Publicat: Fri, Aug 7th, 2015

Identitatea armânească promovată prin dans. Ansamblul Iholu duce tradiția peste generații

181225_589369637762958_866043615_nFetele ca niște prințese și băieții care zboară. Așa îi știe lumea pe cei 18 de membri ai Ansamblului de Dansuri Armânești Iholu, un grup de tineri voioși, plini de viață și motivați să ducă mai departe tradiția pe care au moștenit-o de la părinții și bunicii lor. Chiar dacă au vieţile lor, job-urile lor în diverse domenii de activitate, au ales să arate și celorlalți membri ai comunității armâne, dar nu numai, că identitatea neamului lor nu piere.

Considerați de mulți tradiționaliști, armânii sau machedonii, cum sunt cunoscuți, sunt oameni care, deși s-au integrat perfect în spațiul românesc și s-au adaptat traiului pe tărâmurile carpato-danubiano-pontice, își doresc ca valorile lor să se păstreze, să dăinuie în timp, să fie reprezentate și duse mai departe de copiii lor. Sunt exemplul unui popor care ține cu dinții să-și păstreze tradiția. Dovadă sunt demersurile de ani buni pe care le fac spre a fi recunoscuți ca și minoritate, nu doar ca un dialect al limbii române. Chiar și în aceste timpuri, în permanentă schimbare, tinerii, cei care vor duce mai departe tradițiile armânești, merg încă la serate, ascultă muzică specifică, chiar dacă nu o mai dansează atât de mult și bine. O identitate nu se pierde atâta timp cât le va curge prin vene sânge de armân, atâta timp cât se vor simți parte integrantă a unui grup special, este de părere Mirela Goga, cea care coordonează cel mai vechi ansamblu de dansuri specific armânești din Constanța, Ansamblul Iholu. Mirela însăși este parte a acestuia încă de la înființare.

Înființat pentru tineri 

În 1991 s-a înființat Comunitatea Armână din România, ca și asociație, iar în 2004 a fost structurată pe filiale, Tulcea, București, Constanța, Timișoara, Slobozia, Călărași. Filiala Constanța are acum patru subfiliale: Medgidia, Cogealac, Mihail Kogălniceanu și Ovidiu. „Atunci când s-a făcut filiala din Constanța, ni s-a părut logic să existe un ansamblu de dansuri specific armânești. Astfel a luat ființă ansamblul, în 2004, cu scopul de a promova și de a atrage tineretul către comunitate, către dansuri și limbă, către identitatea armânescă, în esență”, ne spune Mirela Goga.

Acum, la 11 ani de la înființare, cei care au pus bazele ansamblului încă sunt parte componentă a familiei Iholu. Câțiva au fost nevoiți să se retragă din diferite motive – Ionuţ Geambazu, Tãnase Geambazu și Soti Şola, dar 80% sunt aceiași membri: Mirela Goga, Paul Culeţu, Daniela Goga, Nicolae Ghiţă, Constantina Mihail, Laurenţiu Geambaşu, Elena Mihail, Iani Dima, Georgiana Şola, Dumi Arava, Andra Ghiţã, Costin Şifiringă, Elena Gospodin, Constantin Pîndichi, Mariyani Gospodin și Stelian Bajdavela. DSC_6677

Când au pornit pe acest drum, cele mai mici componente ale ansamblului, Constantina Mihail și Cristina Bârcu, aveau doar 12 ani. „Ele au crescut aici, am crescut, am evoluat împreună. Nu numai că suntem frați şi surori aici, dar suntem și la figurat frați, surori. De 11 ani am împărțit multe împreună, la evenimentele din țară la care am fost, dar și la cele din străinătate, din Germania, Grecia, Macedonia, Elveția. Noi suntem voluntari, deplasările le facem pentru că suntem pasionați de dans și ne place să cunoaștem oameni de diferite culturi. Te simți bine și apreciat când o sală întreagă de sute sau mii de oameni te aplaudă”, spune Mirela Goga, coordonatorul ansamblului de dansuri Iholu.

Viața unui dansator, spune Mirela, este frumoasă, deosebită, pentru că îți regăsești o nouă familie. „Prieteniile care s-au legat între noi, cred că vor dura o viață întreagă. Chiar și băieții care s-au retras sunt alături de noi când avem evenimente de familie. Tot împreună suntem”, a mai spus Mirela. Membrii ansamblului au dintre cele mai variate meserii, iar dansul, pentru ei, este doar o pasiune pe care o trăiesc din plin. De la contabili la mici întreprinzători, la manageri, viața zilnică se ține departe de orele pe care le petrec în slujba dansului și a tradiției armânești.

DSC_2452Față de alte ansambluri de gen, cei 11 ani de experiență fac diferența atunci când vine vorba de a compara valoarea acestora. „Ni s-a dus vorba că noi, ansamblul Iholu, suntem fetele precum niște prințese, finuțe, slăbuțe, elegante în costumele tradiționale și băieții care zboară. Atunci când dansează, picioarele lor par să nu atingă podeaua. Și costumele noastre sunt deosebite și atrag atenția oriunde am merge”, spune coordonatorul. Asta acum, pentru că până în 2008, tinerii purtau la evenimente, spectacole sau concursuri, costumele moștenite de la bunicii lor, vechi de 70 – 80 de ani. „Fiecare avea costumul lui, diferit, cu diferite culori. Nu erau costume de scenă cu care să reprezinți identitatea armânească, însă în 2008, cu ajutorul unui sponsor am reușit să ne facem o garderobă generoasă pentru spactacole. Tinerii ansamblului poartă atât costume grâmoştinești, cât și fârșirotești, ceea ce este inedit pentru un ansamblu”, a mai adăugat Mirela.

Pentru cei care nu știu, acestea se deosebesc prin culori. Cele cipănești sunt roșu-grena, iar cele fârșirotești au rochia lungă, albastră, cu catifea neagră pe deasupra, la fete. La băieți, cele pe negru sunt fârșirotești, iar cele pe roșu sunt cipănești. Costumele de fete au centura tradițională, făcute special în Grecia, cu fir de argint. Pentru a fi cât mai aproape de modelul identitar al aromânilor și la vestimentație, coordonatorul ansamblului a studiat modele vechi din cărțile de domeniu și, cu ajutorul unui croitor priceput, au reușit să realizeze costume autentic armânești, așa cum se purtau în urmă cu 100 de ani.

Tradiţia „ridicată” pe scenă

Cât despre dansurile promovate de tineri, aceste sunt realizate special pentru scenă, pentru evenimentele la care participă, însă la bază sunt tot pașii armânești vechi, tradiționali.
„La noi, la nunți de exemplu, se dansează mai simplu, mai static, altfel decât dansăm noi pe scenă, coregrafii pentru fete, pentru băieți sau pe perechi. Este altceva decât ceea ce vede publicul la evenimente particulare”, ne spune Mirela Goga.DSC_3061

Dansurile dansate de băieți sunt Ceancu și Pamporea, iar cele pe care le dansează și fetele și băieții sunt Feată Armână, Samiotisa, Ștraca-Ștraca, Paidușca. „Cele două dansuri, Ceacu și Pamporea au fost puse în scenă prima dată de băieții ansamblului nostru, după care au apărut și alții care au copiat ce am făcut noi. Până atunci, acest dans a fost dansat mai mult de către fârșiroți”, a mai adăugat coordonatorul. Tot ceea ce ține de coregrafie este marcă proprie a coordonatorului ansamblului. „Nu am studii în domeniu. Dansul armânesc are specificul lui. Dansul trebuie simțit și, mai ales, dacă l-ai dansat de mic copil, așa cum am făcut eu, îl simți altfel. Cunoscând identitatea armânilor și felul lor de a fi, eu și colegii mei știm ce ar dori să vadă publicul ”, a mai adăugat Mirela.

Este binecunoscut faptul că dansul armânesc se dansează în semicerc. Cel mai grandios moment este acela când hora (corlu) are trei „dipli”, trei cercuri deschise, concentrice, când toţi participanţii intră în horă. Momentul în care toţi membrii comunităţii îşi dau mâna, dansul reprezintă simbolul înfrăţirii. Conducătorul realizează mişcări virtuoase, învârteli, răsuciri şi îşi prezintă aptitudinile de conducător. Coada – terminaţia horei, este activă, dinamică, realizează mişcări de învârtire în mijlocul semicercului şi ultima persoană răsuceşte „nâpârtica” – un şarpe făcut din mărgele mici, colorate viu. În vremurile de demult chiar se păstra o anumită ordine a celor care erau parte integrantă a acestui dans: primii erau bărbații, de la cel mai în vârstă până la cel mai tânăr. Acum nu se mai dansează așa, lucrurile s-au mai schimbat. Legat de modul de a conduce hora există chiar și o superstiție: începutul horei trebuie orientat întotdeauna spre exterior şi coada în interior.

Iholu este ca o carte de vizită a comunităţii armâne. Când ai adus în fața tuturor un asemenea ansamblu, ți-ai arătat identitatea încă o dată, ai recunoscut-o și ți-ai asumat-o. Sunt tineri, entuziaști, veseli și dornici să ducă tradiția în care s-au născut mai departe. Cunoscuților, necunoscuților şi chiar propriilor lor copii.

Claudia PINTILIE

Despre Autor