasova – Constanţa, cunoscut şi sub numele de „drumul francez”, iar cealaltă militară sub comanda lui Eugène Blondeau, cu rolul de realiza ample cercetării asupra arealului dobrogean, dar mai cu seamă la înfiinţarea în 1856 a Comisiei Europene a Dunării, cu sediul la Sulina. În perioada imediat următoare şi până la 1878 alte două exemple asemănătoare sunt la fel de grăitoare. Este vorba despre construirea liniei ferate Cernavoda – Constanţa (1857-1860) şi reamenajarea portului Constanţa de către Compania engleză Danube and Black Sea Railway and Kustendjie Harbour Ltd.

Constituirea Marii Loji Naţionale din România, la data de 8/20 septembrie 1880, din iniţiativa lui Constantin Moroiu, avea să impulsioneze mişcarea masonică din Dobrogea, astfel încât, într-o perioadă de numai două decenii, aici se vor înfiinţa mai multe loji. Fără îndoială, o sursă importantă de informaţii despre această problematică o reprezintă albumul olograf întocmit de colonelul I. T. Ulic, intitulat „Cronologia”, din fondul Francmasoneria română aflat în patrimoniul Serviciului Arhive Naţionale Istorice Centrale. În legătură cu acestea, deşi avem unele rezerve în privinţa datei înfiinţării unor loji, considerăm că pot constitui o primă sursă documentară menită a cunoaşte activitatea masonică din arealul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, chiar dacă datele trebuie coroborate cu altele de acest gen din arhivele româneşti şi străine.

Aflat la mică distanţă de oraşele Galaţi şi Brăila, unde mişcarea masonică se dezvoltase în bună măsură, judeţul şi oraşul Tulcea se vor bucura de prezenţa unor masoni gălăţeni şi brăileni cu sprijinul cărora se va constitui, la data de 17 noiembrie 1880, Loja Le Progres de la Dobrudja, sub obedienţa Marelui Orient al Franţei, iar mai apoi şi a altor loji, după cum vom vedea.

La rândul lor, judeţul şi oraşul Constanţa se vor bucura de prezenţa lui Mihail Kogălniceanu, care nu a fost străin de mişcarea masonică, după 1878 acesta achiziţionând mai multe proprietăţi intravilane şi extravilane. Tot aici va activa ca ofiţer, între 1882-1884 Constantin Moroiu, de unde va coordona şi activitatea masonică.

Din albumul olograf „Cronologia” întocmit de colonelul I. T. Ulic aflăm despre înfiinţarea unui capitul şi a nouă loji: Capitulul Cavalerii Dobrogei, Valea  Tulcea, la 27 martie 1882, Loja Steaua Sudului din Mangalia, la 7 mai 1882, Loja Pharul din Constanţa, la 29 septembrie 1882, Loja Gloria Română din Babadag, la 5 martie 1883, Loja Mircea cel Mare din Medgidia, la 5 martie 1883, Loja Modestia din Tulcea, la 6 iulie 1883, Loja România Nouă din Ostrov, la 26 iulie 1884, Loja Ovidiu din Medgidia, la 3 august 1884 şi Loja Steaua Dobrogei din Constanţa, la 8 septembrie 1892. În legătură cu data înfiinţării acestei loji avem unlele rezerve, în opinia noastră actul de naştere fiind semnat cu aproape un deceniu mai înainte. În mod cert, documentele din Arhiva Marelui Orient al Franţei care urmează a fi introduse în circuitul ştiinţific vor elucida şi această problemă în perioada imediat următoare.

Din păcate, datele de care dispunem în momentul de faţă nu ne permit să schiţăm activitatea masonică dobrogeană din primele două decenii ale secolului al XX-lea. În anul 1905 mai activau lojile: Steaua Sudului, la Mangalia, România, la Ostrov şi Steaua României la Babadag, toate aflate sub obedienţa Marii Loji Naţionale din România.

Confruntările militare din Primul Război Mondial, dar mai cu seamă regimul de ocupaţie instituit în Dobrogea reprezintă argumente serioase ale încetării activităţii masonice în această regiune a României. Însă, în perioada interbelică  ea se va revitaliza.

În anul 1928 ia fiinţă la Constanţa Loja Minerva. Potrivit informaţiilor aceluiaşi I.T. Ulic, la Constanţa aveau să se mai pună bazele a patru loji, un capitul şi un areopag, după cum urmează: la 11 mai 1930 Loja „Ovidiu”, la 28 ianuarie 1932 Loja „Marea Neagră”, la 14 septembrie 1932  Capitulul „Sfântul Ioan” din Valea Constanţa,  la 28 octombrie 1932, Loja „Tomis”, la 18 noiembrie 1934, Loja „Lumina”, iar la 24 august 1935 Areopagul „Arhanghelii Mihail şi Gavril” din Valea Constanţa.

Virgil COMAN

Despre Autor