Publicat: Sat, Jul 11th, 2015

Licean la Călinescu, student în Marea Britanie, angajat de top în Suedia. Valentin Jalbă: „M-aş întoarce în România, mi-aş deschide ceva pe cont propriu”

11717045_10204733996614755_1641418466_nValentin Jalbă este un tânăr de 24 de ani cu multă ambiție, viziune și dorință de a-și dezvolta viața profesională și personală la un nivel la care alți tineri nici nu se gândesc. A plecat din Constanța în Marea Britanie pentru a învăța despre publicitate și afaceri la una dintre universitățile bune ale Regatului Unit, Universitatea din Coventry. Pentru că și-a dorit mai mult, nu s-a rezumat doar la a-și finaliza studiile. S-a integrat în stagii de perfecționare și în alte țări și pe alte continente pentru a-și lărgi viziunile, a dobândi idei noi și totodată a-și îmbogăți viața. A urmat programul ERASMUS în Suedia, dar și un program derulat de universitatea pe care o urma, în China. „Atunci am început să prind gustul vieții internaționale și mi-am spus că nu aș vrea să rămân într-o singură țară, să mă leg”, ne spune Valentin. A lucrat pentru una din cele mai mari companii britanice, Associated British Foods. Lucrurile au evoluat, iar viața sa profesională continuă să-i ofere satisfacții zilnice. De șase luni muncește în Suedia, într-o companie de top și își dorește mai mult. Se perfecționează zilnic și vrea ca la un moment dat, peste ani, să revină în țară să-și dezvolte, cu idei occidentale, propria afacere.

Cum ai ajuns să studiezi și să lucrezi în Marea Britanie?

Dacă stau să mă gândesc bine și să privesc în urmă, lucrurile au luat o turnură interesantă în viața mea. Am aplicat la Liceul Traian, iar clasa a noua am studiat acolo. Profesorul de matematică ne spunea că noi o să dăm ori la ASE ori la Politehnică, pentru asta ne pregătim, iar acest lucru îmi intrase atât de bine în creier încât ajunsese să fie ceva fix, fără să am alte aspirații. Nu știu ce am avut însă în ultimele luni din clasa a noua și mi-am spus că nu vreau în niciunul din aceste locuri. Varianta era să plec de la Traian, în ciuda profesorilor, pentru că, într-un final, nu vroiam să fac informatică. M-am transferat la Liceul George Călinescu pentru că vroiam să învăț limbi străine care să mă ajute să plec din țară. Asta a fost principala idee. Apoi am ajuns la universitate, am început să studiez advertising și business la Coventry University. După doi ani am fost acceptat de universitate într-un program prin care trebuia să reprezint instituția la care eram la o altă universitate din China, parteneră. Trebuia să predau afacerile din perspectiva vestică și limba engleză timp de trei săptămâni. Atunci am început să prind gustul vieții internaționale și mi-am spus că nu aș vrea să rămân într-o singură țară, să mă leg. Când m-am întors în Marea Britanie am aplicat pentru ERASMUS în Suedia. 11715975_10204733992374649_206223422_nApoi am văzut că politica din universitățile din Anglia este diferită de cea din România, în sensul că dacă faci ERASMUS, nu ai echivalat anul respectiv. Pur și simplu ți se îngheață anul și te întorci de unde ai rămas. Practic, am făcut patru ani de facultate, am pierdut mai mult timp, dar am învățat mult mai multe lucruri. Vroiam să învăț cât mai multe. Am aplicat pentru programul de schimb de experiență și în Stockholm și în SUA, la Universitatea din San Diego. Am fost acceptat aici numai că, cu puțin timp înainte de a pleca mi s-a spus că a fost schimbat parteneriatul cuuniversitatea din San Diego și au tăiat programul. Astfel, am ajuns în Suedia și nu în California. Practic, această decizie mi-a schimbat cursul vieții. Când am ajuns în Suedia nu aveam cazare, cererea era mult mai mare decât oferta. După mai multe locuri prin care am stat pentru că nu aveam cazare, am dat peste un tip, Adi, care-și căuta cazare și am decis să căutăm amândoi. Între timp el și-a găsit, dar m-a ajutat mai apoi foarte mult. După ce am terminat facultatea am aplicat la niște proiecte ale firmelor prin care angajează absolvenți pe care îi pun pe poziții de entry level pentru a învăța cât mai multe. Ei investesc în tine, chiar dacă inițial îți dau salarii mai mici. Am aplicat la Associated British Foods la divizia de AB Agri, care reprezintă divizia agricultura a companiei. Am fost în trei programe a câte șase luni fiecare, în primul am fost în programul de vândut angro, acolo m-am ocupat de site, de contracte și de o parte de logistică. Aici am făcut un plan logistic prin care am avut de adus mai multe zeci de tone de grâu din Ungaria către Anglia, via Portul Constanța. Aici am vrut să explorez opțiunea de a aduce produsele cu vaporul – pentru a fi mai ieftin – decât pe Canal, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Al doilea program a fost bussines developement care a fost deosebit, am învățat cred că cele mai multe lucruri. Am ajuns la concluzia că putem face statistici pe parcursul multor ani iar pe baza acelora să prezicem piața. Erau înfricoșător de precise acele date. Practic, am înființat o nouă divizie. În următoarele șase luni ale proiectului m-am băgat la divizia proaspăt creată. A fost foarte greu la început, dar într-un final a fost de succes. Apoi am vrut să încerc să fac și altceva. Compania unde eram aici era foarte ok, dar erau multe lucruri care nu-mi plăceau, în primul rând zona unde se aflau birourile – în afara orașului, în mijlocul câmpului. Cel mai apropiat butic era la 3 kilometri, iar centrul orașului la 10 kilometri, ultimul autobuz era la cinci seara. Acest lucru m-a afectat foarte mult. Oricum vroiam să încerc și altă țară.

Cum ai ajuns în Suedia?

După al treilea program la Associated British Foods, am început să-mi caut și tipul acela, Adi, cu care rămăsesem prieten în Suedia, care lucra la o companie foarte mare, care se ocupa de tehnologii prin care este transportată apa, mi-a spus să este un loc liber la Xylem, unde lucra el. Am aplicat pe site și, după interviuri, am fost acceptat.

11714343_10204733998734808_1597377241_nCe te-a învățat pe tine studiul și viața în Suedia până acum?

M-a schimbat radical, dintr-o perspectivă foarte importantă. Mereu am avut aspirații către propriul meu bussines. Aveam perspectiva românească, cu scopul principal profitul, calitatea fiind pe plan secundar. Nu aveam o gândire prea dezvoltată, era ceea ce vedeam în jur. Am învățat aici cum să obțin acest profit și în același timp, clienții să fie foarte mulțumiți – lucru deosebit de important, pe care nu l-am „prins” cât timp eram în Romania. Am învățat ce înseamnă marketing, customer service, atenția la detalii. După ce m-am angajat am văzut aceste lucruri puse în practică și în Anglia și în Suedia. Acum chiar îmi place ceea ce fac. Dar dacă eu decid că este cazul să merg în altă țară sau companie, sunt deschis. Am ajuns să spun nu la nimic. Uniunea Europeană a fost un ajutor colosal pentru mine, și permisul de muncă și faptul că am putut pleca după liceu.

Cât câștigi acum?

Mai mult decât mă gândeam. M-am dus pe un salariu mare, din perspectiva mea atunci, ca proaspăt absolvent. După ce m-au acceptat la Xylem și mi-au spus că este ok, totuși nu spuneau nimic de salariu. Când m-au sunat să-mi spună că am fost acceptat, abia la final mi-au spus salariul. A fost mult mai mult decât îmi imaginam, însă apoi mi-am dat seama că salariul nu era atât de mare pentru că viața în Stochlom este foarte scumpă, cu mult mai scumpă decât în Anglia. În timpul interviului cu Xylem, salariul a fost un subiect atât de tabu încât dacă cumva discuția în timpul interviului ducea în acea direcție, ei schimbau imediat subiectul.

Ai avut vreo problemă cu faptul că ești român?

Consider că asta e un mit. Atâta timp cât ești la o companie importantă, niciodată nu te vor refuza pe baza faptului că ești român. Una este politica unei companii mari și alta a uneia care are un butic de la colț de stradă. Cât timp poți aduce un beneficiu mai mare acelei companii, mai mare decât poate aduce contracandidatul tău, nu contează din ce țară ești.1102603_393817664052429_233282997_o

Cum este viața ta acum, la 24 de ani?

Este foarte frumoasă, mai ales dacă fac comparație cu orașul din Anglia unde stăteam și unde nu se întâmpla nimic. Acum stau foarte aproape de centru, ce-i drept într-o garsonieră mică. Compania din Suedia mi-a angajat o firmă de consultanță care să se ocupe de toate documentele de care aveam nevoie.

Cum sunt oamenii printre care trăiești?

Suedezii sunt niște oameni incredibil de deschiși la minte. Pentru alții este chiar deranjant cât de deschiși la minte sunt. Mai nou, acum este problema țiganilor români și la ei. Aproape toți românii sunt deranjați de prezența țiganilor acolo, însă, dacă le spui acest lucru suedezilor, nu sunt de acord cu tine. Spun că trebuie ajutați. Ei au mai ajutat imigranți din alte țări, din Iran, Irak, chiar au făcut câteva gafe cu ei. Au acceptat imigranți, le-au dat apartamente în cartiere special construite iar acum, după câteva generații, și-au dat seama că au cartiere numai cu iranieni, irakieni și este ciudat. Sunt integrați în țară, dar nu sunt integrați în societate. Acum și-au schimbat perspectiva. Chiar dacă limba lor, la nivel global, este puțin vorbită, puțin peste 10milioane de locuitori, țin să le vorbești limba, să încerci măcar.

Tu ai încercat să înveți?

Am încercat, gramatica este mai ușoară atâta timp cât ai vocabularul, dar acesta este foarte greu. Când am ajuns prima zi la compania la care sunt acum, angajatorul mi-apus la dispoziție un profesor să mă mediteze doar că trebuia să pornesc de la un nivel foarte ridicat, B2, care înseamnă cumva patru din șase iar baza mea era aproape zero. Nu am învățat limba în timpul ERASMUS-ului și acum nu puteam să intru la acel nivel. Profesorul pe care îl aveam doar de la acest nivel lucra și am renunțat la acel curs. O să-l reiau atunci când vor începe de la nivelul 1. Mai prind însă de la colegi și sisteme interne de comunicare cu mail-uri în suedeză și mă străduiesc să le înțeleg. O să învăț la un moment dat pentru că este vorba de vocabular. Atâta timp cât sunt deschis, o să învăț.

Te-ai întoarce în România?

Da. Am ajuns la concluzia că în lumea afacerilor în România sunt foarte multe găuri. Au început acum să se mai schimbe, dar nu au ajuns la nivelul occidentului. Sunt multe nișe pe care pot să le valorific, fără să-mi sară zece competitori în cap. În Suedia sau Anglia, oricât de mică ar fi nișa mea, garantat sunt zeci de persoane care fac același lucru, ceea ce nu se întâmplă aici. Deocamdată mai am de învățat și oricum nu aș reveni în România să fiu angajatul cuiva, aș deschide ceva pe cont propriu.

Cum ești văzut acolo, ca și angajat?

La fiecare început de an îți setezi propriile obiective, minim patru, cu care managerul trebuie să fie de acord. Peste un an ai o ședință în care vezi cât de bine ți-ai atins obiectivele. Dacă ți le-ai atins cel mai probabil o să-ți mărească salariul, dacă nu, se găsesc soluții pentru a se îmbunătăți situația, pentru a nu pleca de la ei. Aici, la compania unde sunt angajat, pun foarte mult accent pe beneficii, lucru pe care nu l-am văzut în nicio altă țară sau companie. De exemplu, zilele libere de la stat, sunt puțin peste 10. Ei au anumite politici, dacă ziua liberă este sâmbătă, ei dau liber și vineri și luni. Nu are neapărat un sens, dar este politica lor pentru a-și păstra angajații. Ei au transformat aceste 10 zile în 25, în acest an, în afara concediului. Am colegi care au câte opt sau zece săptămâni de concediu pe an, în afara acestora libere de la stat. Cu fiecare an care trece îți mai pun zile de concediu.

Ce-ți place cel mai mult în țara în care trăiești?


Politica lor anti stres. Ei au o politică foarte bună. Când am ajuns prima oară în ERASMUS, aveam foarte multe ore suprapuse, ceea ce mă stresa foarte tare. Am mers la biroul administrativ unde m-au văzut că eram panicat. Primul lucru pe care mi l-au zis au spus că trebuie să servesc mai întâi un ceai și am început să discutăm despre cu totul alte lucruri. Ei mi-au spus că politica lor este ca să nu discute atunci când una din persoane este stresată. Acest lucru mi se pare genial. La noi la birou am pauza de masă și pauza de cafea – care sunt de aproximativun sfert de orăla fiecare două ore. Nimeni nu spune nimic, cât timp stai, atâta timp cât dai proiectele la timp și bine. Am încercat să fac acest lucru și la proiectul pe care îl fac în timpul meu liber cu niște prieteni de-ai mei, aplicații pentru telefonul mobil. Eu mă ocup cu partea de business și scris cod. Nu am studii formale în IT, dar am învățat pentru că mă fascinează. Înainte, când dădeam de câte o problemă pe care nu puteam să o rezolv mă stresam, nu dormeam și tot nu reușeam. De când am ajuns în Suedia, am început să adopt altă tactică. Când văd că am o problemă, las calculatorul și după două zile când reiau situația, de cele mai multe ori găsesc soluția extrem de rapid. Asta am învățat din sistemul suedez.

Ai găsit vreo asemănare între Constanța și Stockholm?

Ambele au ieșire la mare și multe cafenele. Dacă noi avem mult asfalt, ei au foarte mult spațiu verde, nu degeaba a fost declarată capitala verde a Europei. Mi se părea ciudat, dar când am ajuns acolo mi-am dat seama de ce. De obicei, blocurile au în spatele lor un spațiu verde cu pomi, un fel de mini pădurice și am văzut căprioare acolo. Într-un parc unde am fost cu niște prieteni am văzut niște iepuri uriași.

În afară de părinți și prieteni, pentru ce revii atât de des în România?

Încă îmi place atmosfera de aici. În România ai orice, iar chestia asta nu am întâlnit-o decât în Statele Unite ale Americii.

11717250_10204734021335373_2011540299_nCe alte locuri ai mai vrea să explorezi?
Mi-ar plăcea să explorez și alte continente. Într-o lume ideală, locul meu de muncă ar fi să fac ceva pe laptop, din orice țară de pe glob, și o dată pe lună să merg într-un colț al lumii de unde pot să-mi fac treaba. Pe termen lung oricum aș vrea să-mi fac ceva pe cont propriu. M-am interesat să fac ceva pe cont propriu și se pare că ai nevoie doar de două semnături și de 24 de ore. Am întrebat și angajatorul care este de acord, ceea ce în Anglia nu era atât de simplu. În Suedia ți se alocă un ghid de la agenția fiscală care îți spune exact ce să faci, îți răspunde la fix ceea ce ai nevoie. Taxele sunt foarte mici pentru a-ți deschide, este interesul lor să-ți meargă afacerea și apoi să le plătești taxele aferente. Ceea ce la noi este invers. În Suedia taxele sunt incredibil de mari, ulterior. Dacă de exemplu, depășești un anumit salariu, pot să ajungă taxele și la 50% din cât câștigi. Dacă compania îmi cere să lucrez suplimentar, în week-end, de exemplu, sunt plătit generos. Dacă ar fi să muncesc 30 de ore suplimentar îmi mai câștig încă un salariu. Dezavantajul este că  statul te taxează foarte mult pentru aceste ore suplimentare, mai mult de jumătate. Și sincer se și vede unde merg taxele lor. Chiar vorbeam cu un coleg despre taxe, despre afaceri imobiliare. Noi calculasem de exemplu un apartament vândut la un milion de euro și impozitul pe vânzare ajungea la aproximativ jumătate și lui nu i se părea mult. A zis că este mult, dar nu este deranjant, este fericit să dea acești bani pentru că știe unde se duc taxele și știe ce se face cu acei bani. Și când te uiți pe geam și vezi floricele peste tot și totul la linie, parcă îți vine să-i dai dreptate. În Suedia avea sens. Dacă auzeai pe cineva în România gândind asta era mai mult decât bizar.

Cum trebuie să fie un tânăr pentru a reuși să studieze afară și să-și croiască un drum?

Dacă ajungi să studiezi și să înveți în afara țării înseamnă că ai ceva de oferit. Dacă nu ai bani, aplică pentru o bursă, și eu am avut bursă pe baza mediei de la bac și puteam să o am și mai mare dacă mă băgam în tot felul de programe. Dacă muncești suficient de mult, poți. Mulți se uită la obiectivul final și văd cât de mare este și renunță, nu împart în obiective mici pe care să le urmeze și să reușească.

Îți place să călătorești?
În 2005 am ieșit cu părinții în prima excursie în afara țării. În Europa mai am câteva țări de bifat, restul le-am vizitat. La nivel global, în afara Europei, am fost în China, cu acel program, Statele Unite ale Americii, Cuba, Egipt. Sunt mulți care nu vor să investească mult în călătorii, pe principiul „si ce-mi rămâne când mă întorc?”. Îți rămân experiențe, vezi cum se comportă oamenii, vezi mentalități diferite, cum gândesc cei din jurul tău. Plus că pe mine mă ajută foarte mult experiențele pe care le am în urma călătoriilor. Trebuie să ai și puțină viziune. Ideile nu pot veni decât din jurul meu. Dacă eu călătoresc, practic se extinde aria mea de viziune, granița mea cu alte idei.

Claudia PINTILIE

 

Despre Autor