Publicat: Sun, Aug 7th, 2016

Portul Nostru (29) 1916-1917 În Dobrogea Ocupată

Harta ocupatiei 1916 WA doua jumătate a lunii octombrie 1916 s-a încheiat cu succesul trupelor Puterilor Centrale, care au reuşit, cu preţul unor mari eforturi, să împingă tru­pele româneşti în retragere, peste Dunăre. A urmat o adevărată tragedie pentru populaţia românească dobrogeană. Fostul prefect al judeţului Constanţa, O. Mumuianu, declara într-o epistolă scrisă la câteva zile după părăsirea Constanței (ocupată între timp) că „mulţi din noi am plecat, luând numai un mic geamantan, alţii nici atât, deoarece ne-am îngrijit înainte de toate să evacuăm răniţii, apoi actele secrete, arhivele consiliului şi populaţia ce a voit să plece”.  Dar multe documente care nu au putut fi evacuate la timp au fost distruse de către ocupanţiibulgari care au instalat cu rapiditate propria administraţie, cu o Prefectură la Constanţa, căreia i se subordonau şase subprefecturi. Într-un articol analizând acea perioadă, Constantin Cheramidoglu scrie că personalul Primăriei Constanța a fost  format, la început, din cinci funcţionari, toţi bulgari. Comandamentul bulgari s-a instalat în Şcoala Primară de Băieți (liceul M. Eminescu – astăzi), iar limba bulgară devine limba oficială a administraţiei. Pe clădirile fostelor instituţii românești apar inscripţii în limba bulgară, toate comunicările foloseau limba bulgară, însemnate cu ştampile bulgărești.

Autorităţile bulgare au interzis și funcţionarea şcolilor româneşti. Însăși germanii au fost surprinși de acțiunile bulgarilor în Dobrogea și începând cu 15 decembrie 1916, ei au pregătit o altă organizare. Într-un articol scris în anul 1984 (în “Pontica”), Stoica Lascu consemnează ca pe 2 decembrie are loc Convenţia de la Sofia, prin care se stabilește împărțirea Dobrogei. Conform acordului de la Sofia asupra departajării administra­ţiei teritoriilor româneşti ocupate, Dobrogea revenea autorităţilor bul­garo-turce. Dar nemții, în urma manevrelor bulgărești de stăpânire a Dobrogei, pun piciorul în prag și începînd din februarie 1917, pun sub sub administraţia comandamentului Etapei a 262-a germane ju­deţul Constanţa şi o parte din sudul judeţului Tulcea. Practic, Dobrogea a fost împărțită în trei părți: Judeţele Durostor şi Caliacra au fost anexate Bulgariei, partea din mijloc era a germanilor, iar cea mai mare parte a județului Tulcea se afla sub stăpânire bulgară.M 01  W

Conducerea administrativă a Dobrogei a fost încredinţată prefectului de Sofia, numit şi prefect al Dobrogei, cu se­diul la Constanţa. Teritoriul ocupat a fost împărţit în şase subprefecturi. Administraţia bulgară a căutat să îndepărteze orice urmă a caracterului românesc al provinciei; a fost impus sistemul bulgăresc de impozite, limba bulgară a fost declarată ca limbă oficială pentru toate autorităţile publice şi juridice, au fost introduse mărcile poştale bulgare. Pe fron­tispiciul primăriei constănţene s-a aplicat inscripţia : „Regatul Bulgariei, comuna urbană Constanţa, Administraţia comunală.” Interesant este faptul că însăşi organele militare germane au sesizat că „această admi­nistraţie n-a urmărit nici un moment restabilirea ordinei, a liniştei şi a refacerii economice a ţării ocupate, ci întreagă activitate desfăşuratî s-a extins numai pentru satisfacerea intereselor bulgare şi îndeosebi ale funcţionarilor administrativi care serveau ei înşişi de intermediari la contrabanda de cereale şi vite, la jafurile făcute în averea locuitorilor”. Nu puţine au fost situaţiile cînd au izbucnit adevărate conflicte de competenţă între bulgari și nemți.

Limita sudică a fost fixată aproximativ pe vechea frontieră româno-bulgară stabilită în baza Tratatului de la Berlin din 13 iulie 1878, „având ca punct de plecare la est de Silistra şi ajungând la Marea Neagră, spre sud de Mangalia”. Linia nordică „pornea de la Capul Doloşman, trecea prin Jurilovca, se prelungea mai departe spre Slava-Rusă şi de aici până la cariera Ostrov”. Teritoriul tulcean de la acesta limită spre nord până la Dunăre a rămas sub controlul armatei bulgare.

M 03 WÎn volumul “Memoriu al administrației germane de etapă din Dobrogea, întocmit la mijlocul lui aprilie 1917” tipărit de nemți la Constanța, se precizează, cu lux de amănunte care era situația din teritoriul controlat de germani. În studiul introductiv al traducerii acestui însemnat document (editura Ex Ponto 2012), Valentin Ciorbea ne descrie pe scurt conținutul acestuia. Iată un fragment:

“Etapa germană dobrogeană cuprindea aproximativ 7.700 km2 din regiunea transdunăreană. Comandant al trupelor şi funcţionarilor dislocaţi, inspector al Administraţiei Germane de Etapă din Dobrogea a fost numit generalul-locotenent Kurt von Unger. Circumscripţia dobrogeană împreună cu Administraţia militară din România, care controla şi Muntenia, se subordonau „înaltului Comandant (OKM), de sub feldmareşalul Mackensen”, care îşi avea reşedinţa la Hotelul Athene Palace din Bucureşti” (pe 6 decembrie 1916 trupele germane au intrat în București și l-au ocupat. Guvernul român, precum și unitățile armatei române au fost obligate să se retragă în final în Moldova n.a.). Prin Statul Major Economic, principala sarcină a administraţiei militare a fost colectarea şi distribuirea proviziilor precum şi punerea în funcţie a unei noi producţii orientate spre economia de război. După cum sublinia generalul Erich Ludendorff, „această chestiune prezenta o importanţă mare pentru conducerea războiului”. Operaţiunile de înlocuire a administraţiei bulgare s-au desfăşurat „cu multe greutăţi, după lungi tratative şi cu mari nemulţumiri care au făcut să se degradeze relaţiile între aliați, dintre militarii germani, bulgari şi turci.”

 Arh. Radu CORNESCU

 

 

 

 

 

 

Despre Autor