Publicat: Sun, Aug 14th, 2016

Portul Nostru (30) Pe Urmele General-Feldmareșalului August von Mackensen

Bucuresti - Mackensen iesind din Catedrala sf IosifAugust von Mackensen (1849 – 1945), conducătorul militar german cu care Puterile Centrale au cucerit Dobrogea, a avut o ascensiune continuă, începând cu gradul de locotenent în 1869 până la cel de General-Feldmareșal în Primul Război Mondial. Sub el, trupele germane și austro-ungare au cucerit Polonia, Galiția și Bucovina, pe frontul de est. Mackensen este numit la comanda unei armate multinaționale în Bulgaria după ce România a declarat război Austro-Ungariei.

După cum se știe, în noaptea de 14 spre 15 august 1916, trupele noastre au atacat frontiera austro-ungară și au trecut Carpații în Transilvania. Trupele aliate ale inamicului au fost obligate să se retragă. Prinse în toiul luptelor, multe familii s-au autostrămutat din calea războiului. Românii au repurtat câteva victorii la Merișor în apropiere de albiile superioare ale râurilor Olt și Mureș și pe valea Oltului la Petroșani. Victorii s-au obținut și la Sibiu și la Toplița, acestea făcând ca inamicul să formeze lungi coloane prin munți pentru a scăpa de ofensiva noastră. Regrupându-se însă, forțele Puterilor Centrale au ocupat pasul Turnu, luptele continuând și în munți.  Contraofensiva condusă de generalul von Falkenhayn a fost foarte puternică, el reocupând Brașovul, semănând sute de morți printre ai noștri. Contraofensiva a continuat spre Muntenia prin Predeal și prin Rucăr, iar după coborârea pe valea Oltului prin pasul Turnu, a reușit să se extindă pe valea Jiului, ocupând Craiova.

Pentru a deschide un nou front spre România, Mackensen (după ce a cucerit Serbia și Macedonia), s-a oprit la Constantinopol pentru a discuta cu turcii, noii aliați, strategiile de atac. Nemții, turcii și bulgarii au atacat și ocupat Dobrogea sub comanda lui Mackensen. Deoarece podul de peste Dunăre a fost distrus de români, von Mackensen a pregătit o ofensivă majoră din sudul Dunării. Prima debarcarDefilarea trupelor de ocupatie in Bucuresti 1916e a făcut-o urmând ruta Sistov-Zimnicea, construind un ponton lung pentru traversarea Dunării. O parte din armata inamică a luat-o spre Turnu Măgurele, iar grosul, înaintând spre est, a distrus orașul Giurgiu și împrejurimile. Odată Giurgiul ocupat, Mackensen purcede și la alte debarcări pe malul românesc al Dunării: Corabia și Gruia. Invazia fiind consolidată în acest fel, el construiește un pod de bărci între Rusciuck (Ruse) și Giurgiu. În drum spre București, trupele germane bombardează și mânăstirea Căldărușani. Ştiind de forța imensă a inamicului, care câștigase bătălia de la Argeș, capitala se golește încet-încet. Pe 23 noiembrie 1916 armata germană deja defila pe Calea Griviței și mai apoi pe Calea Victoriei. Mackensen preia câteva clădiri importante din oraș, unde își stabilește cartierul general, comandamentul imperial, clubul militar etc. Von Mackensen și von Falkenhayn au fost numiți de Kaizer comandanții militari ai României ocupate. Până la sfârșitul războiului, doar Mackensen a rămas guvernator militar al României (partea ocupată de Puterile Centrale).

O nouă ofensivă va începe în urmărirea trupelor române care se retrăgeau spre Moldova. Au fost ocupate satele din jurul Bucureștiului, mai apoi zona petrolieră – Câmpina și Ploieștiul. Armata germană a înaintat apoi prin sate precum Băicoi sau Amara, iar la Brăila au debarcat atât trupe nemțești cât și bulgărești. Trupele nemțești de la Brăila trec prin Nănești și Pogoanele și împreună cu cele dinspre București ocupă Buzăul și împrejurimile, până la Râmnicu Sărat. Pe tot acest parcurs s-au dat lupte crâncene, cu morți din ambele tabere, mulți militari români fiind făcuți prizonieri.  Ofensiva germană a continuat apoi cu trecerea râurilor Milcov și Siret, ocupând Focșaniul. Nemții ocupă și Odobeștiul, dar luptele se întețesc mai ales după trecerea râului Putna, bombardarea orașului Panciu și ocuparea lui. Se duc lupte la Mânăstioara și Repedea, înspre vest dar și la Mărăști, spre est. Lupta cea mai aprigă din acest război s-a dat la Mărășești (6-16 august 1917), unde ofensivele germane și austro-ungare s-au soldat cu un eșec. Românii au reușit să blocheze înaintarea germană și să treacă chiar la contraofensivă.

Mackensen la FocsaniRevoluția și apoi războiul civil din Rusia, precum și preluarea puterii de bolşevici au dus la pierderea unui aliat puternic al Antantei pe frontul din Răsărit, iar România se vede la sfârşitul anului 1917 singură şi chiar izolată în faţa Puterilor Centrale. După ce Rusia Sovietică parafează, la 22 noiembrie, la Brest-Litovsk, un armistiţiu de încetare a operaţiunilor militare, Guvernul român refugiat la Iaşi propune germanilor încheierea unui armistiţiu, Puterile Centrale trimiţând la negocieri un grup de ofiţeri austrieci, bulgari, germani şi turci. Începute la 24 noiembrie 1917, în Casa Apostoleanu din Focşani, negocierile au durat până pe 26 noiembrie, când a fost adoptată forma finală a armistiţiului care reprezenta practic salvarea ţării noastre. Între prevederile documentului se aflau obligaţia suspendării ostilităţilor pe întregul front răsăritean şi interdicţia dislocării unor efective militare într-un procent mai mare de 10% din totalul armatelor prezente pe acest front.

Schimbarea regimului din Rusia au împărțit armata sa în două: o parte s-a supus ordinelor lui Lenin, cealaltă nu a recunoscut noua putere. Armata rusă, singurul aliat din Moldova al românilor, se destrăma. Multe trupe rusești au părăsit frontul, iar la cele rămase, Lenin a trimis comisari speciali pentru a se infiltra și a prelua comanda. Unul dintre aceștia a fost comisarul Roşal, care, împreună cu soldații lui, a foat alungat de pe teritoriul românesc de către soldații dobrogeni care activau în cadrul armatei din Moldova. Iată cum relatează acest episod Costin Scurtu în cartea sa „Armata terestră română din Dobrogea’ (vol. 1):

„La 23 noiembrie/6 decembrie 1917, Divizia 9 infanterie a primit ordinul de a se concentra în interiorul şi în jurul oraşului Iaşi. În vechea capitală a Moldovei, ostaşii dobrogeni aveau să fie implicaţi într-un incident la începutul anului 1918. V.I. Lenin a trimis în Moldova pe comisarul Simion Grigorievici Roşal. Acesta avea misiunea de destitui, aresta, executa pe generalul Şcerbacev – declarat duşman al poporului, de asasinare a regelui Ferdinand, pentru măsurile luate de Marele Cartier General român, de arestare a guvernului român, de trecerea tuturor trupelor ruse din România sub comanda bolşevicilor, precum şi înfăptuirea revoluţiei în România. În noaptea de 8 – 9 (21 – 22) decembrie, comisarul Roşal a ajuns la Iaşi şi a fost primit acasă la Şerbacev.Podul de pa raul Putna - langa Faurei - distrus

Colonelul Rasoviceanu, comandantul Regimentului 9 vânători a relatat lui Nicolae Iorga derularea faptelor petrecute în casa generalului Şcerbacev. „În locul mei delegaţii restrânse - nota în jurnalul său Nicolae Iorga, n.n. -, un grup de douăzeci s-a prezentat la comandamentul suprem. Când acesta - generalul Şerbacev, n.n. – i-a spus lui Conov că nu-l recunoaşte ca şef al frontului şi i-a cerut ceva scris, Conov a scos revolverul, îndată au intrat cazacii. De afară au năvălit vânătorii noștri (din Regimentul 9 vânători din organica Diviziei 9 infanterie, n.n) şi doi dintre ei s-au înfipt de pază la uşă, după care au urmat cele ştiute”. Pentru restabilirea ordinii la Iaşi au fost destinate regimentele 9 şi 10 vânători, două batalioane din Regimentul 1 grăniceri. Grupurile ruse au fost atacate convergent, încercuite şi obligate să se predea. După ce au fost dezarmate, trupele ruse din zona Iaşi au fost îmbarcate în trenuri şi expediate dincolo de Prut şi, apoi, la est de Nistru. Pe teritoriul ucrainean, comisarul Roşal avea să fie asasinat.”

 Arh. Radu CORNESCU

 

 

Despre Autor