Publicat: Sat, Sep 19th, 2015

Şahul – primul pas spre performanţă

10390992_241862152680154_8004918972609233677_nDacă în urmă cu 20 de ani opţiunile unui părinte pentru dezvoltarea socială copilului erau limitate, nu acelaşi lucru putem spune şi astăzi. Cu un efort financiar considerabil, părinţii încearcă să-i ajute pe cei mici să-şi dezvolte abilităţile artistice sau sportive încă din primii ani de viaţă. Prea puţini însă se gândesc la direcţia cea mai potrivită pentru a le dărui viitorilor adulţi cele mai frumoase daruri: imaginaţie, dorinţă de a fi mereu învingător, de a-şi recunoaşte înfrângerea, de a lua singuri decizii şi o relaţie socială bună cu cei din jur. Pentru unii demodat, considerat sportul preferat al bunicilor noştri nicidecum a generaţiilor viitoare, şahul încearcă să revină în prim planul activităţilor cotidiene ale copiilor. Şi asta datorită tot pasionaţilor care, campioni în vremurile copilăriei, au decis că este momentul să dea o şansă copiilor de astăzi, generaţiei de mâine. Anca Petcu, instructor constănţean de şah pentru copii cu vârste începând de la patru ani, ea însăşi medaliată a sportului minţii ne învăţă că putem lăsa moştenire copiilor noştri orice altceva în afara lucrurilor materiale, lucruri care nu pot fi cuantificate şi nici cumpărate cu bani: capacitatea de integrare şi adaptare în orice mediu social şi dorinţa de a fi mereu învingător.

Un joc serios

Dacă veţi merge prin parc la orele dimineţii sau spre seară cu siguranţă veţi observa grupuri, grupuri de oameni, cei mai mulţi trecuţi de a doua tinereţe, care joacă şah. Cei care nu au avut niciodată contact cu acest sport al minţi, trag repede o concluzie,oricum aceşti bătrânei nu au nimic altceva de făcut. Sunt de fapt oamenii care încă mai joacă şah cu pasiune şi dezinteresaţi financiar şi care reuşesc, câteodată, să-şi îndrume şi nepoţii în această direcţie. Este evident faptul că interesul pentru şah s-a redus semnificativ faţă de anii anteriori, poate şi pentru că şahul nu este un sport foarte mediatizat şi nu aduce foarte multe foloase financiare ca alte sporturi. Anca Petcu, instructorul de şah care vrea să le acorde generaţiilor de mâine şanse la o integrare mai bună în societatea aflată într-o continuă schimbare, a pornit ea însăşi pe acest drum, al jocului de şah, încă din primii ani de viaţă. Şi a urcat treptele ierarhiei până când a ajuns vicecampioană. 11203073_370453299821038_1970029058679933094_n„Am început să joc de la patru ani. Tatăl meu a jucat înainte, nu a mai avut el timp pentru asta şi m-a îndemnat să urmez eu această cale. La şapte – opt ani am avut vârful performanţei. Tot ce înseamnă performanţă nu este deloc uşor, înseamnă foarte multe ore petrecute în favoarea şahului”, ne spune instructorul de astăzi. Câţiva ani a lăsat deoparte acest frumos sport însă viaţa a purtat-o, din nou,în mrejele şahului. „Dintr-o întâmplare am vrut să ajut grădiniţa unde era fetiţa mea la un proiect pe care îl aveau, „Şahul ca o poveste”. Am făcut puţin voluntariat cu copiii şi m-am trezit angrenată într-un proiect mai mare. Asta se întâmpla în urmă cu trei ani. Acum încerc să promovez un şah mai modern, copiii trebuie să vadă şahul ca pe un joc. Şahul m-a ajutat foarte mult în viaţă, şahul a contribuit de multe ori fără să îmi dau seama”, ne-a spus Anca.

Performanţa înseamnă muncă

În era informaţională, a atrage un copil către acest tip de sport, pare pentru unii părinţi, o misiune aproape imposibilă. Însă instructorul căruia i-au trecut prin mână zeci, sute de copii, ne spune că acest lucru depinde doar de fiecare părinte în parte: „Un copil cum îl educi aşa îl ai, dacă vrei să-l uiţi în faţa calculatorului sau a tabletei, e simplu. Trebuie să lucrăm la comoditatea noastră ca părinţi, astfel, şi copiii vor fi activi şi automat îi vom canaliza prea fi activi. Mă bucur însă că mulţi din părinţii care aduc copiii la şah înţeleg că şahul este ca o terapie, ajută mult în dezvoltarea multor abilităţi pentru copii, memorie, imaginaţie, socializare. Ei învaţă uşor, uşor, să ştie să piardă, dar şi să decidă, într-o situaţie anume. Sunt şi părinţi care vor performanţă pentru copiii lor, dar asta înseamnă muncă. Trebuie să dăm dovadă de o anumită perseverenţă pentru a ne da seama dacă avem abilităţi în a face un sport anume. Un copil care face mai multe activităţi, nu cred că înţelege prea multe din fiecare. Ar trebui mai multă perseverenţă. Copiii cum dau de greu găsesc scuze iar părinţii dezarmează după ei. Nu ştii niciodată ce se află înăuntrul unui copil, dar dacă nu insistăm nu avem de unde să ştim ce. Copiii buni se evidenţiază singuri”, ne mai spune instructorul.

Cum se captează atenţia copiilor

Dacă adulţii consideră că a învăţa şah este foarte greu, atunci cum reuşesc instructorii să le capteze atenţia celor mai mici cursanţi, aparent de nestăpânit? Pare greu de înţeles pentru cei mai mulţi însă instructorul Anca Petcu ştie că jocul copiilor este activitatea preferată la patru – cinci ani aşa că a decis că continue jocul lor în stilul propriu. Cei mici învaţă şahul ca pe o poveste. „Piesele de şah sunt jucării, pe ei îi captivează, învăţăm fiecare jucărie în parte, ce rol are pe tabla de şah, cât valorează. Astfel de jocuri le atrage atenţia”, ne spune instructorul. Primele efecte pe care această activitate o are asupra copilului este modul cum se manifestă în mediile pe care le frecventează în primii ani de viaţă, grădiniţa şi şcoala. „Părinţi sau cadre didactice care mi-au spus că se recunosc copiii care au făcut şah. Cu ei se poate lucra altfel, sunt mai atenţi, înţeleg mai repede”, ne mai spune instructorul.

10363713_241861149346921_6945933835098651879_nMedia de vârstă a cursanţilor Şcolii de Şah a Ancăi Petcu este de şapte – opt ani pentru că, în opinia sa, este vârsta când copiii înţeleg noţiunile şi le asimilează altfel. În plus, este perioada când nu sunt foarte ocupaţi cu şcoala. Cei mai vechi cursanţi sunt copii care frecventează cursurile de doi ani, iar unii dintre aceştia, un nucleu de opt – nouă copii, Anca îi pregăteşte intens pentru a merge la concursuri. „Din păcate concursurile nu sunt atât de dese pe cât ne-am dori noi, dar încercăm să profităm de cele care sunt”, spune Anca.

Pentru cei mai mici cursurile se ţin atât la şcoala ei de şah, dar şi în cadrul anumitor grădiniţe din Constanţa care au înţeles beneficiile opţionalului de şah. În grădiniţe se formează grupe de copii dornici de a descifra tainele şahului, însă cei mai mulţi frecventează cursurile care se ţin în Constanţa, Ovidiu sau Năvodari în cadrul „Şcolii de Şah cu Anca”. Şedinţele durează o oră – pentru cei mai mici şi o oră jumătate, pentru cei mai mari. „Eu mi-a creat un slogan şi merg după el: fac şah pentru copii români mai deştepţi. Îmi doresc să reuşesc să îmi aduc şi eu aportul, prin aceşti copii, la o societate mai bună şi pregătită pentru viitor.”, spune Anca.

Şi copiii speciali au locul lor la şcoala de şah. „Am lucrat cu o fetiţă nevăzătoare care avea opt ani şi a fost o provocare. Acest copil m-a făcut să-mi dau seama că adevăraţii oameni cu probleme suntem noi, cei normali care nu profităm de toate simţurile pe care le avem, suntem leneşi. Am rămas uimită ce abilităţi de imaginaţie are, cum şi-a dezvoltat-o în ceea ce priveşte şahul, dar şi memoria”.10390026_298707090328993_4532106941021670133_n

Specialiştii recomandă părinţilor ca cei mici să urmeze acest sport tocmai pentru deciziile pe care îi învaţă să le ia în general în viaţă, în situaţiile cu care se confruntă. Anca încearcă să-i înveţe pe copiii care joacă şah ca să-şi dorească să câştige şi să fie campioni: „În şah trebuie să anticipăm mutările şi astfel ne ajută să ne gândim ce se întâmplă, cum se întâmplă lucrurile. Creierul copiilor se va întreba mereu de ce, de ce. O întrebare pe care ne-o punem foarte mult în viaţă, tot timpul suntem într-o analiză. Şahiştii sunt nişte oameni care gândesc mult sau prea mult. Dar, până la urmă, ce este rău în a gândi?!”.

Societatea românească faţă de cele din vestul Europei are mai multă cultură şi educaţie în ceea ce priveşte şahul, crede Anca Petcu. Noi ne-am schimbat. Faţă de românii de acum 20 de ani. Părinţii sau bunicii noştri îi ştiu pe Kasparov, Karpov, Elisabeta Polihroniade. Poate chiar au şi citit nuvela emblematică, de referinţă a prozatorului Mihail Sadoveanu, „Soarele în baltă sau aventurile şahului”, care face o paralelă între lumea şahului şi cea reală, comparând piesele de şah cu oamenii care aparţin diverselor ierarhii, arătând similitudinile dintre regulile şahului şi cele ale lumii reale. Este datoria noastră, ca generaţie activă de astăzi, să le oferim copiilor şansa de a putea odată, poate, peste ani, să aibă numele înscris pe tabla mondială a şahului.

Pe Anca o puteţi găsi pe pagina de Facebook: Scoala de Sah pentru copii Constanţa unde puteţi să vă înscrieţi sau să vă informaţi suplimentar. Vă răspunde cu drag.

Claudia PINTILIE

 

Despre Autor