Publicat: Sun, Jul 31st, 2016

Portul Nostru (28) 1916: Ocuparea totală a Dobrogei de către inamic

Podul de pe Borcea dinamitat de romani WLuptele armatelor inamice au continuat spre Cernavoda și spre nord. Armata română în retragere a dinamitat podul peste brațul Borcea de lângă Fetești ca să oprească înaintarea spre București pe această cale. Imaginile luate din acea periodă ne arată trupele bulgărești la intrarea pe podul de la Cernavoda, soldați germani patrulând pe cheiul Dunării de aici, dar și imagini ale podului distrus de la Fetești.

Situația din timpul Primului Război Mondial în Dobrogea (1916-1918) ne este redată, destul de fidel (dar și subiectiv) de “Rapoartele de Război din Marele Cartier General German”. Aceste rapoarte, împreună cu studii făcute de cercetători germani însoțitori ai trupelor de opcupație nemțești (Friedrich Cavaler de Huene, Robert Cavaler de Dombrowsky, DR. R. Marcus, Dr. H Südhof, Dr. Carl Schuchhardt) se regăsesc într-un volum editat la Constanța în anul 1918 – “Bilder aus der Dobrudscha 1916-1918” (“Imagini din Dobrogea 1916-1918”) tradus în românește de editura Ex Ponto în anul 2011, sub îndrumarea și comentariul a doi istorici constănțeni – Valentin Ciorbea și Constantin Cheramidoglu. Într-unul dintre aceste rapoarte (începând cu pag. 330) ni se descrie situația frontului după ocuparea Constanței.

„La scurt timp după ocuparea Constanţei, cade în mâinile urmăritorilor şi Medgidia, cel mai important oraş comercial de pe calea ferată. Populaţia este alcătuită din amestecul de naţionalităţi ale acestui ţinut: tătari, turci, bulgari, greci, armeni, iudei, ţigani, ţărani şi funcţionari români. În marşuri forţate se ajunge la Cernavoda şi se încercuieşte acest cap de pod. Din nou se riscă o lovitură surOcuparea la Cernavoda  Wpriză pentru a-l cuceri cât mai repede posibil şi fără pierderi. În aceeaşi zi în care comandantul suprem îi ordona comandantului bulgar al flancului stâng să urmărească îndeaproape inamicul în retragere şi să pătrundă în Rahova şi Cernavoda „mă aştept ca Rasova şi Cernavoda să fie cucerite în această seara” a sosit vestea că ordinul s-a împlinit. În Cernavodă s-au ciocnit de bulgarii ce înaintau câteva batalioane româneşti, care fără habar mărşuluiau spre cazărmile lor. A urmat o luptă de stradă de două ore în care majoritatea românilor a pierit. 700 au fost luaţi prizonieri. Încercarea duşmanului să arunce în aer podul de peste Dunăre a eşuat. Arcurile peste fluviu nu s-au prăbuşit. Tronsonul vestic şi cel central al acestui cel mai mare pod din lume s-a rupt deasupra unui lac şi peste un braţ secundar al Dunării. Prin căderea Cernavodei, întrega cale ferată este în mâinile trupelor aliate. Fără întârziere s-a continuat înaintarea şi s-a împins frontul mai departe spre nord, pentru a asigura preţioasele cuceriri de contraatacuri inamice. [...] Precum mari păsări răpitoare, avioanele noastre roteau deasupra coloanelor şi taberelor inamicului. Mitralierele lor măturau cetele se ce împrăştiau. Flancul nostru drept era apărat contra navelor ruseşti de hidoavioane”.

Trupele inamice au înaintat spre nord ocupând Babadagul și Tulcea. Luptele s-au purtat și pe mare, apoi pe Dunăre. Ultimele vase rusești care mai staționaseră la Gurile Dunării au fost nevoite să se retragă. Nava de război germană “Breslau” a bombardat escadra rusă în retragere din Dobrogea și farul de pe insula Şerpilor.

Bulgarii in Tulcea 1917 WImaginile luate din județul Tulcea ne descriu situația din timpul ocupației. Unele sunt imagini de pe front, altele cu soldați sau ofițeri bulgari în Babadag sau Tulcea. Şi în Tulcea bulgarii s-au dedat la acte de violență și distrugeri, mai ales a ceea ce însemnau simboluri românești. Au distrus Monumentul Independenței, statuia lui Mircea cel Bătrân și bustul fostului prefect Ioan Nenițescu. Despre ce s-a întâmplat acolo după invazia bulgară, colonelul Marin Ionescu-Dobrogianu a descris într-un articol intitulat “Invazia barbară din 1916-1919 din Județul Tulcea”, articol apărut în periodicul Arhiva Dobrogei volumul II din 1919. Un fragment din acest articol ne arată situația teribilă de atunci:

“Oraşul Tulcea a fost ocupat de armata bulgară în ziua de 22 Decembrie 1916, la orele 3.20. Prima patrulă era comandată de locot. Nanof. Comandant militar al oraşului a fost numit colonelul Mihailof, care lucra sub ordinele generalului Colef. (…) Numaidecât administraţia noastră a fost înlocuită cu cea bulgară. Românii au fost luaţi ca ostateci şi mai ales preoţii din sate, cari au fost supuşi unui tratament sălbatec: au fost culcaţi în grajduri şi lăsaţi să sufere de foame. Noaptea nimeni n-avea voie a ieşi afară pentru trebuinţe, pe care şi le făceau acolo unde locuiau. (…) S-au internat nu numai bărbaţii, ci şi femeile şi copii, cari erau supuşi la lucrări peste puterile lor. Munciau numai pentru o hrană mizerabilă şi insuficientă, iar în caz de refuz, li se suprima mâncarea şi erau bătuţi până la sânge.

În tot judeţul sunt săpate tranşee, nu în scopul unei apă­rări, cât mai ales de a pune la muncă populaţia românească istovită de foame şi a distruge clădirile. Fiecare persoană, fără deosebire de sex şi etate, era obligată să sape zilnic un şanţ lung de 2 Ruinele monumentului lui Mircea cel Bătrân. (in fund  palatul pescăriilor statului) wm., lat de 1 m., şi adânc de 1 m. 60, şi vai de acela care nu-şi termina porţiunea de lucru! Eră bătut până murea. Între multe alte cazuri, se citează şi acela al copilului Gheorghe al Barbarei Lupu — de 11 ani — din comuna Sarighiol, mort din bătaie.

Generalul A.M. Zaioncikovski, care fusese comandantul trupelor româno-ruse (ajutate și de batalioane sârbe) a fost înlocuit cu generalul Vladimir Victorovici Zaharov pe data de 16 octombrie. Costin Scurtu consemnează că acesta a primit, totodată, şi comanda forţelor de pe malul stâng al fluviului – ce acopereau cursul Dunării de la Călăraşi la Dăeni. Toate aceste mari unităţi au fost reunite în Armata de Dunăre. Până la 23 decembrie 1916, toate trupele ruse şi sârbe din Dobrogea au fost retrase la nord de Dunăre, fără a se înregistra piederi mari.

 

Notă: Articolele despre comportamentul soldaţilor bulgari în timpul Primului Război Mondial în Dobrogea nu au conotaţii politice sau tendenţioase cu referinţă la situaţia de astăzi. Actualmente relaţiile româno-bulgare sunt foarte bune şi dobrogenii au tot respectul faţă de bulgari. Primul Război Mondial i-a pus pe români şi bulgari în tabere beligerante opuse, iar situaţia de după cel de-Al Doilea Război Balcanic, după ce România a anexat Cadrilaterul, a influenţat caracterul revanşand al bulgarilor. Tendinţa lor de a anexa Dobrogea i-a condus în multe cazuri la atrocităţi.

Imaginile fac parte din arhiva personală a autorului şi din articolul lui Marin Ionescu-Dobrogianu

Arh. Radu CORNESCU

Despre Autor