Publicat: Fri, Dec 19th, 2014

Eliza Samara: “ Nu se poate performanță fără disciplină”

Prima jucătoare europeană în clasamentul mondial, locul 13 în topul  International Table Tennis Federation (ITTF)

10404267_778237512225514_5537117358076886009_nUn om echilibrat, o prezență plăcută, simplă și cu o energie și vitalitate demnă de invidiat. Așa poate fi caracterizată cea mai bună jucătoare a Europei la tenis de masă, Eliza Samara, constănțeancă cu care ne mândrim și care ne face să credem că orașul de la malul mării poate fi altfel.

Prima într-un sport despre care românii știu prea puțin și îl urmăresc și mai puțin. Nu același lucru putem spune despre străini, cei care au luat-o sub aripa lor și i-au susținut performanțele pentru a ajunge la succesul cu care, paradoxal, românii se mândresc. Pe nedrept, de vreme ce în urmă cu ani bune nu i-au oferit șansa vieții de performer pe care o duce azi.

O viață frumoasă, încununată de succes, cu multă, multă muncă și rezultate pe măsură, Eliza Samara are vise mari și spune că simte că mai are multe de câștigat și oferit sie înseși până să pună capăt carierei de aproape două decenii. Deși privită de afară, viața de sportiv de succes este una frumoasă, mereu vizitând noi țări, cunoscând noi oameni. În realitate însă drumul către topul mondial este unul dificil, controlat și trebuie să i te dedici total.

Constănțeanca Eliza Samara a obținut calificarea la Turneul Campioanelor, finala ITTF World Tour, pentru a treia oară consecutiv iar ultima competiție la care a participat a fost cea de zilele trecute, de la Bangkok (Thailanda). Prezența Elizei Samara la Bangkok a fost pusă sub semnul întrebării de operația suferită în urmă cu aproape o lună la meniscul genunchiului drept.

Care este secretul performanței tale în tenisul de masă, un sport dominat acum de chinezi?

Am început să joc mai mult și mai bine de la 7 – 8 ani. Cred că secretul constă în muncă. Dacă nu ești serios și motivat nu poți reuși. Am fost motivată și de părinți, amândoi fiind foști sportivi. Cel mai mult m-a atras la acest sport , de mică, rapiditatea jocului și mingea aceea. Când crești începi să gândești un pic mai departe, la schema de joc. Am fost foarte mulți copii atunci când am început eu acest sport, și acum mai suntem încă.

Cum trăiește o tânără sportiva? Are timp de distracție, de shopping sau de altele?

Eu consider că dacă ai nevoie de ceva îți faci timp, moderat, dar poți avea. Dar eu personal nu prea am timp și dacă am vreo zi liberă prefer să mă odihnesc, să mă refac, să stau în pat. Dacă într-adevăr consider că am nevoie îmi iau o zi liberă și fac ceea ce îmi doresc. Mai merg la salon, la spa, la un film¸ mai am timp de asta, dar de cluburi și nopți pierdute foarte rar. Ultima dată când am ieșit a fost în ultima vacanță, în luna mai și probabil că voi mai ieși de Revelion.  Nu îmi pare rău că nu ies, nu sunt genul nopților pierdute nici dacă aș fi făcut altceva și aș fi avut mai mult timp. Dacă aș ieși o noapte mi-ar lua cinci zile ca să pot să-mi revin la forma mea fizică.

Poți avea o relație atunci când ești o sportivă atât de ocupată ești tu?

Dacă și băiatul este sportiv este mai ok, pentru că ar ști care este ritmul vieții tale, ai putea să ai o relație, și noi suntem oameni până la urmă.

Tu ai o relație acum?

Secret! Acum este secret. Am avut o relație, era și el sportiv, dar petrecând mult timp în afara orașului, a țării, am preferat să punem punct.

Te vezi căsătorită și având același ritm de viață pe care îl ai acum și având aceeași performanță?

La noi în tenisul de masă foarte multe sportive sunt căsătorite, au copii, și revin mai în forță și câștigă locul 1. Și colega mea, Daniela Dodean, este acum gravidă și își dorește să revină după ce va naște, la anul, în luna mai. Acum nu sunt pregătită pentru asta, poate după Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din 2016.

Regreți că nu poți face toate lucrurile pe care le fac tinerii de vârsta ta?

Poate mai demult regretam, pe la 15 – 16 ani, când îi vedeam pe ceilalți că ies mai des iar eu aveam antrenamente. Acum sunt destul de matură ca să pot să fac ceea ce-mi doresc, dacă vreau. De la o vârstă anume știi ce-ți dorești. Scopul meu este să ajung tot mai sus, mai sus decât sunt acum. Dar îmi doresc mult să mă fac bine.

Ai simțit vreodată că ești invidiată pentru performanțele tale?

Nu am simțit asta niciodată din partea colegilor mei. Nici nu m-am gândit la asta până acum. Poate mai auzeam în jurul meu, dar nu bag de seamă toate nimicurile, nu-mi pasă ce spun, dacă spun alții.

Care este cea mai bună performanță a ta până acum și ce visuri ai în acest sens?

Ar fi mai multe. Una dintre ele s-a întâmplat în 2008 când am participat la Olimpiada de la Beijing și în două zile am jucat 11 meciuri. Dacă un singur meci nu câștigam o luam iar de la capăt cu calificări, grupe, etc. Și în două zile am reușit să câștig toate cele 11 meciuri, chiar dacă nu eram foarte bine cotată. Eram numărul 98 mondial atunci și cea mai mică, ca și vârstă dintre jucătoare. Acolo am simțit că a fost ascensiunea mea în tenis de masă.

La nivel mondial, la performanțe pot încadra medaliile de la Europene. Cea mai mare realizare a mea pot spune că a fost în 2012 la Londra când am ieșit locul 9 la individual și la Cupa Mondială, tot în 2012, la Beijing, unde am fost și am rămas în continuare singura europeană care a ajuns într-o finală, singura din istoria acestui joc. Am reușit să câștig și cu jucătoare foarte bine cotate, locul 5 mondial. Acolo a fost cea mai bună realizare a mea la individual. Anul acesta, cât a mai rămas din el, vreau să ajung în top 10 mondial, acum sunt locul 14. Nu aș mai avea mult, dar între mine și locurile de mai joc sunt multe puncte, ar trebui să joc multe jocuri și să câștig locul 1 la toate. Este timp, sunt pe drumul cel bun, singurul ghinion este că m-am accidentat, a trebuit să mă operez și acum sunt nevoită să o iau de la capăt cu antrenamentele.

Ce te-a determinat să joci pentru un club străin și cum a început această aventură?

La noi în acest sport fiecare jucător peste 18 ani dacă are performanțe are o șansă ca să meargă mai departe, în alte țări. La noi în sport, dacă stai în România nu faci mare lucru, nu-ți poți permite să ai lucrurile tale de pe urma muncii. Ca să ai performanță, o mai bună condiție, trebuie să plătești.  La un club sportiv străin ți se asigură totul. Dacă ajungi la un anume nivel și vezi ceea ce este la noi nu prea vrei să rămâi în țară. În țara ta dacă nu sunt bani, nu poți ține un sportiv cu un salariu de 800 de lei care stă opt ore zilnic în sala de antrenamente.

La turnee ești solicitat să joci pentru alte cluburi, dacă ești bună. La mine s-a întâmplat la Mondiale în Zagreb, în 2007, să vină la mine un domn de la un club din Italia. La acel club era și colega mea Dodean, știam că este un club bun.  Acolo am stat vreo 2 ani, totul era foarte bine acolo. Din motive financiare nu am mai putut sta acolo și am fost solicitată de Fenerbahce Istanbul, dacă vreau să vin acolo. Nu mă așteptam de la ei, aveam și alte oferte. dar nu atât de bune și sigure. Am purtat negocieri 2 – 3 luni și de cinci ani tot la ei sunt și sper ca și în continuare să fiu acolo. Este foarte bine, începând de la antrenor, asistent, masor, orice, echipa este foarte omogenă, nu sunt probleme nici cu banii.

Cât câștigi anual, în funcție de performanțele tale? Ce visuri ți-ai împlinit din banii pe care i-ai câștigat?

Se câștigă bine, dacă ai performanțe. Nu sunt sume atât de mari ca la tenisul de câmp. Am un apartament luat acum patru ani și vreau să-mi fac o casă, sper ca la anul să o finalizez. Am ajuns la un nivel, de vreo nouă ani, de când nu îi mai cer bani mamei. Acum pot spune că îmi pot permite cam tot ceea ce îmi doresc, dar în limite pentru că mă doare să dau banii aiurea, fără rost. Și muncești mult, dar măcar știi pentru ce o faci.

Când crezi că va veni momentul să te retragi și ce crezi că vei face după această etapă a vieții tale?                                                                                           

Nici nu m-am gândit să mă retrag, sunt într-o perioadă bună a vieții mele. Este un sport care nu are limită de vârstă, cât poți atâta faci, dacă ești bine fizic. Probabil că aș opta tot pe sport, dacă m-aș retrage, poate aș putea fi antrenoare, deși nu prea mă văd făcând asta. Sunt alte vremuri astăzi, nu mai sunt copii de altădată, au alte atitudini, sunt alte temperamente. Noi de mici, în fața antrenorul aveam frică. Ce spunea aia făceam. Performanță fără disciplină, nu se poate. Dacă vrei să faci performanță trebuie să renunți la multe, la Paște, Crăciun și la multe altele.

Dacă nu ai fi făcut tenis de masă în ce domeniu crezi că ai fi fost?

De mică mi s-a spus că ori fac sport ori merg pe carte. Probabil că dacă nu aș fi făcut tenis de masă acum aș fi fost profesoară de engleză, dar nu știu exact.

I-ai îndemna pe tineri să-ți urmeze drumul?

Dacă vrei să faci performanță nu știu dacă tinerii în ziua de azi mai sunt dispuși să renunțe la tot. Dacă ar fi în această măsură să facă aceste sacrificii i-aș îndruma cu mare drag. Trebuie să aleagă ce fel de sport vor să facă, de plăcere sau de performanță. I-aș îndruma să facă orice sport, măcar pentru sănătate.

De ce crezi că nu este atât de mult promovat sportul pe care-l practici?

Dacă mergi în Germania, acolo sportul nostru este pe locul 1. Când ești în turnee, în Japonia de exemplu, sunt mii de oameni în tribune, te știu, te aplaudă, te aclamă, spre deosebire de concursurile de la noi unde nu sunt oameni mai deloc în sală.

samara 5Spune-ne o întâmplare care te-a marcat în cariera ta?

Eram la europene, aveam 17 ani și doar într-o singură zi am pierdut la individual finala, la dublu și la mixt. Eram foarte demoralizată și hotărâtă să mă las de acest sport. Mi-a dat cineva atunci să citesc un text care m-a marcat. Am continuat cu sportul și după un an, la același campionat, la aceleași probe, le-am câștigat pe toate.

Care este țara care ți-a plăcut cel mai mult din câte ai vizitat ?

Cel mai mult mi-a plăcut, în afara de America, Lisabona, pe care am vizitat-o în octombrie, la Europene. Îmi place și Parisul și Tokyo, dar nu le-am vizitat atât de mult cât aș fi dorit. N-am ajuns încă în Australia, nici la meciuri. Mi-aș dori să merg acolo, însă când am avut ocazia nu am avut viza gata a timp, au fost ceva probleme cu documentele.

Care a fost cea mai frumoasă vacanță?

Acum doi ani am fost in Las Vegas, la US Open, după care am mai stat acolo două săptămâni jumătate. Am mai fost și la Los Angeles, San Francisco. A fost mai mult vacanță de distracție, nu de relaxare, m-am întors acasă mai obosită. Anul trecut am fost în vacanță în Republica Dominicană unde chiar m-am relaxat total, nu am făcut nimic, m-am întors acasă în formă și fără prea multe kilograme în plus.

Unde ți-ai dori să locuiești dacă ar fi să alegi tu acest lucru?

Mi-ar plăcea să trăiesc la Milano. Acolo am stat doi ani și a fost foarte frumos. Nu mi-ar plăcea să stau într-o țară nordică.

Ai fost contactat până acum de creatori de modă pentru a le purta creațiile?

Nu, încă nu, dar sunt imaginea Butterfly de un an. Înainte am fost pentru o firmă germană de la 12 ani, dar am renunțat la ei din motive de calitate.

Care este stilul tău?

Merg mai mult pe sport. Sunt o fire mai energică, acesta este firea mea.

Ai superstiții când vine vorba de jocul tău?

Am una de când eram mică. Când joc am mereu în buzunar o minge de tenis. Când pierd strâng mingea din buzunar, este un fel de eliberare a tensiunii. Dacă am de exemplu un meci bun, îl câștig, și sunt îmbrăcată într-un tricou anume, a doua zi trebuie să port același tricou. Îl spăl, se usucă și îl port. Am observat  că de câte ori fac așa îmi merge bine.

Ce îți va aduce anul 2015? Cum începe?

Începând din 8 ianuarie voi fi în Dubai unde voi participa la cupa mondială pe echipe și sper să fiu aptă 100%. Apoi urmează meciurile din Champions League, semifinalele și sper să fiu la nivelul la care vreau. În iunie vor fi jocurile europene de la Baku și locul 1 de acolo se va califica direct la Olimpiadă. Mai sunt multe turnee și țări și îmi doresc să fiu aptă să joc.

Claudia PINTILIE

samara 2 samara 3 samara 4 samara 5 samara 6 samara 7 samara

Despre Autor