Publicat: Sat, Aug 29th, 2015

Misterele din subsolul Muzeului de Artă. Muzeul din depozit

DSC_0360Cu un patrimoniu de artă extrem de bogat, Muzeul de Artă Constanța, ascunde în depozitele sale aflate la subsolul clădirii aproape 6.000 de opere de pictură, sculptură sau grafică dintre cele mai valoroase la nivel național și nu numai. Toate sunt păstrate după cele mai stricte reguli de conservare, la o temperatură constantă, peste 18 grade Celsius, și la o umiditate controlată. De anul acesta, iubitorii de artă le vor putea admira, pe rând, o dată pe an, într-o expoziție temporară, la evenimentul numit „Muzeul din Depozit”. În total, patrimoniul muzeului conține 7.600 de lucrări, la care se mai adaugă 228 de lucrări de la Topalu, aflate tot în custodia Muzeului de Artă, dar donate către comună. În sălile muzeului putem admira astăzi doar aproximativ 1.800 din cele mai bune lucrări de artă, selectate din tot patrimoniul deținut.

Averea neştiută

Patrimoniul unui muzeu, de valoarea și capacitatea celui de Artă din Constanța, stă în mare parte ascuns, departe de lumina zilei și de ochii iubitorilor de artă. Opere de mare valoare, cum ar fi cele ale pictorilor Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Pătraşcu Gheorghe, Ștefan Luchian, Ștefan Diminescu, Francisc Șirato își trăiesc eternitatea sub protecția unor oameni iubitori de frumos, în subsolul Muzeului de Artă. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța, are grijă în mod deosebit, pe lângă expoziția permanentă pe care a reamenajat-o în primăvara acestui an, și de minunile care au ieșit din mâna celor mai mari artiști români, ascunse acum în depozitul pe care îl are în răspundere. „Orice instituție muzeală care se respectă are în structura sa un număr mult mai mare decât cele care sunt expuse în expoziția de bază. Este firesc să fie așa pentru că fiecare muzeu își adună patrimoniul pe mai multe căi, donații, transferuri, achiziții. Uneori achiziționează lucrări de la artiștii contemporani pentru că și aceștia, la un moment dat vor deveni, în viitor, structuri care vor putea fi muzeologizate. Muzeul are și o dimensiune perspectivă ceea ce face să fie mult mai multe lucrări decât în expoziția de bază. Raportul este cam unul la patru tablouri și am socotit laolaltă toate cele trei secții ale muzeului de Artă, cel din Constanța, cel din Topalu și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”, ne spune directorul.

Amintiri de pe vremuri

Toate lucrările au fost adunate încă de la începutul existenței muzeului până în zilele noastre. Iar patrimoniul crește în mod continuu. DSC_0370„Am avut bani de achiziții până în 1989 și eram singurul muzeu din țară care aveam fonduri pentru că era cineva la Consiliul Popular căruia îi plăcea arta și la sfârșitul anului când veneau banii de investiții din județ, primeam bani. De asemenea, colecționarii preferau să ni le dea nouă, chiar dacă plăteam mai puțin, pentru că doar așa mai puteau să le admire în acele vremuri. Atunci când ne-am constituit ni s-au dat numeroase tablouri de la Muzeul Național, prin transfer. Înainte, se achiziționau de către stat lucrări de grafică, se luau primele șapte lucrări ale unui artist și se trimiteau la primele șapte muzee din țară. Tot ce cumpăra țara aveam și noi”, ne mai spune directorul.

În ultimii ani cea mai accesibilă metodă pentru ca muzeul să-și îmbogățească patrimoniul au fost taberelor de creație pentru că bani de achiziții nu au mai fost iar transferuri de la Muzeul Central nu s-au mai făcut. „Noi suntem un muzeu de artă modernă. Mai avem și lucrări ale anilor ’60 – ’80 care nu mai sunt expuse niciunde în țară și este o perioadă foarte interesantă în arta românească de arătat pentru că a fost perioada în care artiștii au rezistat tuturor constrângerilor tematice. Indiferent care era structura dirijismului și tematica impusă, ei își făceau treaba și la un alt nivel. Erau foarte bine pregătiți. Fuseseră elevii marilor profesori care studiaseră în străinătate, ale marii generații interbelice. Este o zonă, o perioadă, care este cumva părăsită”, ne mai spune directorul muzeului.

Scoase la lumină

În subsolul muzeului, ordinea este cuvântul cel mai de preț. Fiecare lucrare, fie că aparține unor artiști mai cunoscuţi, fie ale unora mai puţin cunoscuţi, își are locul său special, este protejată cu strictețe, iar fiecare categorie a operelor de artă are propria sală. Tablourile sunt mânuite cu deosebită atenție, cu mănuși de bumbac speciale, iar muzeografii se îngrijesc de aceste lucrări ca și cum ar fi însuflețite. Muzeograful se transformă aici într-un medic de excepție al unor unicate de care trebuie să răspundă îndeaproape. Periodic, tablourile sunt șterse de praf, iar ramele le sunt recondiționate, dacă este necesar. „Avem și lucrări de grafică, de obicei făcute în presă, pe hârtie, pe diverse tehnici, sau lucrări cu cărbune sau culori de apă. Acestea sunt mult mai vulnerabile decât lucrările realizate în ulei și nu pot fi expuse decât în timp redus față de celelalte. De asemenea, atunci când acestea sunt expuse trebuie să existe o lumină mai slabă pentru a nu deteriora starea de conservare. Și aceste lucrări de grafică trebuie depozitate adecvat”, ne spune Doina Păuleanu. Practic, cele mai multe lucrări depozitate în subsolul Muzeului sunt cele de grafică, aproximativ 3.500 de opere.

Husele albe, gardienii artei

DSC_0367În materie de pictură, cele mai importante lucrări sunt expuse, dar unele care sunt importante ale unor pictori reprezentativi, nu și-au mai găsit locul în expunere din cauza spațiului limitat. Însă și din cauza condițiile speciale la care fiecare pictură, gravură sau sculptură trebuie să fie expuse. O umiditate prea mare, o lumină prea puternică sau prea mult praf ar deteriora lucrările iremediabil. De aceea, spre exemplu, la sculptură au fost expuse doar lucrările din material definitiv – bronz, marmură sau piatră, însă subsolul muzeului ascunde, sub husele albe croite special multe gipsuri, lucrări prin care putem vedea cel mai bine amprenta artistului. În plus, pentru ca acestea să fie conservate cât mai bine, ele nu trebuie scoase des din acest mediu, potrivit păstrării lor.

Din sălile dedicate depozitării tablourilor, coridoarele ne conduc în depozitele cu lucrări de sculptură. Toate sunt acoperite cu huse albe pentru ca trecerea timpului să nu-și pună amprenta asupra lor și să nu le reducă valoarea. Tocmai fragilitatea este unul dintre motivele pentru care, cele mai multe sculpturi din ghips, stau departe de ochii publicului. Printre sculpturile din gips scoase rar în sălile de expoziție ale muzeului se află și cele create de artistul constănțean Ion Jalea, cel care și-a pierdut o mână în război și care putea modela în singurul material ce i permitea să-și folosească o singură mână, gipsul. Rar vezi în sălile unui muzeu astfel de creații iar senzația ce ți-o oferă acest sentiment, că faci parte din puținii oameni ce au acces la astfel de lucrări unice, este specială.

Pentru ca oamenii să afle valoarea artei față în față, managerul Muzeului a avut ideea, în acest an, de a organiza o expoziție cu caracter temporar în care au fost expuse câteva zeci de lucrări ce se regăsesc doar în depozit. „Vom ține această expoziție, Muzeul din depozit , în fiecare an, cam o lună jumătate, pentru că vrem să demonstrăm ce valori patrimoniale avem. Dacă le ținem numai în depozit este păcat”, ne mai spune directorul.

Claudia PINTILIE

Despre Autor