Publicat: Sun, Aug 28th, 2016

Portul Nostru (32) – Sfârșitul Primului Război Mondial

Inspectia trupelor pe frontDeși România pornise la război ca parte a Antantei (alături de Franța, Anglia, Italia și Rusia), armata română a avut pe front ca aliat doar armata rusă. Multe dintre acordurile covenite cu aliații vestici nu au fost puse în practică. De exemplu, Franţa şi Anglia se angajaseră să declanşeze o mare ofensivă pe frontul de la Salonic şi să furnizeze armament şi muniţii României în cantitate de 300 tone zilnic!  Retragerea, la sfârşitul anului 1916, în Moldova, pe un teritoriu cuprins între Carpaţii Orientali, Prut şi Siret a autorităţilor, guvernului, armatei și a populaţiei civile, cu toate consecinţele ce au decurs de aici, a fost și ca urmare a nerespectării de către Aliaţi a angajamentelor asumate prin tratatele din august 1916. În 1917, noi colaboram numai cu Rusia, care avea încartuiţi pe teritoriul liber peste un milion de soldaţi, în special în zona Iaşi. Rusia era singura cale de aprovizionare a armatelor din Moldova. În Rusia se expediase întregul tezaur al României în valoare de peste un miliard lei aur. În portul Odesa erau adăpostite şase vapoare de pasageri, mai  multe nave comerciale, remorchere, şlepuri cu tot personalul lor. Pe teritoriul rus au fost organizate diferite baze de aprovizionare româneşti. De aceea, lovitura de stat bolşevică din Rusia în octombrie 1917 şi deciziile luate imediat de puterea sovietică de ieşire separată din război şi încheierea păcii separate cu inamicii au creat României o situaţie de o gravitate fără precedent, țara noastră fiind obligată să încheie o pace total nefavorabilă prin tratatele de la Focșani, Buftea și București, ultimul în mai 1918, prin care se pierdea Dobrogea. Deoarece România făcuse o pace separată cu Puterile Centrale, Georges Clemenceau, premierul Franței, a adoptat o poziţie ostilă României, acuzând-o de a fi „capitulat” în faţa Centralilor. Brătianu, premierul român, deplângea neînţelegerea situaţiei din România de către guvernul francez, subliniind că „armistiţiul este singurul mijloc de a câştiga timp în încercarea de a face faţă dezastrului rusesc”. Până la urmă, miniștrii Antantei aflați la Iaşi (Saint-Aulairc, Vopieka, Fasciotti şi Barclay), precum și guvernele respective au sfârşit prin a accepta armistiţiul pe care România a fost silită de împrejurări să-l semneze, dar nu a primit niciun sprijin militar sau financiar de la acestea.Familia Regala pe front

Pacea de la București, dacă s-ar fi aplicat, ar fi desfiinţat România ca stat independent şi suveran, ea devenind o colonie a Germaniei, Austro-Ungariei și Bulgariei. Tratatul însă nu a fost ratificat dc către Regele Ferdinand și nici de Parlamentul Român, neintrând practic în vigoare, România având de gând să câștige timp pentru a relua lupta pentru eliberarea Transilvaniei. Revenirea Basarabiei la Patria-Mamă (în 27 martie 1918) a constituit o puternică încurajare pentru întreaga naţiune.

La sfârșitul anului 1917 și începutul lui 1918, Puterile Centrale se aflau aproape de o victorie răsunătoare în fața armatelor Antantei, mai ales după semnarea la 3 martie 1918 a unei păci separate dure cu Rusia Sovietică. Dar intrarea Statelor Unite în război de partea Antantei, a schimbat raportul de forțe. Trupele epuizate ale germanilor nu mai puteau să intre în competiție cu forțele proaspete aduse de americani (din iulie 1918), în timpul contra-ofensivei franceze de pe Marna și,pentru prima dată, soldații germani demoralizați începuseră să dezerteze în număr mare. În aceste condiții, ofițerii germani se aflau în imposibilitatea de a-și controla efectivele pe front, iar generalul Erich Ludendorff a suspendat organizarea de ofensive împotriva trupelor, acum superioare numeric, ale Antantei. Pe de altă parte, englezii au dezvoltat o tactică nouă, bombardând obiective strategice din spatele frontului german, respectiv întăririle de care aveau nevoie, tăindu-le astfel aprovizionarea. Trupele Antantei au fost supuse comandei unice a mareșalului francez Ferdinand Foch, care a coordonat un atac combinat al forțelor pe care le conducea: pe 26 septembrie, americanii intrau în zona Meuse-Argonne, în ziua următoare, britanicii avansau spre Cambrai, iar pe 28, englezii și belgieni ajungeau în Flandra. Astfel, în urma avansului trupelor franco-anglo-americane spre Busigny, a avut loc căderea așa numitei Linii Hindenburg.

Inspectia trupelor pe frontÎn tot acest timp, în Est, are loc colapsul Puterilor aliate Berlinului, care nu mai pot rezista singure în fața Antantei, în timp ce Ludendorff își concentra atenția pe Frontul de Vest. Astfel, pe 28 septembrie, Bulgaria cere un ultimatum în urma a două săptămâni de ofensivă Aliată, sugrumând legătura dintre Puterile Centrale și Imperiul Otoman, care este înfrânt la Meggido, în Palestina, de către Forțele Imperiale Britanice. Abia peste o lună, pe 30 octombrie 1918, turcii capitulează la Mudros, după ce în data de 3, Austro-Ungaria cere armistițiu Italiei. Toți aliații Germaniei sunt învinși și scoși din război, Berlinul rămânând singur în fața Antantei. Reich-ul pierde 1 milion de soldați, respectiv de două ori mai mult decât Anglia în bătălia de pe Somme, fapt ce afectează profund moralul trupelor, care refuză să se mai lupte și dezertează în masă după luna august 1918. Kaiserreichul este zguduit și de un de război civil, care culminează cu o revoluție ce îl înlătură, la 9 noiembrie 1918, pe Wilhelm al II-lea de la putere. Berlinul cere un armistițiu, cererea fiind acceptată, deoarece Germania se afla în imposibilitatea de a continua lupta. Altfel, extinderea războiului după noiembrie 1918 ar fi însemnat pierderi considerabile în vieți omenești.

La 11 noiembrie 1918 are loc semnarea armistițiului, fiind impuse clauze foarte dure pentru Germania. O delegaţie germană a trecut linia şi a fost dusă la comandamentul mareşalului Foch, aflat într-un vagon de cale ferată lângă Compiegne. În zorii zilei de 11 noiembrie, Germania a semnat armistiţiul general. Şase ore mai târziu înceta şi focul. Berlinul a semnat, de fapt, o capitulare în fața Antantei. După ofensiva încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, înaintând în Transilvania.Soldati romani morti la Brasov (Bartolomeu)

Impactul războiului poate fi descris prin numarul pierderilor umane. Pierderile militare s-au ridicat la 11 milioane de morți, iar la civili – 7 milioane.  Numărul răniților trece de 20 de milioane. Conform site-ului ofi­cial al Institutului de Me­morie Culturală, în Primul Război Mondial au murit circa 335.000 de soldaţi români, număr care împreună cu populaţia civilă ucisă în timpul luptelor, reprezenta o zecime din populaţia Româ­niei. Menţionăm că, în confor­mitate cu recensământul din 1912, Regatul României avea înainte de Primul Război Mondial o populaţie de 7.234.919 locuitori. De fapt, pierderile au fost mult mai mari pentru români şi România. Dacă luăm în calcul și românii din Transilvania aparținând atunci Imperiului Austro-Un­gar în timpul acestei confla­graţii, precum și civilii – pierderile de vieţi ome­neşti ar fi de 748.000 per­soane.

În urma încetării războiului au urmat negocierile de pace de la Paris, în care România urma să-și joace viitorul statal. Ce se va întâmpla cu Dobrogea?…

Bibliografie: Viorica Moisiuc – Pacea de la Bucuresti 1918

Imaginile postate sunt din articole istorice şi din colecţia personală a autorului

Arh. Radu CORNESCU

Despre Autor