Publicat: Sat, Jul 25th, 2015

Poveștile Cuibului Reginei

DSC_0325Pavilionul Regal din incinta Portului Constanța, cunoscut ca și Cuibul Reginei, trece neobservat în graba celor ce tranzitează portul. Loc de promenadă în urmă cu câteva decenii bune, traseul Miga – Piaţa Ovidiu – Vraja Mării – digul de larg pare greu de realizat pe jos. Puţini dintre noi știu, însă, că în cenuşia clădire de astăzi, de la capătul digului, în incinta portuară, la Cuibul Reginei, s-au derulat evenimente cu adevărat remarcabile pentru trecutul portului, al oraşului, dar şi al întregii ţări. Pagini de istorie, nu de folclor cum, uneori, ar da de înţeles denumirea de „Cuib al Reginei“.

Încă din 1878, anul în care Dobrogea este alipită României, Regele Carol I a remarcat poziţia favorabilă a Constanţei şi a intuit potenţialul unui port modern amenajat. Din păcate, noua provincie nu se bucura de încrederea politicienilor români, derutaţi de jocurile marilor puteri în răsăritul Europei. Atât puterea cât şi opoziţia reproşează regelui faptul că acordă prea multă importanţă „achiziţiunii” dobrogene.

După cum ne relatează George Varsami, custode al actualului Muzeu al Portului, al Cuibului Reginei, în documentul care a ieșit de sub tipar la 100 de ani de la inaugurarea Pavilionului Regal, în 2014, regele era convins că noua Constanţa va câştiga, într-un viitor apropiat, un renume european reuşind să preschimbe, încet dar sigur, opiniile nefavorabile. Principalele edificii şi elemente de infrastructură ale vechiului port Constanţa au fost ridicate între 16 octombrie 1896 – începerea lucrărilor de construcţie a portului modern – şi 27 septembrie 1909, data oficială de inaugurare a portului.

În semn de omagiu pentru familia regală, constructorii portuari au ridicat, în anii 1909 – 1910, clădirea care se va numi Pavilionul Regal.

Marea, inspirația Reginei Elisabeta

Regina Elisabeta avea o deosebită plăcere de a veni la Constanța și locul unde erau primiți era Palatul Regal, vechea Curte de Apel, edificiu construit odată cu Palatul Administrativ – care era Prefectura și Tribunalul. Regina Elisabeta se simțea foarte departe în acest palat chiar dacă palatul avea deschidere către mare însă își dorea să fie mai aproape de valuri, de mirosul mării, de toate lucrurile care îi plăceau și îi creau inspirația poetică. Atunci, Regele Carol a hotărât să-i facă o surpriză, împreună  cu Anghel Saligny, care era directorul lucrărilor Portului, și au decis ca atunci când se termină lucrările digului, în 1910, să-i construiască o casă mică sub formă de vapor. 74Cea mai importantă parte a acestui spațiu dedicat special reginei era terasa pe care să poată să stea și să fie aproape în mijlocul mării. Doina Păuleanu, critic de artă și director al Muzeului de Artă Constanța, care pregătește spre a fi tipărită o carte dedicată regalității, ne povestește că a fi invitat de către regină la un ceai la Pavilion era un privilegiu. De asemenea, organiza terase literare la care participau, de cele mai multe ori, Cincinat Pavelescu, magistrat în Constanța și persoane distinse ale vremii. „Regina era un spirit foarte deschis, un spirit delicat, de altfel se știe faptul că ea nu și-a revenit niciodată sufletește după pierderea copilului lor, Principesa Mărioara și atunci, pentru a se echilibra emoțional, a început să scrie. Și noaptea pe terasă stătea și scria. Este important că s-a manifestat în epocă drept un monarh foarte modern pentru că scrierile ei se publicau și chiar dacă publica sub pseudonim, toată lumea știa că este vorba de regină”. Note ale vremii spun că regina aștepta vapoarele să treacă de pe terasa pavilionului unde locuia cu megafonul salutând astfel vapoarele care intrau și ieșeau din Port. Le ura vânt bun sau bun venit, fiind o prezenţă insolită în viața portuară. „Era de o simplitate extraordinară, ea nu vroia acolo nici un fel de lux, vroia doar obiecte utilitare, în comuniune cu natura”, a mai adăugat Doina Păuleanu.  Un lucru deosebit și de remarcat, ce a rămas în istorie, este  comportamentului Reginei față de faptul că o lungă perioadă a obligat doamnele de onoare să vină în costum național și să vorbească românește.

Cea mai frumoasă şi mai amplă descriere a clădirii şi a vizitelor regale a fost făcută de însăşi Regina Maria. „Carmen Sylva, regina-poetă; o văd în picioare, pe terasa îngrădită cu fier a căsuţei clădite pentru ea, pe un dig care se întinde în mare la intrarea portului Constanţa. O căsuţă ciudată, zidită de inginerii portului, cu odăi ce semănau cu cabinele vapoarelor … Carmen Sylva iubise totdeauna marea cu o iubire romantică, şi era una din puţinele fiinţe cărora le era cu adevărat drag vântul … (Pasajul este integrat în textul dedicat centenarului inaugurării pavilionului, redactat de către George Varsami, custodele muzeului)

Ultima ei venire a fost înregistrată în 1914, anul când regele Carol moare. Mai apoi, regina nu a mai fost deschisă unor astfel de activități.

Cuibul, refăcut după ideile Reginei Maria

După moartea Reginei Elisabeta, Regina Maria reface acest pavilion la interior, dar nu are aceeași deschidere către acest spațiu până nu îl transformă în sensul dorit de ea. „Cuibul Reginei  i se spune după ideile reginei Maria pentru că ea dorea să aibă un cuib al ei, ideea de casă personalizată, ea însăși a contribuit cu idei, cu desene, la decorarea palatelor, la realizarea lor și venirea ei înseamnă o serie de modificări și denumirea sub care este cunoscut astăzi”, ne spune criticul de artă. Regina Maria nu are mult timp la dispoziție să se lege afectiv de acest pavilion pentru că între timp se construiește la Mamaia castelul.

322Pavilionul a fost distrus în primul război mondial și refăcut mai apoi, pentru ca în 1923 reparat şi amenajat, pavilionul să devină din nou una din destinaţiile favorite ale familiei regale române.

Din păcate, pavilionul arde din cauza unui scurt circuit și este mai apoi reconstruit după planurile lui Victor Ștefănescu. Acesta este cunoscut în istoria Constanței prin faptul că a  proiectat și Moscheea Carol 1, Palatul Comunal – actualul Muzeu de Istorie și Arheologie, a contribuit la configurarea sălii de spectacol de la Cazinou, a făcut planurile Vilei Cănănău și ale Casei Parianou, actualul Muzeu de Sculptură Ion Jalea. Planurile acestuia au mers tot pe ideea de vapor care este înconjurat din mai multe părți de mare, dar s-a respectat ceea ce era înainte. Lucrările de reparaţie şi amenajare din perioada 1927-1928 au transformat vechiul pavilion în clădirea care, în parte, există şi în ziua de astăzi.

Pereţii din lemn au fost înlocuiţi cu ziduri de cărămidă, acoperişul a fost întărit cu grinzi de beton armat. Terasa a fost lărgită în partea dinspre far. Pavilionul îşi reia funcţia sa protocolară fiind gazda familiei regale în diferite ocazii. În special, pentru sărbătorirea zilei de 15 august, Sfânta Maria – patron al Marinei, suveranii soseau la Constanţa pentru a asista la festivităţi. Până în anul 1929, Regina Maria va fi o prezenţă constantă la această sărbătoare dar, revenirea pe tron a Regelui Carol II., în 1930, şi construirea reşedinţei de la Balcic o vor determina să viziteze tot mai rar “Cuibul ei de pe dig”.

Noul suveran Carol II, împreună cu Marele Voevod Mihai, va patrona festivităţile dedicate Zilei Marinei, până la începerea celui de al II-lea război mondial. În jurnalul personal, Regele Carol II. nu face referiri exprese la Pavilionul Regal, dar prezenţa sa şi a moştenitorului tronului pot fi reconstituite din alte surse.

George Varsami, custode al Pavilionului și șef al serviciului de arhivă, ne spune că la vizita pe care Regele Mihai al României a făcut-o în 1996, i-a povestit că atunci când venea la Pavilion în vizită, copil fiind, pescuia gingirică de pe terasa pavilionului.

Istoria României, trasată în clădirea Pavilionului

Una din cele mai important vizite din vremurile Reginei Elisabeta și lui Carol I la Pavilionul Regal este vizita țarului Nicolae al II-lea și a familiei imperiale rusești din iulie 1914. Se punea atunci la cale căsătoria lui Carol cu Marea Ducesă Olga. Ei nu s-au plăcut, dar se pare că acest argument al căsătoriei celor doi a fost doar un pretext pentru ca țarul și Regele Carol I să se întâlnească și să discute despre război, despre felul cum România va intra în Război. Practic, pe la Pavilion a trecut toată floarea aristocrației și a literaturii românești. Ziua s-a încheiat cu un dineu de gală oferit înalţilor oaspeţi după care, “familia imperială rusă s-a dus la pavilionul Majestății Sale Regina, după malul mărei” şi a urmărit, de pe terasă, retragerea cu torţe a trupelor, “în frunte cu toate muzicele militare”. În lumina focurilor de artificii şi în uralele entuziaste ale constănţenilor, yahtul imperial, de pe puntea căruia răsunau acordurile imnului regal românesc, ridică ancora şi iese din rada portului Constanţa – se arată în “Liberalul Constanţei”, anul  I, nr.33, din 8 iunie 1914.

Ce a mai rămas…

Farmecul de altădată al pavilionului nu a mai putut fi păstrat din cauza lucrărilor de modernizare și extindere care s-au făcut în port în anii ce au urmat. Practic, înainte cu 100 de ani, în locul unde se află acum Cuibul Reginei, acolo se termina portul. Doar povestea clădirii, vremurilor și personalităților ce i-au dat viață și i-au trecut pragul au rămas în istorie, cu poveștile lor spectaculoase.

Cât despre turiștii care ar trebui să-i treacă pragul, să-i înțeleagă și să-i retrăiască istoria și povestea frumoasă, custodele George Varsami ne spune că nu sunt atât de mulți pe cât s-ar dori sau crede. Însă, îi așteaptă pe toți cei care vor să-i treacă pragul, cu drag și cu poveștile vremurilor frumoase ale familiei regale care și-a pus amprenta asupra istoriei și viitorului orașului Constanța.

Claudia PINTILIE

Despre Autor