Publicat: Sat, Aug 15th, 2015

Predica Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului: Adormirea Maicii Domnului

Ziua de 15 august este închinată celei mai mari sărbători a Maicii Domnului, adormirea și ridicarea ei, de către Fiul Său, la cer. Astăzi o cinstim pe cea mai mare decât sfinții, care este stăpâna îngerilor și Maica neamului omenesc.

Fecioara Maria a fost aleasă de Fiul lui Dumnezeu nu numai pentru a îi fi Lui Mamă, ci pentru a ne fi și nouă alinare, ajutor, vindecare și purtătoare de grijă. Maica Domnului este steaua care arată soarele (Hristos este soarele dreptății), este luceafărul cel de dimineață (pentru că prin ea s-au arătat zorii mântuirii). Viața Maicii Domnului a fost o continuă rugăciune, o continuă bucurie, o continuă laudă ce i se aduce lui Dumnezeu.

Fecioara Maria a rămas pe pământ până la circa 60 de ani de viață. Cu două săptămâni înainte de mutarea la cer, Maica Domnului a primit vizita Sfântului Arhanghel Gavriil, care a venit cu un finic, și i-a dat vestea plecării din viața aceasta. Aceasta a mers îndată în Grădina Ghetsimani să se roage, aducând mulțumire și laudă lui Dumnezeu. Apoi, Maica Preacurată nu a mai mâncat, ci, rugându-se necontenit, își aștepta sfârșitul. Când a fost ziua mutării sale, s-a așezat în pat și, la sfârșitul rugăciunii, a rostit în șoaptă: apostoli de la margini adunați-vă aici, în satul Ghetsimani, iar Tu, Fiule și Dumnezeul meu, primește sufletul meu. Zece dintre apostoli au venit pe norii cerului (apostolul Iacob fusese martirizat, iar apostolul Toma nu auzise șoapta rugăciunii Maicii Domnului) și au găsit-o pe Maica Preacurată așezată în pat, duioasă cu chipul, dar fără sufletul său, care fusese luat de Fiul său. Maica a fost condusă la mormânt de către fecioare, cu făclii aprinse, apostoli și îngeri. Când Fecioara Maria era pusă în mormânt, Sfântul Apostol Petru a luat finicul și l-a arătat creștinilor care erau acolo; toți cei bolnavi s-au apropiat de acel finic, iar cei care s-au atins s-au vindecat. Îngerii nu și-au încetat cântarea timp de trei zile, când a venit apostolul Toma. Acesta a mers la mormânt, s-a rugat, mormântul s-a deschis, dar era gol. După trei zile de rugăciune, privind la cer a văzut coborând brâul Maicii Domnului, care ne-a rămas odor sfânt.

Ea, pentru ca nu a murit, ci doar a adormit, a fost suită de pe pământ la cer. Se spune despre Maica Domnului că a adormit deoarece nu mai este moarte pentru cei credincioși, ci trecere prin ușa morții la viața cea veșnică. Neavând păcate Maica Domnului a dormit, iar prin adormirea aceasta a trecut la viața cea veșnică. Prin adormire, trupul, care a devenit ușor, izbăvit de orice rană a păcatului (Fecioara Maria avea păcatul strămoșesc, care a fost șters de Duhul Sfânt), a fost luat de Fiul Său și suit la cer.

Fiul lui Dumnezeu o ia pe Maica Sa la cer fiindcă pământul este spurcat de păcatele noastre, iar cea Preacurată nu se cuvenea să rămână între noi, ci să ne ajute pe noi, păcătoșii. Maica Domnului a mers în cer ca să-i lumineze și pe îngeri, proroci și strămoși cu sfințenia, curăția și frumusețea sa.

Maica Domnului a fost așezată de-a dreapta Fiului, precum El stă de-a dreapta Tatălui. Niciun sfânt și niciun înger nu a putut să ajungă atât de sus în sfințenie, în demnitate și în vrednicie precum a ajuns Maica Domnului. Ea a devenit ajutătoarea monahilor, bucuria pustnicilor, tăria preoților, lauda înțelepților, mărirea mucenicilor, tăria creștinilor nevoitori în ispite, în nevoi și în necazuri.

Marinarii, cei care sunt adeseori purtați de furtuni și de valuri, sunt puși sub oblăduirea Maicii Domnului, prezentă oriunde este chemată în ajutor și oricând este strigată. Poetul național Mihai Eminescu, care o numește pe Maica Domnului, „luceafărul mărilor”, pentru că, în orice primejdie s-ar afla marinarii, dacă strigă la Maica Domnului, ea îi aude și este prezentă imediat lângă ei, așa cum Fiul său a fost lângă Petru când se afunda în mare, de frică.

Ca păstor la Malul Mării îi port necontenit în rugăciune pe marinari și la cea mai mare sărbătoare o invoc pe Preacurata Maică să fie acoperământ, nădejde, tărie și mângâiere tuturor marinarilor.

† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

Despre Autor